O mie si una de nopti

O mie si una de nopti este o colectie de povestiri din Orientul Mijlociu si sudul Asiei. Deasemenea, contine povesti si folclor compilat din povestile arabilor din timpul epocii de aur a islamului. Este cunoscuta si ca Noptile Arabe, asa cum apar in prima editie tradusa in 1706.

Colectia se intinde pe cateva secole continand diversi autori, traduceri si invatati din vestul, centrul si sudul Asiei si nordul Africii. Povestile isi gasesc radacinile in foclorul antic si medieval de sorginte araba, persana, mesopotoamiana, indiana, evreiasca si egipteana. Literatura acestor popoare se intregeste in timpul califatului arab, in timp ce altele vorbesc despre lucrari persane precum Cele o mie de povesti, cu ceva elemente indiene.

Interesant si comun tuturor acestor povestiri este tehnica povestirii in rama, unde conducatorul Shahryar (in persana “rege” sau “suveran”) si sotia sa Scheherazade (“de linie nobila”) povestesc. Povestile provin din povestea initiala, unele conducand la altele, altele sfarsindu-se. Unele editii includ cateva sute, altele chiar 1001 povesti sau chiar mai multe. Ele sunt scrise in proza, desi apar uneori cantece sau ghicitori si poeme.

Unele povesti sunt reprezentative. Lampa fermecata a lui Alladin, Ali Baba si cei 40 de hoti si Cele sapte calatorii ale Navigatorului Sinbad nu faceau parte din editia originala, dar au fost colectionate de Antoine Galland si alti traducatori si incorporate mai tarziu.

In cadrul povestilor apar atat personaje fantastice cat si reale precum: Barmakids, Harun al-Rashid, Hatim al-Tai, Ja’far ibn Yahya, Khosrow II, Abu Nuwas, Shirin, Zubaidah bint Ja`far.

Pe langa povestile deja arhicunoscute exista si altele la fel de importante pentru cultura araba precum: Pescarul si Duhul, Cele trei mere, Povestea cocosatului, Ali Shar si Zumurrud, Omul ruinat ce redevine bogat intr-un vis, Khusrau si Shirin si Pescarul, Povestile legate de califul Harun al-Rashid, Iubitii din Banu Tayy.

Intrigi si comploturi la curtea sultanului

Principala poveste este cea a sahului ce conduce India si China. El descopera ca sotia fratelui sau este infidela, dar si a sa. Dupa ce pune sa fie executata, decide ca toate femeile sunt la fel. Incepe sa se casatoreasca cu virgine pe care le executa in dimineata urmantoare, inainte de a avea sansa sa-l insele. Vizirul care ii aducea virginele ajunge in postura de a nu le mai gasi. Atunci fiica sa, Scheherazade se ofera sa fie viitoarea mireasa. In noaptea nuntii, ea se apuca sa ii spuna o poveste regelui, dar nu o termina. Curios cum se termina povestea, regele ii va amana executia. Insa in cea de-a doua noaptea, ea incepe alta poveste. Asa incepe ciclul celor 1001 de nopti.

Povestile variaza, ele includ fapte istorice, povesti de dragoste, tragedii, comedii, poeme si forme variate de erotism. Multe descriu duhuri, spirite ale mortilor, maimute, vrajitori, magicieni si locuri legendare, amestecate cu oameni reali si locuri reale. Protagonistii ii includ pe califul abasid Harun al-Rashid, Marele Vizir, Jafar al-Barmaki si faimosul poet Abu Nuwas, desi aceste figuri au trait la 200 de ani dupa caderea imperiului sasanid.

Colectia este foarte interesanta si complexa: principii filosofice, religioase, punctele filosofiei islamice, descrieri anatomice.Traducerile, versiunile si adaugirile din Irak, Siria si Egipt au schimbat mult textul.

Origini indiene si persane: Hazar Afsan

Instrumentele folosite in literatura sanscrita si fabulele despre animale ne pot face sa credem ca radacinile acestor povesti ar putea fi gasite in India. Folclorul indian este legat de anumite povesti cu animale, ca si Panchatantra sau Baital Pachisi. Povestile Jataka sunt o colectie de 547 povesti buddhiste morale si etice. Povestea Tarurului si a Magarului, precum si cea a Negustorului si Sotiei sale se gasesc in ambele colectii.

Hazar Afsan, Cele o Mie de Povesti sunt o colectie persana din secolul al X-lea, compilate de Ibn al-Nadim n Baghdad. Aici este notata ca regele sasanid al Iranului se bucura de povesti si fabule seara. Poate ca unele dintre aceste povesti au supravietuit in traducerile arabe.

Toate variantele si extinderile contin insa un corp comun de povestiri precum: cea a negustorului si demonului, a pescarului si duhului, a portarului si a celor 3 doamne, ciclul cocosatului, povestea celor 3 mere, povestea lui Nur al-Din Ali si Anis al-Jalis, povestea lui Ali Ibn Baqqar si Shams al-Nahar si povestea lui Qamar al-Zaman.

Teme literare si motive

Colectia foloseste unele dintre cele mai inovative tehnici pentru a mentine suspansul sau a accentua drama sau alte emotii.

Spre exemplu, conceptul de povestire in rama, sau poveste in poveste, este folosit chiar de literatura sanscrita indiana. Naratiunea este povestita de un povestitor anonim.

Soarta si destinul sunt elemente foarte importante in actiune. Aceasta este o tema comuna colectiei. Toate incep cu aparenta destinului ce se manifesta ca o anomalie si care va genera la randul ei o alta. Un lant de anomalii este pus in jos. Cu cat este mai logic, cu atat povestea devine mai frumoasa, vitala, interesanta si exuberanta. Lantul tinde spre instalarea normalitatii. Sfarsitul ne arata ca protagonistul este insusi destinul.

Coincidente miraculoase, profetii implinite duc toate la povestile lui Krishna din literatura indiana. Motivul visului predestinat, folosit si de Coelho in Alchimistul, isi face si el intrarea.

Ne vom intalni chiar si cu Cenusareasa, cel putin varianta egipteana Rhodopis. Povestile contin si elemente de fictiune criminalistica si horror precum casele bantuite de duhuri din Baghdad. Sunt si povesti despre spirite ale mortilor convertite la islam – Istoria lui Gherib si a fratelui sau Agib.

Intr-o colectie asa antica nu te-a astepta pesemne la elemente de SF. Insa ele exista: iarba nemuririi din Aventurile lui Bulukiya il duc spre explorarea marilor, a Paradisului si iadului, a cosmosului si a diferitelor lumi. El intalneste societati de duhuri, sirene, serpi vorbitori, copaci vorbitori si alte forme de viata. 

Alti eroi au de-a face cu planetele sau invata sa respire sub apa (pescarul Abdullah) descoperind acolo o alta lume, o societate inversata fata de reflectia ei lumeasca prinsa intr-un comunism primitiv unde concepte precum banii sau hainele nu exista. Orasul din Brass e alta poveste despre un grup de calatori ce pleaca in explorare arheologica in Sahara pentru a descoperi un oras pierdut si a gasi un vas pe care insusi Solomon l-a folosit sa prinda un duh. Pe drum intalnesc o regina mumificata, locuitori pietrificati, roboti umanoizi, marionete seducatoare dansand fara sfori si un robot armasar. Alta poveste vorbeste despre un cal mecanic zburator folosit de Printul Persiei.

Tehnologii pierdute, orase fantoma, femei amazoane, totul apare in colectia O Mie si Una de Nopti.

Apar si imnuri si poeme despre dumnezeu, regi, implorarea milei, lamentari despre ghinion, ghicitori, provocari, intrebari existentiale si toate emotiile umane posibile. Colectia surprinde intregul suflet omenesc si manifestarile sale.

Mostenirea culturala

Zeci de scriitori s-au inspirat din O mie si una de nopti: Goethe, Walter Scott, Flaubert, Stendhal, Dumas, Gérard de Nerval, Gobineau, Pushkin, Tolstoy, Conan Doyle, W. B. Yeats, H. G. Wells, Georges Perec, H. P. Lovecraft, Marcel Proust, A. S. Byat.

Multe personaje au devenit repere culturale in Vest precum Aladdin, Sinbad, Ali Baba. Elemente din mitologia araba si cea persana sunt acum comune in fantezia moderna. Aceste elemente cuprind genii, duhurile jinn, bahamut (marele peste ce sustine pamantul), covoare zburatoare, lampi magice.

Si poate tot acest succes se datoreaza unui singur om. Cu siguranta, au fost mii de scriitori si traducatori, insa fara Antoine Galland si traducerea lui din 1704, aceasta colectie poate nu s-ar fi bucurat de o atat de mare popularitate.

 

 

(Visited 90 times, 2 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *