Odin, zeul vikingilor

zeul odinOdin sau Wotan cum era el cunoscut la vechile populatii germanice, zeu mereu nesatul, care doreste mereu tot mai multe razboaie, mai multa putere, mai multe placeri si mai multe femei. El vrea sa-si impuna vointa pretutindeni si tuturor, cauta mereu puterea absoluta, fiind arhetipul lui Faust. Odin este si zeul mortilor; el strabate campul de batalie pentru a oferi Walkiriilor victimele razboiului. Simbol al violentei oarbe: el calatoreste infasurat intr-o mantie albastra, cu o palarie cu boruri largi care-i ascunde chipul, are doar un ochi si se iveste pe neasteptate. In interpretarea wagneriana, personajul se complica: pe masura ce devine mai profund, sentimentul de putere se amesteca si cu cel de neliniste, teama, deznadejde. Evolutia simbolului lui Odin spre interiorizare da la iveala contradictiile interne ale puterii: nimic din tot ce face el nu scapa de legea inexorabila a distrugerii si a mortii. Zeul insusi este supus fatalitatii, asa cum natura, atotputernica in a fauri viata, este neputincioasa in fata mortii, neputand s-o impiedice.

Tacitus se refera la Odin ca la zeul Mercur. Motivul este ca Odin era privit la fel ca Mercur, un zeu psihopomp, un ghid al sufletelor dincolo de moarte. Odin este adesea legat de Sleipnir, un cal magic cu opt picioare daruit de Loki si sulita Gungnir care isi atinge mereu tinta. Specialistii cred ca zeul a aparut inainte de secolul al VI-lea sub forma unui zeu-calaret al cosmarelor. Deasemenea, Odin poate reprezenta un vechi cult proto-germanic al unor vanatori-culegatori. Unii cercetatori l-au legat pe Odin de Loki, iar altii l-au numit zeul mortii. S-au facut si comparatii intre Odin si zeul celtic Lugus, ambii avand legatura cu magia si poezia. Cei doi au ca atribute sulita si corbii. El locuieste in Asgard in marea sala Gladsheim in care guverneaza. Aici sta pe tronul  Hlidskjalf de unde vede Pamantul in sala de argint. O alta resedinta este Walhalla (o sala de aur cu 540 de porti cu scuturi si sulite) unde se aduna eroii cazuti in batalie numiti Einherjar si sufletele femeilor razboinice numite Walkyrii care aduna sufletele celor cazuti in lupte si asteapta ultima batalie – Ragnarok. Odin detine capul lui Mimir care vede viitorul, un inel magic de aur numit Draupnir si doi corbi – Huginn si Muninn anume Gandul si Memoria, dar si doi lupi – Geri si Freki.

Odin cel legat de furie si nebunie in perioada vikingilor poate aduce si poezie si inspiratie.

Odin este cel mai important zeu din mitologia nordica, tatal tuturor zeilor si conducatorul taramului Asgard. In engleza veche Woden, iar in vechea limba proto-germanica Wotan, numele sau este legat de ODR, însemnand “furie, excitare”. Rolul sau, ca si al multora dintre zeii nordici, este complex. Odin este un membru principal al Aesir (grupul major al panteonului nordic) si este asociat cu razboiul, lupta, victoria si moartea, dar, de asemenea, întelepciunea, samanismul, magia, poezia, profetia si vânatoarea. Odin are multi fii, dintre care cel mai cunoscut este zeul tunetului Thor.

Credinte si folclor

Crestinarea Scandinaviei a fost lenta si a plecat de sus in jos, nobilii fiind primii. Printre oamenii de rand, credinta în Odin a dainuit dincolo de aceste timpuri, iar unele legende au ajuns pâna în timpurile moderne.

Ultima batalie în care scandinavii i-au atribuit o victorie lui Odin a fost batalia de la Lena în 1208. Fostul rege suedez Sverker a sosit cu o armata daneza mare, iar suedezii condusi de noul lor rege Eric erau depasiti numeric. Se spune ca insusi Odin a aparut apoi de nicaieri si s-a pus in fruntea armatei suedeze calare pe Sleipnir, calul sau cu opt picioare. El i-a condus in lupta si a repurtat o mare victorie.

Saga Bagler, scrisa în secolul al XIII-lea povesteste evenimentele din primele doua decenii despre un calaret cu un singur ochi, cu o palarie cu boruri largi si o haina albastra, care ii cere unui fierar sa-i potcoveasca calul. Fierarul suspicios il intreaba unde a ramas în timpul noptii. Strainul mentioneaza locuri atât de îndepartate încât fierarul nu-l crede. Strainul spune ca a ramas pentru o lunga perioada de timp în partea de nord si a luat parte la mai multe batalii, dar acum are de gand sa mearga in Suedia. Atunci când calul este potcovit, calaretul ii spune: “Eu sunt Odin” si dispare in zare. A doua zi a avut loc batalia de la Lena.

Folclorul scandinav a mentinut, de asemenea, credinta vie în Odin ca lider al vanatorii salbatice. El apare de obicei ca un vanator singuratic.

La sfarsitul secolului al XIX-lea folclorul danez relateaza episoade despre Odin ca fiind ascuns într-o stânca. În acest moment, el a fost denumit în continuare ” Jætte (gigantul) de la Uppsala”

Jertfele aduse lui Odin

In sursele primare sunt atestate sacrificii pentru Odin în timpul blots – sacrificii pagâne catre spiritele pamantului nordice. Adam din Bremen relateaza ca in fiecare nou an, oameni adunati din toata Suedia aduceau sacrificii la Templul de la Uppsala. Femei si barbati sclavi au fost sacrificati si atârnati de crengile copacilor.

Avand in vedere ca suedezii aveau dreptul nu numai de a-si alege regele, dar, de asemenea, si dreptul de a-l destitui, în saga se face referire la regele Domalde si regele Olof Tratalja au fost sacrificati lui Odin dupa ani de foamete.

Uneori, s-au facut sacrificii lui Odin pentru a aduce schimbari. Un exemplu notabil este sacrificiul regelui Vikar, care este detaliat în Saga Gautrek si Saxo Grammaticus. Marinarii din flota care erau abatuti de la curs trageau la sorti pentru a fi sacrificati lui Odin si a indura vanturile. Regele însusi tragea la sorti si era spânzurat.

Sacrificii au fost, probabil, facute lui Odin la începutul verii (la jumatatea lunii aprilie, de fapt – vara fiind socotita, în esenta, la fel ca la celti, la festivalul Beltene, Calan Mai – la gali, din moment ce saga Ynglinga afirma ca unul dintre cele mai mari festivaluri din calendar este “în timpul verii, pentru victorie”.  Odin este în mod constant mentionat in toate miturile nordice ca aducator de victorie. Saga Ynglinga de asemenea, detaliaza sacrificiile facute de regele suedez Aun, care a descoperit ca si-ar putea prelungi viata prin sacrificarea cate unui fiu la fiecare zece ani, noua din cei zece fii murind in acest fel. Când era pe cale sa-si sacrifice ultimul sau fiu Egil, suedezii l-au oprit.

Odin, alaturi de alti zei si zeite din panteonul nordic au ramas vii in zilele noastre si sunt inca adorati de Asatru, religia pagana nordica recunoscuta oficial in Islanda, Danemarca, Suedia, Norvegia si Spania.

(Visited 74 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *