Pacatul stramosesc, originea si interpretarea lui

pacatul stramosescFacerea, capitolul 3.

Si a zis Domnul Dumnezeu: „Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul. Si acum nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!…”

Acest verset lasa loc de multe interpretari despre pacatul stramosesc, originea si interpretarea lui.

Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi”. Adam a devenit zeu atunci cand a cunoscut binele si raul? Si la cine s-a mai referit dumnezeu atunci cand a spus “noi”?

Satan l-a invatat pe om si politeismul, spunandu-i:”In ziua in care veti manca din pom, vi se vor deschide ochii si veti fi ca niste dumnezei, cunoscand binele si raul”. De aceea Dumnezeu intrebuinteaza in chip ironic si osanditor pluralul: ”S-a facut ca unul din noi”

Desi acest mit, foarte controversat, credem ca e putin exagerat.
Pacatul lui Adam este o greseala personala si trebuie tratata ca atare. Ce parinte ar pedepsi nepotii, stranepotii etc, pentru o greseala a copilului lui? Intr-o interpretare iudaica a mitului raul se origineaza in actul indepartarii fructului din pomul cunoasterii (si nu in cel de a-l consuma). Pomul simbolizeaza arborele sefirotic, a carui armonie a fost deranjata prin dezechilibrul creat de Adam. Raul survine ca o greseala de pozitionare, sau, mai exact, de manipulare.

Pacatul stramosesc, pacatul originar, mai este numit si pacatul curiozitatii. Oare de ce?

Creatia lumii este duala

Daca crestinii au creat un dumnezeu gonflabil, destul de mare cat sa incapa trinitatea, oare nu mai este loc si pentru rau? Astfel, problema raului si-ar fi gasit o rezolvare ontologica si am fi fost scutiti de toata aceasta poveste care treneaza peste epoci.

Se poate spune ca Dumnezeu a creat animalul, iar Satana ne-a ridicat de la conditia de animal?

Putem merge pe ramura gnostica, spunand ca Adam – Omul a primit-o pe Eva – Viata! Viata i-a dat Cunoasterea (Curmalul) prin adevaratul Dumnezeu (sarpele).

adam si evaPentru fiecare mare epoca istorica exista cate un om primordial care joaca rolul unui nou Adam.

In analiza lui Jung, Adam simbolizeaza omul cosmic, izvor al tuturor energiilor psihice si, cel mai adesea, sub forma batranului intelept, este corelat cu arhetipul tatalui si al stramosului; el intruchipeaza imaginea batranului de o nemarginita intelepciune, nascuta dintr-o lunga si dureroasa experienta.  Poate sa apara, in vis, sub forma unui profet, a unui papa, a unui savant, a unui filosof, a unui patriarh sau a unui pelerine. Ivirea batranului intelept simbolizeaza nevoia de a integra intelepciunea traditionala sinelui sau pe aceea de a actualize o intelepciune lantenta. Urmand ideile lui Jung, cel de-al doilea Adam, a carui cruce s-a inaltat pe mormantul celui dintai, asa cum o arata mai multe opera de arta, ar simboliza ridicarea unei noi umanitati pe cenusa celei vechi.

Originea pacatului stramosesc

Dogma spune: originea pacatului stramosesc se afla in neascultarea protoparintilor nostri, Adam si Eva, care, ispititi de diavol, nesocotesc vointa divina, calcand porunca lui Dumnezeu, de a nu manca dintr-un anumit pom (implicit al Cunoasterii). Dogma general acceptata daca n-ar exista cateva probleme de intelegere si sintaxa – au fost Adam si Eva parintii umanitatii (este posibil oare din punct de vedere stiintific?), de ce a existat un diavol in momentul creatiei (intrebare la care religia nu a putut raspunde pana in prezent) si, mai ales, de ce divinul a interzis Cunoasterea omului?
Reprezinta toate acestea alegorii, poate metafore spirituale ale dezvoltarii umanitatii de-a lungul istoriei, simboluri transcedentale sau „fapte reale”?
Am subliniat cateva cuvinte-cheie pentru dumneavoastra. Vi se par „obisnuite”? Ce va imprima in minte aceste „simple” cuvinte? Au o anumita rezonanta, o anumita predispozitie. Si totusi, oare prin educatie, nu una exagerata?
Revenim la starea primordiala a omului cu „menirea” de a deveni „dupa asemanarea” lui Dumnezeu.
Omul picase examenul moral. Cu alte cuvinte, Creatorul dorea o noua confesiune de credinta, un nou juramant de supunere pentru ca Omul sa reintre in gratiile Divinitatii.

Cum pot crede azi intr-un pacat stramosesc transmis peste mii de generatii? Cum pot crede azi intr-un pacat transmis indirect, habitual de care nu sunt vinovat? De care nu ma simt vinovat? Cum pot fi inca un „fiu al maniei”? (Ef 2,3)
De aceea, recunoscand neputinta patrunderii dogmei prin ratiune, aceasta poate fii primita numai prin „credinta”, caci este intemeiata, spune traditia, pe cuvantul lui Dumenzeu. Nu aveti decat sa credeti!
Nu voi accepta un pacat pe umerii mei, nici macar Pacatul Originar, care dealtfel nu apare ca fiind transmis nicaieri in Sf. Scriptura.

Afirmarea existentei si universalitatii acestui pacat este cu atat mai mult ilogica. Astfel, maniheii si priscilienii considerau firea omului rea in sine; origenistii sustin ca raul provenea dintr-un pacat savarsit de suflete inainte de incorporarea in trupuri; pelagienii considerau pacatul lui Adam exclusiv unul personal, parere pe care o imparteau si socinienii si rationalistii.
Ca sa nu mai discutam despre diferentele confesionale intre ortodocsi, catolici si protestanti.

Pacatul stramoses ca fost probabil cea mai temuta arma a Evului Mediu, a inchizitiei, a prelatilor in general si a Bisericilor in special. Iar pacatul originar a fost cea mai reusita inventie de la Adam incoace.
Realitatea lui – istorica, materiala sau morala poate fi contestata de orice om de bun simt. Nu trebuie neaparat sa fii teolog sau invatat.
Intr-adevar, Omul a pierdut ceva pe drum. Si-a pierdut Sinele si Inspiratia. Si-a pierdut Scopul si modalitatea de a-l atinge. A uitat care sunt adevaratele lucruri importante in viata. A uitat sa se opreasca si sa admire. A uitat sa repire si sa traiasca.
Si-a umplut templele de zei si mintea de pacate inchipuite. A uitat ce este important si ca acest dar nu vine de la vreun zeu necunoscut ci este inerent firii umane. A uitat, din nou, sa aleaga si sa simta.
Asta cautam azi…

Oricare ar fi interpretarea noastra a acestui mit, nu trebuie sa uitam ca este o metafora culturala. Si atat!

(Visited 42 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *