Noi desene Nazca

Cativa savanti japonezi studiaza misterul asa-numitelor linii Nazca de ani de zile. Ultima oara au prezentat descoperirea unor noi desene (geoglife) in 2006, aratand publicului circa 100 figuri necunoscute pana atunci. Acum au gasit altele pe un podis ascuns, la 400 km nord de Lima.

Indienii nazca au detinut aproximativ 1000 de ani anumite zone din Peru, inaintea incasilor. Desenele geometrice de animale si oameni au fost realizate prin razuirea pietrisului rosu de pe suprafata stancilor galbene. Noile desene sunt mult mai mici decat cele din prima perioada Nazca, care se pot vedea chiar si din spatiu.

De la descoperirea lor, ipotezele au fost din ce in ce mai controversate. 500 de km de astfel de linii infatisand paianjeni uriasi, o maimuta, pasari, pesti, rechini, lame, soparle si chiar oameni. O imensa opera. De la aeroport spatial la ritual de aducere a ploii, cercetatorii inca incearca sa faca lumina in privinta misterului. Maria Reiche afirma ca Nazca este cea mai mare carte astronomica a lumii,ea spune ca liniile semnifica drumul pe care astrele il parcurg pe cer.In cartea “liniile din Nazca“. Anthony Aveni face apel la o teza religioasa.Liniile ar corespunde unor drumuri sacre,iar desenele uriase ar fi reprezentari ale zeilor.

Descoperite din avion in 1939, au si fost interpretate de unii ca un mesaj pentru civilizatiile extraterestre. Ne intrebam oare cum au putut realiza acei oameni in urma cu aproape 2000 de ani asemenea desene si mai ales de ce atata truda?

 Americanul Bill Sporer a incercat sa rezolve puzzle-ul gigantic. El a pornit in solutionarea enigmei de la iscusinta populatiei Nazca in arta tesaturilor. Din examinarea microscopica a patru bucati de tesatura descoperite in apropierea desenelor din pustiu, a reiesit ca vechii peruvieni foloseau la materialele lor o urzeala mai buna decat cea folosita astazi la confectionarea panzei de parasuta si mai solida decat tesaturile folosite pentru aerostate. In acelasi timp, la capatul multora dintre liniile drepte ale desenelor s-au gasit gropi circulare, cu diametrul de aproximativ 10 metri, umplute cu pietre innegrite de foc. Impreuna cu reprezentarea unor obiecte plutitoare pe ceramica Nazca, toate au condus la ideea ca in aceste locuri s-ar fi putut aprinde focuri pentru a incalzi aerul dintr-un balon si a-l in?lta. Anul 1975 aduce cu sine si efectuarea unui experiment, pe baza ipotezei lui Sporer, cand, folosindu-se materiale si tehnici accesibile popoarelor din Nazca, s-a procedat la realizarea unui balon cu aer cald. Dupa ce a fost aprins un foc sub el, s-a ridicat cu cei doi pilo?i din nacele, confirmand posibilitatea ca locuitorii din Nazca sa fi cunoscut arta zborului.

Sirul evenimentelor aduce si mai multi interesati sau interesanti. Astronomul Gerald S. Hawkings s-a deplasat in Peru. A identificat cateva linii calendaristice orientate spre punctele orizontului unde apunea Soarele in perioadele de solstitii prin anii 350 i.e.n si 550 e.n., dar celor mai multe desene nu li s-a deslusit scopul. Unele ipoteze sustin ca desenele ar putea sta la baza unor funeralii ritualice speciale. In cadrul acestora, capeteniile decedate ar fi fost trimise in aerostate, in sanul zeului-soare, fiintele reprezentate pe sol ramanand in urma ca simboluri ale vietii lor vesnice. Din pricina aspectului pe alocuri hidos si amenintator al reprezentarilor faunistice din solul Nazca, s-a presupus chiar ca ele ar putea servi drept sperietori  si s-a ajuns la premisa ca indeplinesc rolul unui front defensiv, menit sa alunge posibili intrusi aerieni.

(Visited 14 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *