Armindenul este substitut al zeului vegetatiei. Acest zeu popular al strabunilor nostri reprezenta vegetatia. El proteja semanaturile, viile, livezile si caii si vitele.

Zeul vechi a preluat numele si data Sfantului crestin Ieremia. El este serbat pe 1 Mai. Deasemenea, este sinonim cu Sangiorz, Maial, Maiaga si Pomul de Mai.

Sangiorz: obiceiuri populare pagane ale romanilorObiceiurile specifice zilei de Armindean sunt:împodobirea cu ramuri verzi a stâlpilor portilor si caselor, a anexelor gospodaresti. Se fac aceste lucruri pentru protectia oamenilor si animalelor de forta distrugatoare a spiritelor malefice.

Se pune o prajina inalta cu ramuri verzi in gospodarie. Ea simbolizeaza Arborele Lumii, Axa Lumii. Este impodobita cu flori, cununi si spice de grau. Prajina se mai pune si in mijlocul satului, la stana de oi, in tarina si intre hotare.

Se organizeaza petreceri campenesti in natura. Se bea vin cu pelin pentru apararea oamenilor si vitelor de boli. In special de ciuma.

Iata si o veche strigatura populara: “Frunza verde de pelin, / Iata-ne la Armindeni, / Beau mesenii si manânca, / Si de ciuma nu ti-e frica”.

De Arminden trebuie sa te rostogolesti in iarba, sa te speli pe maini si pe fata cu roua cazuta in acea noapte. Se striga pe nume persoanele care se cred a fi strigoi. Astfel ii impiedici sa fure mana vitelor cu lapte si a holdelor semanate.

Se poarta pelinul la palarie, in san sau in buzunar. Se pune pelin la ferestre. Pelinul era considerata o planta magica cu efecte impotriva raului.

Arminden reprezinta inceputul verii si semanatul porumbului. Sarbatoarea mai este cunoscuta popular ca Steag, Sanior, Prepeleac, Lemn, Stalpar. Aceste obiceiuri sunt indeosebi prezente in Tara Hategului.

Boii Sângiorzului

Scenariul mortii si renasterii anuale a zeului vegetatiei. Este un substituit de primul gospodar care a iesit primavara la arat, sinonim cu Tânjaua.

Obiceiul poarta numele animalelor de tractiune, boii, substituite de feciorii care duc pe umeri jugurile împodobite cu verdeata, legate de caruta în care sta zeul vegetal, rol jucat de cel mai harnic barbat din sat (Maramures).

Se mai cheama si Primul Arator, primul care iese la arat, in Bistrita. In alte obiceiuri apare si numele de Udatorii.

Brazda Înierbata

Personificare a unei bucati de pamânt înierbata de forma patrata sau dreptunghiulara. Este decupata dintr-un loc curat si pusa pe prag,la intrarea în casa, pe masa sau pe fereastra, pe stâlpul portii sau pe streasina constructiilor în ajunul sau în ziua de Sângiorz.

Este folosita si la alta sarbatoare a primaverii. Rolul ei este paza manei câmpului si vitelor cu lapte,pentru sanatatea si belsugul oamenilor.

Se mai foloseste local si la Paste, Duminica Mare, Rusalii. Apoi se pastreaza ca leac pentru boli. Se pune la closti pentru oua. Sau peste holdele semanate.

Aceste obiceiuri se mai practica in Bucovina, Moldova, Muntenia, Dobrogea, Oltenia.

Gurban – moartea si renasterea Sângiorzului

Moartea si renasterea Sângiorzului, zeu al vegetatiei si protector al cailor si vitelor cu lapte, la Anul Nou pastoral.

Sub influenta crestinismului sacrificiul berbecului si apoi al mielului a fost scos în afara postului pascal. Secventele rituale si ceremoniale redau, simbolic, moartea violenta, prin taiere, a zeului substituit de un miel alb si renasterea acestuia prin incinerare: purificarea trupeasca si sufleteasca a participantilor.

Din ritual facea parte si alegerea mielului, si locului unde va fi sacrificat (o poiana curata în mijlocul padurii); purificarea cutitului prin stergerea acestuia pe iarba; sacrificiul nocturn al zeului; scurgerea sângelui într-o groapa anume sapata în pamânt; renasterea prin incinerarea (friptul haiduceste) a trupului neînsufletit; ospatul nocturn la care se consuma sacramental carnea fripta rupta cu mâna; îngroparea oaselor si a tuturor resturilor alimentare într-ogroapa sapata lânga rugul funerar.

Resturile de la festinul marilor sarbatori (Craciun, Lasatul Secului de Paste, Paste) sunt îngropate prin gradini sau date pe apele curgatoare. Cu acest prilej, oficiantul cultului, barbatul cel mai batrân din familie, invoca pe Maica Domnului, Sf Gheorghe, Ielele pentru vindecarea bolnavilor adusi în ajun:

“Voi Sfintelor, / Voi Bunelor/ Sa dati puterea lui Ion, / Ca el va v-a praznui din an în an,/ Cu un berbec gras, / Cu trei buti de vin / Cu trei cuptoare de pâine …

La mijlocul secolului al XX-lea, Gurbanul se practica la Ispas sau la alta sarbatoare a primaverii. Obiceiul, preluat de rudari de la români, a fost practicat pâna spre sfârsitul secolului al XX-lea (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul Moldovei).

Mânecatoarea, sora lui Sangiorz

Divinitate feminina a Panteonului românesc, sora cu Sângiorzul.

Este celebrata la Sângiorzul Vacilor (22 aprilie). Ea este este invocata de descântatoare în vrajile de dragoste si la furarea manei vitelor si holdelor (Muscel);

Manecatoarea este si o ramura verde, substitut al zeului vegetatiei. Acest obicei se practica in Teleorman, Muscel, Dâmbovita.

Manecatoarea este si sarbatoare nocturna 22/23 aprilie. Ea precede Sangiorzul. Este stravechiul inceput de An Pastoral.

In aceasta noapte vitele pasc libere. Ele pot intra in holde si livezi. Vrajitoarele ies in lume in aceasta noapte. Iar barbatii pun la praguri ramuri verzi.

Vrajitoarele dezbracate si cu parul despletit isi fac farmecele. Este o noapte magica. Ele trag prin roua o naframa legata de picior, taie cu secera manunchiuri de grau verde. Ele ingroapa in calea vacilor cu lapte droburi vrajite de sare, pronuntand formule magice.

Vrajitoarele vor sa ia mana vacilor – sporul sau rodul. La fel si in cazul holdelor. Aceste vrajitoare sunt numite moroaice sau strigoaice. In special in regiunile carpatice si subcarpatice.

Pom de Mai

Substitut al divinitatii vegetale reprezentata deo prajina în alta curamuri verzi.

Dupa persoanele care îl ridica, poate fi al feciorilor, al ciobanilor si al copiilor. Iar dupa esenta lemnoasa, brad, fag, stejar, salcâm etc.

Uneori aceste lemne sunt folosite in cuptoare pentru coacerea primei paini. Asta aduce belsug. Sau de nevoiasi ca lemn de constructie. Alteori se confectioneaza din lemnul sau Steagul instalat deasupra patului nuptial.

Prepeleac

Fag de 4-5 metri în inaltime, substitut al divinitatii sezoniere a vegetatiei. Este protector al vitelor si semanaturilor.

Prepeleac este un obicei sinonim cu Sângiorzul, Ramura verde. El este taiat din padure si împlântat în gospodarie în noaptea sau în dimineata zilei de Sf. Gheorghe.

Acesta este stravechiul început de An Nou sau sezon pastoral (Vrancea).

Sâmedru, fratele lui Sangiorz

Zeu al Panteonului românesc frate cu Sângiorz, patron al iernii pastorale.

A preluat numele si data de celebrare ale Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Tesalonic (26 octombrie) din calendarul ortodox.

Împreuna cu Sângiorzul, împarte Anul Pastoral în doua anotimpuri simetrice: vara între 23 aprilie si 26 octombrie, cu miez al timpului la Sântilie (20 iulie), si iarna între 26 octombrie si 23 aprilie cu miez al timpului la Sânpetru (16 ianuarie).

În opozitie cu Sangiorzul, care încuie iarna si înfrunzeste codrul, Samedru încuie vara si desfrunzeste codrul.

În legende, credinte si basme, Samedru. este un barbat obisnuit, pastor sau crescator de animale, sau un fecior care se metamorfozeaza pe timpul noptii în porc, stravechi simbol zoomorf pentru spiritul grâului.

Sângiorz, marele zeu al vegetatiei la strabunii nostri

Sangiorz este un Zeu al vegetatiei, protector al cailor, vitelor cu lapte si holdelor semanate.

Este identificat în Panteonul românesc cu Cavalerul Trac, peste care crestinismul a suprapus pe Marele Mucenic Gheorghe. Sfântul din calendar – numit Sangiorz în Transilvania si Banat, Sfântul Gheorghe în Moldova, Muntenia si Oltenia – împarte împreuna cu Sâmedru (26 octombrie) Anul Pastoral în doua anotimpuri egale, dar opuse.

Ambele zeitati sunt de origine indo-europeana. Prezinta asemanari cu Santoaderul cel Mare.

Cu totii au aceleasi trasaturi comune. In folclorul romanesc, in credinte si iconografie sunt prezentati ca barbati tineri, hipomorfi, calare pe cai sau avand ei insisi copite de cai (Caii lui Santoader).

Ei purifica spatiul de forte malefice, omoara balaurul si incuie iarna. Ei sunt renasterea si purificarea. Reinnoirea. Aprinderea Focului Viu.

Exista anumite elemente purificatoare in spatiul romanesc. Nici macar taranii din mediul rural nu le mai inteleg sensul profund. Le considera doar superstitii. Acestea sunt:

  • sacrificiul ritual al mielului sau iedului
  • prepararea rituala
  • betia rituala
  • aprinderea Focului Viu
  • purificarea animalelor si oamenilor cu fum si foc
  • stropitul si udatul ritual cu roua plantelor
  • vraji si farmece
  • alungarea spiritelor malefice cu strigaturi, trambite si tulnice
  • sorcovitul animalelor pentru belsug
  • folosirea urzicii, pelinului, leusteanului

In noaptea de Sangiorz animalele sunt libere. Comorile ard si animalele vorbesc. Este un spatiu magic cand se deschid portile cerului.

Spre deosebire de scenariul ritual de înnoire a timpului la Anul Nou civil, obiceiurilesi practicile magice de la Sangiorz sunt însotite de numeroase activitati: alesul oilor si formarea turmelor pentru varat; angajarea ciobanilor si vacarilor; maturisul laptelui; repararea stânelor, oboarelorsi tarcurilor de vite; închiderea tarinelor pentru pasunat, însemnatul mieilor si oilor; ruptul mieilor de la oi (întarcatul): începerea tunsului oilor; urcarea turmelor la munte; semanatul Busuiocului si a unor plante magice.

Folclorul si traditiile poporului roman sunt foarte interesante. Unele au fost uitate, iar altora li s-a pierdut sensul. Avem si noi zeii nostri. Chiar daca nu sunt Odin, Thor, Zeus sau Poseidon.

Traditia si cultura stramosilor nostri ramane plina de miez si invataturi. Si, mai presus de toate, este plina de poezie, mituri, legende si vorbe de duh.

 

 

(Visited 40 times, 2 visits today)