Am vazut in articolele precedente cum traditiile de Craciun au adunat obiceiuri si practici din alte sisteme religioase, in special din Roma antica. Dar Roma antica a adus doar o parte din aceste traditii. Paganismul nordic este un alt element la fel de important, un element care a unit povestile in vestul Europei cand Imperiul Roman se prabusea.

 

La inceput a fost Yule!

In ultima vreme tot auzim despre sarbatoarea Yule sau Yuletide, adesea folosita cu referire la Sezonul Sarbatorilor. Insa Yule este un festival care sarbatoreste Solstitiul de Iarna in culturile germanice in perioada ce a urmat caderii Imperiului Roman. Saxonii sarbatoreau in aceasta maniera inca din secolul al IV-lea, insa originea ei poate fi mai veche de atat. Yule a fost apoi adoptata de locuitorii nordici ai Scandinaviei, cunoscuti ca vikingi, iar termenul a devenit yulblot.

Soltitiul de Iarna reprezenta pentru acestia un moment magic, cand zilele se maresc. In cultura nordica, dominata chiar si in mitologie de alternanta si lupta zi-noapte, acest lucru este foarte vital. Yule devine astfel sinonim cu speranta, victoria verii asupra iernii atotcuprinzatoare. Era un momet al sarbatorii si festinurilor, cand animalele erau sacrificate, oamenii se adunau in comunitati la ospete, in jurul focurilor, se spuneau povesti si se cantau fapte de vitejie.

Avem surse citate din secolul al X-lea cand festivitatile dedicate Yule durau 2 luni intregi, de la jumatatea lui noiembrie pana la jumatatea lui ianuarie. Alte surse ne arata ca era vorba despre trei zile sau “cat tinea berea”. Altii cred ca este vorba despre 12 zile, pornind de la Solstitiu, numit “Noaptea Mamelor” – Modranicht. In acest an, cele 12 zile de Yule au inceput pe 22 Decembrie si vor dura pana pe 2 Ianuarie. De aici si inspiratia pentru “Cele 12 Zile de Craciun”.

 

Cititi in continuare:

 

 

 

Traditiile antice de Yule

Vechiul cuvant nordic folosit pentru festin este “blot”. In aceasta perioada a Evului Mediu aveau loc mari festinuri, cu multa mancare si bautura. Se pare ca obiceiul s-a pastrat pana astazi in vestul Europei.

De la traditia Yule ne parvin cateva obiceiuri precum busteanul de Yule, bradul de Craciun, porcul mistret si chiar colindele. Spre exemplu, originea busteanului de Yule se inspira din focurile traditionale din paganismul germanic.

Deasemenea, chiar daca bradul de Craciun a fost popularizat deabia in secolul al XIX-lea, el a fost intalnit la triburile germanice de catre misionarii crestini ce incercau sa-i converteasca.

Porcul mistret de Yule sau sonargoltr este porcul sacrificat de Craciun. Iar colindatul din casa in casa este o alta traditie de Yule, fiind datata cu mult inaintea Craciunului.

 

Batranul Parinte Craciun

Este foarte greu sa aflam cu adevarat identitatea lui Mos Craciun! Poate pentru ca este vorba de mai multe personaje unite intr-unul singur! Dar ce parere aveti despre Parintele Craciun? Actualul Mos Craciun este inspirat din trei radacini distincte:

  • semi-legendarul Sfant Nicolae. episcop batran cu barba si parul albe
  • Mosul” din poemul lui Clement Clarke Moore din 1823 ‘Twas the Night Before Christmas, imbracat in costum rosu
  • Sir Christmas sau Parintele Craciun, in costum albastru/verde din tarile protestante in secolele XVI-XVII care apare la Charles Dickens “A Christmas Carol” (1843)

 

Omul care a fost “Miercuri” – Odin

La intrebarea cine a fost folosit ca inspiratie pentru Batranul Craciun avem un singur raspuns. Si acel raspuns este Woden, Odin in vechea limba nordica. Odin era vechiul zeu pagan al Europei de Nord, al vikingilor in special.

Odin este mult mai batran decat religia crestina. Istoricul roman Tacitus vorbea despre Odin in primul secol al erei noastre. Venerarea lui Odin era atat de raspandita incat existau 170 de nume diferite pentru el. Multi il numeau Aldafoor (Tatal intregii Creatii) sau Yggr (Cel Teribil) si chiar Parintele Yule.

Woden se pare ca a supravietuit cel mai bine. Mai mult decat alte zeitati pagane. Chiar si dupa secolul al XII-lea cand Norvegia a fost crestinata, Odin era inca invocat. Pana la jumatatea secolului al XIX-lea au existat povesti si traditii legate de numele lui Odin.

In prezent, in tarile vorbitoare de engleza si olandeza, numele lui Woden traieste in continuare. El este prezent in zilele saptamanii Wednesday, ziua lui Woden. In tarile vorbitoare de latina, ziua de Miercuri este dedicata zeului roman Mercur.

 

Woden in albastru calarindu-l pe Sleipnir

Imaginati-va un cal alb imens, cu 8 picioare, iar pe el calarind un batran razboinic imbracat in albastru. Probabil asa ar fi aratat Mos Craciun astazi! Odin lua multe forme, insa o prefera pe cea a unui batran drumet cu barba alba, lunga, o mantie albastra cu gluga si o palarie cu boruri largi. Si inainte sa apara celebra imagine a lui Mos Craciun din reclamele Coca-Cola, chiar asa arata.

Woden calarea un cal, la fel cum facea si Mos Craciun in felicitarile timpurii. Deabia mai tarziu apare in sanie trasa de reni. Calul magic Sleipnir putea zbura prin cer si avea opt picioare (si Mosul avea tot opt reni la inceput).

Iar similaritatile continua. Woden traia intr-o lume numita Asgard unde se lupta cu giganti de gheata, la fel cum Mosul traia la Polul Nord. Si lui Woden piticii ii faceau daruri magice. Deasemenea, si Woden facea cadouri aducandu-le noroc celor care au fost buni si ghinion celor care au fost rai.

In tarile nordice, copiii isi lasa in ghetute paie si morcovi pentru Sleipnir, iar dimineata gasesc daruri in locul lor.

 

Craciunul de astazi este paganismul de ieri!

Si asta n-ar trebui sa ne mire deloc! Si nici sa ne inspaimante. Colectionam traditii si uneori le reciclam. Am suprapus vechi traditii pagane peste cele noi si invers. Traditii si obiceiuri pastrate in subconstientul colectiv.

Aparitia lui Mos Craciun sau a Parintelui Craciun a carui zi este 25 Decembrie datoreaza nespus lui Odin, vechiul zeu pagan. Odin sau Woden este barbosul cu gluga albastra, cel care aduce cadouri nordicilor si calareste prin ceruri la Solstitiul de Iarna pe calul sau cu opt picioare, Sleipnir. Odin s-a transformat de-a lungul timpului in Parintele Craciun, apoi in Mos Craciun, trecand prin Sfantul Nicolae si ajungand astazi la noi.

Sarbatoarea Craciunului de astazi si sarbatoarea crestina este un amestec de traditii pre-crestine, pagane. Toate adunate din obiceiurile si religia Romei antice, dar si din paganismul nordic.  Impachetate sau conservate, reciclate si reinviate, traditiile nu vor muri niciodata! Asadar, sarbatoriti cu drag acest anotimp si alaturi de cei dragi!

 

Bibliografie:

Hutton, R. 1996. The Stations of the Sun. Oxford University Press.

Hutton, R. 1994. The Rise and Fall of Merry England. Oxford University Press

Simpson, J. & Roud, S. 2000. Dictionary of English Folklore. Oxford University Press.

Vinje, J.G. 2014. Don’t Take Odin Out of Yule. The Norwegian American.

Branston, B. 1957. The Lost Gods of England. Thames & Hudson.

 

 

 

(Visited 193 times, 1 visits today)