Oare suntem liberi?

Oare suntem liberi?

Ce este libertatea? V-ati intrebat vreodata ce inseamna libertatea? Ce inseamna a fii liber? E un drept inalienabil pana la urma, dar ganditi-va putin … cati dintre noi se considera cu adevarat liberi? Cati dintre noi nu sunt constransi? Puteti face orice, oricand, oricum? Iar constrangerile pot fi de multe feluri. Poate financiare, ba chiar morale. Uneori, ele depasesc sfera posibilului si atunci intram in alta lume.

Suntem oare liberi? Asta-i intrebarea?

Libertatea este, fara doar si poate, un concept filosofic, ceva intangibil, o valoare, un ideal daca doriti si se rezuma la a avea pe deplin controlul asupra propriilor actiuni. De-a lungul timpului au iesit la suprafata conceptii si directii diferite despre libertate si despre relatia dintre indivizi si societati în diferite moduri, iar aceste conceptii se refera la viata sub un contract social spre deosebire de existenta intr-o stare naturala, si la faptul ca acolo unde exista drepturi vor exista si obligatii (conceptul de stat). Intelegerea libertatii implica modul în care ne imaginam rolurile individuale si responsabilitatile in societate in raport cu anumite concepte de liber arbitru si determinism, care implica un domeniu mai mare al metafizicii .

Conceptiile clasice, liberale vad acest concept izvorat din constrangere, cunoscut sub numele de libertate negativa. Exista si un alt punct de vedere libertarian care sugereaza ca oamenii ar trebui si trebuie sa se comporte in conformitate cu propriul lor liber arbitru si sa-si asume responsabilitatea pentru actiunile lor, în timp ce conceptiile liberal-sociale ( libertatea pozitiva ) ne indreapta spre egalitarism. S-a ajuns la o intelegere diferita a libertatii fata de Evul Mediu, nu credeti?

Libertatea este un concept filosofic controversat. Din punct de vedere istoric el a fost dezbatut de la Thomas Hobbes pana la John Stuart Mill insa fiecare are conceptul lui propriu, personal. Fiecare din noi simte si gusta libertatea in felul sau. Cum v-ati simti daca ati fi un scriitor si vi s-ar lua aceasta libertate? Intreaga natura umana s-ar prabusi.

Existentialismul ateu, in speta pozitia lui Sartre din cartea “Fiinta si neantul” spune ca individul este prin excelenta liber. El poate alege oricand. Suntem, prin urmare, pe deplin responsabili pentru alegerile din viata noastra. De aici decurg niste directive morale care duc la o “viata autentica”. Insa constiinta unei vieti autentice este posibila pe masura ce ne detasam de definirea noastra ca identitate prin ochii celorlalti. Astfel se ajunge la un paradox: „privirea” celorlalti ne transforma in obiect al reprezentarii, o reprezentare de care depindem si de care suntem rareori responsabili (“Infernul sunt ceilalti” – spune Sartre in Mustele). Solutia data de Sartre acestei probleme consta în asumarea libertatii, în respingerea naturii (physis) si a punctului de vedere esentialist care defineste indivizii ca esente imuabile. Individul trebuie definit existential si istoric, în raport cu devenirea sa si cu totalitatea actelor si a alegerilor sale.

Ati vazut asadar partea negativa si partea pozitiva. Acestea sunt mai degraba aspecte filosofice. Insa ce tine cu adevarat de caracterul uman, de comportament, de setea de libertate? Ce inseamna cu adevart a fii liber pe deplin? Unii ar putea spune ca, inainte de toate, trebuie sa te bucuri de beneficii financiare suficiente ca sa iti asigure traiul. In societatea conteporana, consumerista si materialista pana in maduva oaselor, banii determina nivelul de libertate. Lumea crede ca cei cu bani pot fi mult mai liberi decat saracii. De ce? Pentru ca isi permit, sustin ultimii. Insa oare nu sunt si bogatii sclavii banilor? Dependenti de bunuri, de prestigiu, de lux?

Si asta ne intoarce in locul din care am plecat. Daca nici macar bogatii lumii nu pot fi cu adevarat liberi, cine ne mai ramane? Saracii? Poate ca un om simplu, muncitor ar putea fi liber. Insa se loveste de problemele traiului zilnic si uita sa traiasca. Si uite asa ramanem fara candidati.

M-am gandit apoi la personajul lui Ilie Moromete. Il mai tineti minte pe eroul lui Marin Preda? Ce i-ar fi trebuit sa fie liber? Un salcam, o pipa si poate un apus de soare pe prispa. Cred ca libertatea vine din a invata sa-ti doresti exact cat este necesar. Nu mai mult, dar nici mai putin. Dorinta de a vrea tot timpul mai mult devine o povara si e un sentiment greu de inlaturat.  In experientele mele de-a lungul vietii am intalnit tot soiul de oameni, de la bogati la saraci, de la chinezi la arabi si de la toti am invatat acelasi lucru: libertatea si cuvantul dat sunt cele mai pretioase bunuri ale unui barbat. De ce sa le aruncam la cos? De ce sa-i lasam pe altii sa ne fure libertatea?

Libertatea poate fi pana la urma individuala, dar si colectiva. Liberatea unui om poate insemna tot la fel de mult ca cea a unui popor. Sa nu uitam ca nu a trecut mult timp de cand s-a abolit sclavia si lumea traia in vremuri intunecate. Se practica si acum un fel de sclavie finaciara si chiar intelectuala. Stiati ca ne putem referi si la libertatea morala? Pentru ca moralitatea trebuie mereu sa invinga tirania.

Poate ca vorbim prea mult noi, visatorii, despre libertatea absoluta. Ea nu poate exista intr-un sens restrans pentru ca ar fi anulata. Ea nu poate exista in societatea moderna de astazi. Insa dincolo de aceasta libertate se afla un lucru fara de care ea nu ar fi posibila: respectul pentru cel de langa tine. Iar acest respect se castiga. El este invatat si dobandit totodata. Acestea sunt poate calitatile de baza ale acestui presupus suflet omenesc. Desi nu sunt un credincios nici pe departe am retinut mai demult cuvintele unui parinte arhimandrit: “nu suntem in criza pentru bucata de paine de maine, suntem intr-o criza constanta de ideal”. Si asta spune multe si cred ca releva adevarata natura a libertatii – nevoia de scop. Ca oameni suntem indreptatiti si obligati sa ne gasim un scop in aceasta lume, sa gasim o menire, un ideal, sa “fiintam” cum zicea Noica. Suntem intr-o padure intunecata cu totii fara niciun felinar si nu-i vedem pe cei de alaturi. Unii si-au facut un far calauzitor din credinta, altii din familie, poate si din dorinta de a merge mai departe, de a vedea ce e dincolo. Unii cred ca libertatea inseamna a calatori, altii vad in asta a putea face rau fara a fi prinsi.

Pana la urma de cata libertate avem nevoie? Ne nastem liberi? Pierdem asta din vedere pe drum facand compromisuri? Pana la urma parca omul singur intra intr-o cusca si isi arunca acolo toate jucariile. Ne pierdem libertatea in fiecare zi si nu realizam decat prea tarziu ca ne-o legam de lucruri materiale. Se spune ca libertatea devine pretioasa numai atunci cand o pierzi. Insa daca stam sa ne gandim cred ca omul este cu adevarat liber pe cat este de atasat de anumite valori pe care nu le incalca. Aceste valori morale, aceste principii invatate in familie sau deprinse de-a lungul timpului au valoarea de libertatea absoluta.

Vorbim de pasarile din vazduh si de lupii padurii spunand ca sunt liberi sau chiar de indienii care traiau in salbaticie. Se presupune ca traiul in metropole trebuia sa ne imbunatateasca viata. Ne-a furat oare libertatea? Nu mai avem libertatea sa facem ce vrem si nu mai suntem stapani pe timpul nostru. El este valorificat, cuantificat, masurat.

Libertatea inseamna sa pot fi propriul meu zeu. Sa pot sa ma cunosc fara sa dau socoteala nimanui. Sa pot sa-mi respect principiile. Sa aleg sa nu fac compromisuri. Sa aleg sa nu cedez. Libertatea inseamna sa pot avea secrete, libertatea inseamna sa ma pot ascunde si sa fiu dezvaluit, Libertatea inseamna sa fiu propriul meu stapan. Stapan al dorintelor tale si al manifestarilor lor. Libertatea inseamna sa-mi aleg ce vreau, cand vreau si in conditiile impuse de mine. Libertatea interioara e tot ce conteaza. Libertatea se cucereste.

(Visited 113 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *