Transmigratia sufletului sau metempsihoza, ca termen filosofic folosit, desemneaza cel mai adesea credinta in reincarnare dupa moarte. Conceptul reprezinta reincarnarea unui suflet dintr-un corp in altul, indiferent ca este de natura umana, animala sau vegetala. Credinta in metempsihoza este atestata – sub diferite forme si nume – in numeroase arii culturale: la indieni, la greci, la popoarele nordice etc. Ea este respinsa de iudaism, de crestinism si islamism, care implica o conceptie mai curand liniara decat ciclica asupra timpului.

ReincarnareaProvenind din vechile religii indiene, aceasta credinta a ajuns si in timpurile moderne. Este prezenta in spiritism, teozofie si Eckankar (miscare religioasa pornita de Paul Twitchell in 1965 care cauta “Lumina si Sunetul lui Dumnezeu). Inca mai putem gasi aceasta doctrina la societati tribale precum cele din Siberia, Africa de Vest, America de Nord si Australia. Desi majoritatea sectelor provenind din religiile abrahamice ale crestinismului, iudaismului si islamismului s recunosc aceasta doctrina, grupuri particulare apartinand lor se refera la reincarnare: adeptii Kabbalah, catharii, druzii, rozcrucienii. Cercetari recente ne arata ca relatiile istorice dintre aceste secte si credintele in reincarnare care erau caracteristice neoplatonicismului, orfismului, hermetismului, manicheismului si gnosticismului in general, putea avea legatura cu vechile credinte indiene.

Ce este reincarnarea?

Reincarnarea este credinta filozofic-religioasa conform careia spiritul supravietuieste mortii. De obicei se face distinctie intre reintrupare care inseamna trecerea in alt corp uman dupa o anumita perioada si metempsihoza care inseamna reincarnarea in alt corp de orice natura. De obicei, acest concept este folosit in buddhism, jainism, hinduism si druzism (secta siita monoteista din secolul al XI-lea care se autointituleaza “unitarieni”). Termenul a fost folosit de la filosofii grecesti pana la Schopenhauer. Originea greceasca este foarte misterioasa, insa se presupune ca deriva din misterele orfice desfasurate la Eleusis prin anul 6 i.e.n. Practic, principalul exponent al curentului provenit din nord-estul Greciei a fost Pitagora. Mai tarziu, insusi Platon acorda o importanta deosebita acestei doctrine in dialogul “Republica“, apoi latini precum Vergilius o preiau.

Nu este locul sa discutam aceste doctrine. Ele au insa, toate, o anumita incarcatura simbolica, indiferent de temeiurile lor morale, antropologice, cosmologice, sau teologice si indiferent de argumentele lor teoretice ori experimentale. Ele exprima, pe de o parte, dorinta de crestere intru lumina, intru Unitate si, pe de alta parte, simtul responsabilitatii fata de faptele savarsite. Aceasta dubla forta, greutatea faptelor si aspiratia catre puritate, inraureste, intru-un ciclu, o suita de renasteri succesive, pana la atingerea perfectiunii ce va deschide accesul, in afara rotii existentei, la eternitate. Metempsihoza apare ca un simbol al continuitatii morale si biologice. De indata ce o fiinta a inceput sa traiasca, ea nu se mai poate sustrage vietii si consecintelor faptelor sale. Viata nu este o partida de zaruri: credinta in reincarnare aboleste hazardul. 

Reincarnarea

Lumea de dincolo, religiile si reincarnarea

Scriitori antici confunda adeseori in rezumatele sau in relatarile lor succinte legate de conceptiile religioase ale celtilor, nemurirea sufletului si metempsihoza. In realitate, nemurirea sufletului, le este rezervata oamenilor ce merg in Lumea de Dincolo, iar metempsihoza este un fapt limitat la cateva entitati divine, ce-si schimba natura si starea din motive bine determinate. In povestea galeza cu cazanul lui Ceridwen, Gwion, dupa ce a dobandit stiinta universala de la zeama ce fierbea in cazan, se preface rand pe rand in iepure, peste, pasare si bob de grau. Ca sa -l urmareasca, Ceridwen se transforma in ogar, vidra, gaie si gaina neagra. Ea inghite bobul de grau, ramane grea si da nastere vestitului poet Taliesin.

Transmigratia se refera aici la trei stari. Iepurele reprezinta pamantul (starea corporala), pestele reprezinta apa (starea subtila), pasarea reprezinta aerul (stare informala), iar bobul de grau simbolizeaza resorbirea in principiu. In Irlanda, poetul Amorgen a fost, pe rand, taur, vultur, strop de roua, floare, mistret si somon. Cazul zeitei Etain este si mai complex, caci se leaga de starile multiple ale fiintei. Putem spune ca metempsihoza, in spatiul celtic, nu priveste decat personaje predestinate. Ele sunt marcate pentru o misiune si depozitare ale aspectelor multiple ale adevarului si ale stiintei. 

In hinduism, reincarnarea este cunoscuta ca si Punarjanma si este acceptata de toti practicantii. Hindusii cred ca Jiva sau Atman este sufletul pur din om. Moartea distruge trupul, dar Jiva ramane si trece prin perioade succesive de reincarnare. Jiva este etern si trece de la o reincarnare la alta bazandu-se pe karma acestuia. Karma produce un rezultat care va fi vizibil in viata aceasta sau in una din vietile viitoare. Atata timp cat Jiva este invaluit in ignoranta, el se va supune dorintelor materiale si ciclul va reincepe. In hinduism nu exista rai sau iad permanent, iar Jiva se va reincarna pana cand va atinge moksa, eliberarea finala. Lumea e precum un vis, cred hindusii. Omul e prins in samsara, ciclul infint de morti si renasteri. Ignoranta (avidya) ne lega de pamant, iar dorintele egoiste, ego-ul ne tin captivi.

Jiva se reincarneaza de obicei intr-un om, un animal sau o divinitate. Principalele motive pentru aceasta sunt: pentru a experimenta rezultatul karmei (principalul motiv al reincarnarii – sattvika, cea buna sau dreapta, rajas – placerea si tapas – inertia si raul), alte motive ar fi si satisfacerea dorintelor, pentru a-si termina sadhana necompletata (incercarea unui aspirant pentru a se elibera de maya – valul dorintelor), pentru a plati o datorie, pentru a suferi din cauza unui blestem sau unei greseli imense sau pentru a obtine moksa, eliberarea suprema.

ReincarnareaExista cazuri in care metempsihoza se deosebeste cu greu de metamorfoza. Aceasta din urma nu afecteaza decat aparentele, nu si eul profund, si nu presupune trecerea prin moarte. Metempsihoza se inscrie insa in ciclul infinit al mortilor si renasterilor. Serge Sauneron, de pilda, in pofida celor spuse de Herodot si a formulelor cuprinse in Cartea Mortilor, se indoieste ca egiptenii ar fi crezut cu adevarat in metempsihoza. Aceste transmigratii, scrie el, vor fi, de fiecare data, trecatoare. Or, sufletul nu are de trecut, treptat, prin etapele unui vast ciclu de reincarnari: el ramane definitiv legat de trupul imbalsamat din mormant si nu are cum sa se plimbe pe afara.

Cartea tibetana a mortilor – Bardo Thodol si reincarnarea

Cartea tibetana a mortilor descrie ce se intampla intre ultima rasuflare si momentul alegerii unei noi matrice. Dupa 49 de zile de incercari, in cursul carora fiinta iesita din trup, calauzita de principiul constient, nu este decat rodul faptelor sale anterioare. In fapt, omul este liber si raspunde pentru fapta sa; el isi alege transmigratia, dupa cum de-a lungul existentei va fi acumulat o karma buna sau rea.

Cartea mortilor sau Bardo Thodol trateaza in primul rand despre natura propriului nostru spirit si a proiectiilor sale. Proiectiile pot fi placute sau inspaimantatoare, senine sau manioase. La mort, aceste proiectii sunt infinit mai puternice. Principiul constient pluteste derutat de ruperea legaturilor sale psihice. Vajrayana, vehiculul de diamant din buddhismul tantric tibetan, il invata pe om sa-si domine (dupa ce vor fi izbutit sa o recunoasca) lumea de proiectii. Aceasta nu este decat o autohalucinatie – si sa ramana lucid in timpul trecerii prin Bard. Il invata, sa-si invinga temerile si sa ajunga la adevarata natura a spiritului de diamant. Termenul de Bardo inseamna intre una si cealalta. El se refera la trecerea dintre moarte si renastere, dar si la intervalul dintre ganduri.

In zilele noastre, din ce in ce mai multe filme, carti, cantece, cercetari academice se refera la reincarnare. A inceput sa ocupe un loc important in viata unora. A fost utilizata de Jung de-a lungul timpului, de Golden Dawn, in hipnoza. In ultimele studii, aproximativ 22% din populatia Europei de Vest crede in reincarnare, iar in America aproape 20% in 2005. Deasemenea, alte studi au aratat ca desi unii crestini sau alte confesiuni au idei preconcepute despre reincarnare, ca nu o inteleg prea bine sau nu cunosc toate detaliile, foarte multe experiente in pragul mortii sau amintiri din alte vieti anterioare le-au schimbat viziunea. 

 

(Visited 378 times, 1 visits today)