Rasfoind paginile istoriei tarii noastre, alaturi de domni si domnitori de seama care au marcat vremurile de odinioara, se regasesc cu usurinta si figuri feminine nu mai putin importante, ce si-au inscris numele in panoplia maretelor personalitati.

 

Personalitati feminine ce si-au pus amprenta pe istoria Romaniei – atestari, folclor si curiozitati

Se spune ca in spatele oricarui barbat de succes se afla o femeie puternica, iar istoria demonstreaza in mare parte valabilitatea acestui concept, dar cu tot respectul pentru ctitoriile insemnate lasate mostenire de sotiile si/sau fiicele carmuitorilor tarii noastre, nu toate personajele feminine din aceasta categorie s-au remarcat prin virtutile si inteligenta lor.

Doamnele si domnitele erau la randul lor fiinte omenesti care, in pofida etichetei de la curte, dadeau dovada uneori de slabiciuni, capricii sau trasaturi de caracter ceva mai greu de tinut in frau, fie din pricina unui temperament nabadaios, fie ca rezultat al unor conjuncturi din care nu lipseau catusi de putin picanteriile.

Din Evul Mediu romanesc, trecand prin epoca fanariota si continuand cu perioada premergatoare si cu cea de dupa unirea Tarilor Romanesti, folclorul, bogata corespondenta dintre membri a cea ce numim azi „high society”, precum si consemnarile vremurilor de odinioara, dezvaluie istorii mai putin cunoscute despre pasiunile, nazuintele si initiativele doamnelor si domnitelor care s-au perindat pe (sau pe langa) tronul romanesc.

 

De la folclor la documente istorice sub semnul iubirii

Bogatul folclor al romanilor cuprinde de pilda legenda domnitei Azughia – preafrumoasa fiica a voievodului Timus, care domnea peste tinuturile Munteniei, ravnite indelung de catre cotropitori. Domnitei ii era drag peste masura viteazul capitan Retivoiu, cu care de altfel ar fi urmat sa se si casatoareasca, daca imprejurarile potrivnice nu s-ar fi abatut asupra soartei lor.

Capitanul, aflat in fruntea ostilor sale, cazu in lupta impotriva dusmanilor veniti sa prade tara, platind cu viata o victorie tarzie, pe care voievodul insusi nu reusise sa si-o adjudece in trecut.

Indurerata, domnita Azughia porni in cautarea trupului lipsit de viata al capitanului, pentru a-l inmormanta dupa datina, dar il gasi abia dupa indelungi rataciri pe poteci pietruite de munte. Istovita peste masura si cuprinsa de amaraciune la vederea trupului neinsufletit al celui ce-i era drag, domnita isi pierdu cunostinta si se rostogoli intr-o prapastie, ale carei adancuri erau scaldate de apele unui rau cristalin.

Oamenii locului dadura numele de Azuga acelei vai si raului care o strabatea, in cinstea preafrumoasei fiice a voievodului si tristei sale povesti de iubire neimplinita – Valea Azugii este si azi una din zonele cele mai maiestoase de la poalele muntilor Bucegi si Baiului, renumita pentru aerul sau curat si atractiile turistice.

 

Evul Mediu si cateva din marcantele sale figuri feminine romanesti

 

Evul Mediu romanesc, socotit drept perioada intermediara care a facilitat pasajul de la antichitate la epoca moderna, a cunoscut o serie intreaga de domni cu nume sonore, ale caror soate sau fiice nu s-au lasat mai prejos.

 

Milita Despina Brancovici, sotia lui Neagoe Basarab si ctitoria Manastirii Curtea de Arges

Neagoe Basarab (1459-1521) s-a casatorit cu Milita Despina Brancovici (1487-1554), care provenea dintr-o familie de despoti sarbi, cu un caracter darz si neinfricat.

Doamna Despina i-a daruit sase copii sotului sau si s-a remarcat prin suportul acordat acestuia in ctitorirea Manastirii Curtea de Arges, fiind totodata si o mare protectoare a artelor. Dar ceea ce impresioneaza in mod deosebit in istoria acestei doamne este paradoxal… moartea sa. Doamna Despina s-a calugarit in 1545 sub numele de Platonida si in pofida vietii retrase din ultimii sai ani, moare in chinuri groaznice, doborata de ciuma – „moartea neagra” care a fost socotita la vremea respectiva un flagel ce anunta sfarsitul lumii.

 

Ruxandra Lapusneanu, sotia lui Alexandru Lapusneanu

Ruxandra Lapusneanu (1538-1570), sotia lui Alexandru Lapusneanu, s-a casatorit cu acesta la varsta de 18 ani (in 1556), dar cronicile vremii mentioneaza ca evenimentul a avut loc „dupa nasterea primului copil – Bogdan (1554)”, ceea ce demonstreaza ca domnita Ruxandra era deja mama la 16 ani a unui copil recunoscut de Alexandru Lapusneanu, desi nu rezulta prea clar daca era sau nu al lui.

La fel de controversata este si povestea legata de moartea lui Alexandru Lapusneanu, o serie de atestari ale vremurilor respective sustinand ca acesta ar fi fost otravit de sotia sa, desi doamna Ruxandra aborda o atitudine extrem de pioasa, finantand o multime de lucrari pentru manastiri si biserici. In mod cel putin curios, la randul sau, doamna Ruxandra moare de o boala misterioasa la varsta de 32 de ani, lasand in urma trei copii.

 

Marica Brancoveanu, sotia lui Constantin Brancoveanu si moartea pentru patrie

Doamna Marica Brancoveanu (1661-1729) – singura prahoveanca ajunsa pe tronul tarii, sotia lui Constantin Brancoveanu, i-a daruit acestuia  11 copii (sapte fete si patru baieti) – performanta remarcabila in istoria familiilor de domni din istoria Romaniei, dar nu lipsita de valentele sale tragice: fiii Constantin, Stefan, Radu (Raducan) si Matei au devenit martiri prin decapitare de catre otomani, la porunca sultanului Ahmed, refuzand sa renunte la religia crestina, sub privirile ingrozite ale parintilor.

Doamna Marica isi are insa povestea sa, trecand cu iscusinta de la rolul sau de mica boieroaica la rangul cel mai inalt ingaduit unei femei la vremea respectiva, fara a lasa deoparte abilitatile gospodaresti, simtul practic si neobosita vointa de a rezolva treburi cu mare atentie, demonstrand atat generozitate cat si asprime atunci cand era cazul. Autoritatea sa era de netagaduit, bucurandu-se de un enorm respect, pe de o parte gratie propriilor sale trasaturi de caracter, dar pe de alta parte si datorita faptului ca era cu zece ani mai tanara decat sotul sau, iar aceasta o iubea nespus de mult, imputernicind-o cu maxima incredere, pentru tot ceea ce se cuvenea sa decida o sotie de domn.

Unicul semn de slabicune demonstrat de aceasta doamna-model, a fost in momentul decapitarii fiului celui mai mic – Matei – cand, coplesita de durere, a indraznit, fara vreo sansa de izbanda, sa ceara indurare pentru mezin…

Cu toata cinstea si pretuirea pe care poporul nostru o datoreaza acestei nobile familii, Brancovenii s-ar putea rasuci totusi in mormant, stiind ca romanii au lansat pe piata un brandy in memoria numelui lor, desi poate ca acesta este un mod pe cat de original, pe atat de eficient pentru a improspata memoria urmasilor cu faptele lor de exceptie, mai mult decat orice bust de marmura cioplit de artistii florentini pentru eroii antici ai Imperiului Roman…

 

Epoca fanariota si pre-moderna: doamnele care si-au pus amprenta pe istoria romanilor

 

Instabilitatea ce a caracterizat aceasta perioada istorica pe meleagurile noastre nu a reusit sa stearga din analele vremii numele sonore ale unor figuri feminine de seama pentru trecutul romanilor.

 

Domnita Ralu (Rallou) Caragea si prima sala de spectacole din Romania

Domnita Ralu (Rallou) Caragea (1799-1870), fiica mezina a domnului fanariot Ioan Gheorghe Caragea, desi a primit o educatie aleasa, asa cum se cuvenea tinerelor de rang inalt la vremea respectiva, avea un temperament efervescent, iubitoare de frumos, moda, muzica, teatru si literatura.

Gratie pasiunii sale pentru lumea spectacolului, domnita Ralu a fost cea dintai femeie care a intemeiat o trupa de teatru profesionist, careia i-a fost construit un edificiu dedicat in anul 1817, numit „Cismeaua Rosie” si amplasat pe actuala Calea Victoriei – prima sala de spectacole permanenta din Bucuresti. Domnita Ralu si-a convins tatal sa demareze un proiect de reorganizare a Academiei Domnesti din capitala, astfel incat sa-si poata recruta actorii din cadrul acestei structuri.

Din teama de a nu fi interpretata gresit inclinatia domnitei pentru arte si in special pentru teatru – un univers in care de-a lungul timpului multe tinere isi ruinara reputatia – cronicarii vremii fura indemnati sa consemneze in scrierile lor mentiuni speciale, menite sa sublinieze virtutile domnitei si sa-i protejeze onoarea:

Cat despre teatru, acesta nu era pentru Rallou un mijloc de-a petrece; teatrul era pentru ea un fel de-a rasplati cultura, de-a inalta sufletele celor care traiau prea lipiti de glie, o inviere a vechii glorii elene, intr-un cuvant aproape o vocatiune, un apostolat” (Ion Ghica).

 

Elena Cuza (1825-1909), sotia domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Elena Cuza (1825-1909), sotia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost fara indoiala una din cele mai generoase, mai blande si mai stoice doamne care au urcat pe tronul tarii, adoptand cei doi fii nelegitimi ai sotului (rezultati din legatura acestuia cu printesa Elena Maria Catargiu-Obrenovici) si daruindu-le intreaga sa afectiune, atentie si educatie aleasa.

Modesta, introvertita, cumpatata si aparent stangace, Doamna Elena s-a demonstrat mai puternica si mai hotarata decat toti cei ce i-au marcat in vre-un fel viata: mama autoritara, sotul galant si nestatornic, rivala sa in plan amoros  si chiar complotistii care l-au ridicat pe Cuza din asternuturile amantei sale, constrangandu-l sa abdice.

Ea este cea care, supravietuind tuturor acestora din urma, isi dedica intreaga viata operelor caritabile, luptand totodata pentru a pastra neintinata memoria sotului decedat, asa dupa cum mentiona Nicolae Iorga in lucrarea sa intitulata „Sfaturi pe intuneric” (1977):

i-a pastrat memoria cu o extraordinara devotiune, neingaduind sa se rosteasca un singur cuvant despre slabiciuni pe care le cunostea, le ingaduise si-o spunea cu mandrie – le iertase, ca singura care pe lume putea sa aiba acest drept”.

 

Dora d’Istria, Elena Ghica, prima femeie care a cucerit Alpii

O alta doamna cu viata tumultoasa si plina de aventura a fost cea cunoscuta sub pseudonimul literar Dora d’Istria, pe numele sau adevarat Elena Ghica (1828-1888) – fiica marelui ban de Craiova Mihalache Ghica – o minte stralucita, care s-a remarcat inca din copilarie pentru geniul sau creator, transformat mai tarziu in corn al abundentei pentru opere literare de o orientare deosebita, de la scrieri etnologice la cele ce-i afirmau profundele vederi liberale si feministe, incurajand spiritul intreprinzator al doamnelor din vremea sa si lansandu-se fara ezitare in subiecte politice, asa cum rezulta din corespondenta sa cu Garibaldi, in care propunea un plan de federalizare a Balcanilor.

Fire independenta si dificil de strunit, Elena Ghica hotara sa se marite impotriva vointei parintilor sai cu un tanar principe rus – Alexandru Koltov- Masalski, de care s-a indragostit nebuneste la un bal si care i-a atras numai necazuri: din pricina protestelor sale vehemente impotriva invaziei rusesti in Tarile Romane, fu biciuita cu cnutul in palatul politiei din Sankt Petersburg.

Asa dupa cum sublinia Nicolae Iorga intr-unul din discursurile sale, Doamna Ghica avu parte de

o casatorie nefericita, pe care n-a rupt-o niciodata, ne-avand nimic in comun cu un sot de mentalitate inferioara”.

Florentinii o elogiaza insa chiar mai mult decat romanii, dedicandu-i in anul 1915 o placa memoriala amplasata in Via Leonadrdo sa Vinci, pe care sunt inscrise cateva randuri menite sa-i onoreze realizarile:

„De origine albaneza, romanc? prin nastere, florentina prin adoptiune, s-a innobilat si s-a glorificat prin propriile ei merite, pentru virtutile alese, de suflet si talent, sub numele european Dora d’Istria”.

Dar multe alte figuri feminine din istoria romanilor ar putea constitui subiect de romane fascinate, asa dupa cum ne dezvaluie si documentele pastrate in mezaninul Galeriei de Arta Moderna Romaneasca din cadrul Muzeului National de Arta al Romaniei.

 

Deseori, rolul de promotor al occidentalizarii societatii romanesti a revenit doamnelor din inalta societate si nu sotilor lor, femeile dovedindu-se un veritabil catalizator in acest context, facilitand modernizarea si inovatia in diferite domenii, de la cultura si arte la politica, moda si arhitectura, pentru a enumera doar cateva.

 

Bibliografie:

  1. Conte Rossetti, Nicolae – „Starea terilor locuite de romani in secolul al XVIII-lea”, 1903;
  2. Gane, Constantin – „Trecute vieti de doamne si domnite. Cele mai frumoase istorii”, 2015;
  3. Boerescu, Dan-Silviu – „Provocatoare vieti de doamne si domnite din istoria pasionala a Romaniei”, 2017.

 

 

 

 

 

 

(Visited 136 times, 4 visits today)