Originile spiritismului sunt dificil de stabilit cu exactitate, dar ceea ce se poate afirma fara umbra de indoiala, este faptul ca in vremurile de demult, ritualurile din aceasta categorie erau practicate in exclusivitate de catre persoane mature si experte in materie.

 

Spiritismul in expansiune – fascinatia interogarii defunctilor

Astazi, spiritismul este considerat frecvent drept un soi de joc bun de speriat copiii mici, desi multi adulti trateaza chestiunea cu maxima seriozitate, dedicandu-se practicilor menite sa stabileasca legaturi intre lumea celor vii si sufletele defunctilor.

Dintr-un motiv sau altul, in ultimii ani, spiritismul pare sa cunoasca o expansiune surprinzatoare, atat in radurile persoanelor mature, cat si a celor tinere – dorinta de comunicare cu mortii salasuind in natura umana inca din timpuri stravechi.

Dar ce anume-i impinge pe oameni sa caute legaturi cu lumea de dincolo, evocand spiritele celor decedati, apeland sau nu la un asa-numit medium?

 

Cum sa afli ce mai fac rudele decedate?

Ei bine, anumite persoane incearca sa afle pe aceasta cale o serie de detalii ce tin de trecut sau de viitor, in timp ce altele cauta protectie sau refuza sa accepte pierderea unei persoane dragi, mai cu seama in cazurile in care este vorba despre morti accidentale si premature. Aceasta pare sa fie cauza cea mai frecventa si mai explicabila cand este vorba despre spiritism, in conditiile in care se incearca reinnodarea disperata a unei legaturi afectuoase, rupta cu brutalitate in conjuncturi din cele mai variate.

Dar exista si situatii in care spiritismul este practicat asemenea unui gen de divertisment, din pura curiozitate de a experimenta senzatii tari, ancorate intr-un taram necunoscut, care e in masura sa dea fiori pana si celor mai putin slabi de inger.

Matoda clasica adoptata in practicile spiritismului in vederea contactarii unor persoane decedate constituie in apelarea la un medium, care intrand in transa, evoca sufletul unui anumit defunct.

In ziua de astazi insa, sunt tot mai raspandite practici variate, aplicate „dupa ureche” de catre o multime de indivizi mai mult sau mai putin bine intentionati, care doresc sa „faca economie”, renuntand la intermedirea mediumului si apeland la metode ceva mai tehnologice, cum ar fi de pilda scrierea automatica si sistemul inregistrarilor electronice.

Rezultatele acestor ultime doua metode, potrivit statisticilor publicate de catre specialistii in materie, releva faptul ca 99,9% nu depind catusi de putin de spirite, ci de creativitatea subconstientului si de autosugestie. Cu alte cuvinte, este vorba mai exact de un fenomen foarte usor de explicat, prin prisma unei convorbiri cu sine insusi, in care omul isi spune de fapt ceea ce ar dori sa auda – motiv pentru care mesajele receptionate pe aceasta cale sunt mai mereu linistitoare, satisfacatoare si exaltante.

Asociatia italiana „Movimento della Speranta”, care castiga tot mai multi adepti in ultimii ani, extinzandu-si cu rapiditate activitatea dincolo de frontierele Tarii Cizmei, promoveaza in randurile celor aflati in doliu dupa ce au suferit o pierdere in familie, ideea de mentinere a legaturii cu persoana draga decedata, alimentandu-le frecvent iluzia comunicarii cu aceasta, indeosebi profitand de sensibilitatea si disperarea ce marcheaza perioada imediata mortii unui copil, unui sot/sotie sau a unui parinte.

Interesant este faptul ca aceasta organizatie a reusit sa-si atraga sprijinul unor persoane care imbraca vesmantul preotesc – sacerdoti cu o buna reputatie in randurile credinciosilor catolici, ce sustin cu tarie posibilitatea stabilirii unor contacte reale cu sufletele celor decedati, in scopul alinarii suferintei rudelor lor ramase in viata.

 

Care este abordarea religioasa a subiectului practicarii spiritismului?

Pozitia bisericii catolice in ceea ce priveste chestiunea spiritismului este extrem de clara, condamnand cu tarie orice forma de practicare a acestuia: „Nu este permisa participarea, cu sau fara medium, servindu-se sau nu de hipnotism, la sedinte sau manifestari de spiritism, chiar daca acestea sunt in aparenta oneste, fie ca se interogheaza spirite, fie ca se asculta raspunsurile, fie ca se participa pe post de simplu observator” (Sant’Uffizio, 24 aprilie 1917).

In ceea ce priveste scrierile biblice, se regasesc numeroase precizari ce condamna astfel de practici, cum ar fi de pilda cea din Deutoronom (18, 11-12), in care interogarea defunctilor este catalogata drept „uraciune inaintea Domnului”. De remarcat faptul ca nu se contesta posibilitatea de a lua legatura cu mortii, ci ca aceasta initiativa este complet nerecomandata.

De asemenea, in Noul Testament, apostolii condamna evocarea spiritelor mortilor, respingand in acelasi timp orice forma de magie, vrajitorie, descantece sau prevestire a viitorului (Faptele Apostolilor 19, 13-19, Galateni  5, 19-21 si Apocalipsa 9,21), socotind toate acestea drept „rataciri primejdioase si de suflet pierzatoare”.

Asadar nici in Noul Testament nu se neaga existenta unor tipuri de actiuni voluntare ale unor indivizi, care ar putea avea ca rezultat crearea unor punti cu spiritele, dar acestea sunt condamnate cu fermitate si plasate in categoria uzantelor extrem de periculoase pentru om, constituind „practici paganesti si diavolesti”.

Motivele pentru care biserica adopta o astfel de pozitie sunt ancorate in universul riscurilor teribile la care se supun atat practicantii spiritismului, cat si participantii la astfel de sedinte, comparandu-se astfel de initiative cu inconstienta celor ce tin cu orice pret  sa se joace cu focul.

Potrivit publicatiilor specialistilor in psihologie si psihiatrie care studiaza acest gen de ritualuri, riscurile sunt atat individuale cat si colective: unul din acestea vizeaza socul profund provocat de iluzia comunicarii cu o persoana draga decedata, care poate degenera in traume psihice din cele mai variate, indeosebi pentru subiectii mai emotivi si mai sensibili.

Reprezentantii bisericii sustin aceasta teorie, subliniind totodata faptul ca odata cu deschiderea portilor catre sedintele de spiritism, se faciliteaza accesul diavolului in ambientul respectiv – riscul major cu care se pot confrunta participantii la astfel de ritualuri – interventia demonilor putand induce manifestari malefice, pana la a-si adjudeca posesia diabolica a persoanelor implicate.

De remarcat in acest context si faptul ca fascinatia interogarii defunctilor prin intermediul sedintelor de spiritism tinde sa castige tot mai mult teren in randurile neavizatilor si din pricina dezinformarii si minimalizarii consecintelor negative ale unor astfel de practici.

Intrand mai profund in detalii, anumite cazuri patologice de persoane care au suferit grave tulburari psihice in urma participarii la astfel de sedinte, semnalate in volumul „Spiritism and Mental Health: Practices from Spiritist Centers and Psychiatric Hospitals in Brazil” (Bragdon, Emma & Lake, James – 2011), exista situatii in care subiectului i-ar fi fost introdus in corp de catre un demon, sufletul unei persoane condamnate la iad din pricina unor pacate de neiertat – aceasta din urma nefiind niciodata libera, ci sclava demonului respectiv.

Este varianta sustinuta si de preotul exorcist Padre Gabriele Amorth intr-un interviu acordat jurnalistului Cesare Biasini Selvaggi, care nu a ezitat sa publice declaratiile respective in paginile volumului „Le voci dell’Aldilà” (Vocile din lumea de apoi), ed. Piemme, 2004.

 

Ce parere au oamenii de stiinta despre spiritism si viata de dupa moarte?

In universul stiintei viata de dupa moarte nu exista, asadar orice sedinta de spiritism constituie doar un mod ridicol de inducere in eroare a naivilor, de catre un pumn de sarlatani.

Cosmologul si profesorul de fizica Sean Carroll, din cadrul Institutului deTehnologie din California precizeaza ca viata de dupa moarte constituie doar un rod al fanteziei, intrucat legile fizicii nu permit separarea constiintei de corp.

Marea majoritate a oamenilor de stiinta sustin aceasta teorie, refuzand sa-si compromita reputatia cu declaratii prea amanuntite legate de acest subiect si eliminand din start alternativele propuse de fizica cuantica.

Dar exista si pareri contrarii ale unor cercetatori, profesori si fizicieni din cadrul Universitatii North Carolina (SUA), care sustin ca moartea nu poate exista in felul in care oamenii o interpreteaza in prezent, ci o notiune complexa, un fenomen asociat multiversului, la nivelul caruia se omul se transfera in momentul mortii sale pamantene.

Multiversul constituie, potrivit definitiei oficiale, o multime ipotetica de universuri posibile, inclusiv cel in care traieste omul, dar care implica nu numai ceea ce exista ci si ceea ce poate exista, cu alte cuvinte, totalitatea spatiului, timpului, materiei, energiei si a tuturor constantelor fizicii precum si legile care le guverneaza.

Parerile sunt impartite si in acest context, multi fizicieni considerand aceasta ipoteza o pista falsa, dar profesorul american Robert Lanza sugereaza ca alternativa multiversului este perfect compatibila cu explicatiile stiintifice ale oricarui fenomen cunoscut pana astazi, inclusiv moartea si trecerea sufletelor intr-o alta dimensiune.

In opinia sa, odata cu ruperea legaturilor fizice care tin ancorat sufletul la nivelul trupului, viata omului continua intr-un alt plan, devenind un soi de „floare perena care se intoarce sa infloreasca in multivers”, asa cum preciza intr-un interviu acordat in 2013 publicatiei Dailymail.

Lanza subliniaza ca detine dovezi de netagaduit in sprijinul afirmatiilor sale, demonstrate cu ajutorul fizicii cuantice, potrivit carora moartea constituie o simpla iluzie creata de constiinta omului – teoria biocentrismului – asociata momentului in care „recipientul” vietii – corpul nostru fizic – isi incheie ciclul functional: „atata vreme cat timpul si spatiul nu sunt lineare si nu se prezinta asemenea tiparului pe care omul si-l imagineaza, moartea nu exista in sens real ca stergere definitiva a amprentei constiintei unei persoane in multivers”.

Aceasta abordare neofita a conceptului de viata dupa moarte deschide insa portile catre o redimensionare a conceptului potrivit caruia nu se pot stabili legaturi intre persoanele vii din lumea noastra si constiintele celor ce nu mai sunt printre noi.

Daca oamenii de stiinta vor imbratisa ipoteza sustinuta de Lanza si colegii sai, intregul esafodaj al nonsensului vietii de dupa moarte s-ar putea destrama cu usurinta si noi teorii menite sa descifreze misterul intrepatunderii unor lumi distincte vor putea lua nastere precum ciupercile dupa ploaie.

 

 

Bibliografie:

  1. Pavese, Armando – Comunicazioni con l’Aldilà, Piemme, 1997;
  2. Bamonte, Francesco – I danni dello spiritismo. L’azione occulta del Maligno nelle presunte comunicazioni con l’Aldilà, 2015;
  3. Denis, Leon – Cristianesimo e Spiritismo, Mediterranee Edizioni, 1991;
  4. Kardec, Allan – L’Évangile selon le Spiritisme (The Gospel According To The Spiritism), 1864;
  5. Bragdon, Emma & Lake, James – Spiritism and Mental Health: Practices from Spiritist Centers and Psychiatric Hospitals in Brazil,

 

 

 

 

 

(Visited 50 times, 1 visits today)