Muntii sacrii in istoria popoarelor

Formele de relief mai inalte, dintre care masivele muntoase in special, au jucat un rol specific sacru ceea ce le-a diferentiat fata de formele de ses. Din cadrul acestora si varfurile lor au avut in numeroase cazuri un caracter sacru si mai deosebit, asa cum ni s-a transmis din cele mai vechi timpuri, caci acolo pe varfuri au aterizat zeii.

Cateva dintre aceste varfuri sacre ar fi:

– Cota cea mai inalta a masivului muntos al peninsulei Athos care adapostea la inceput un templu al zeului Jupiter, la 1935 m inaltime. Dupa aparitia crestinismului, templul a fost inlocuit cu o capela ortodoxa care controleaza de sus Gradina Maicii Domnului cum este de atunci  numita  intreaga peninsula cu 20 de manastiri si nenumarate alte asezaminte religioase. La poalele varfului „traiesc“ cei 7 (numar fix) calugari intelepti, dintre cei mai evoluati la momentul respectiv, din toata obstea athonita.

– La Samarieni, care locuiau la NV de Marea Moarta in muntele Efraim, se afla Vf. Garzim de 881 m, care era locul lor sacru, caci era denumit astfel: Muntele Binecuvantat, Colina Eterna, Muntele Mostenirii, Casa lui Dumnezeu, Tabernacolul Ingerilor.

– La evrei varful sacru, facand parte dintr-o grupa de coline numita Inima Lumii, era SIONUL care apare elogiat în Psalmi 2,9.

– La greci muntele sacru era evident Olimpul, unde locuiau marii zei în frunte cu Zeus chiar daca mai erau si alte varfuri pretuite ca de ex. Ida.

– Muntele sacru al fenicienilor era Saphon.

– La arabi era Muntele Polar sau Qâf (Jabal el Awliyî).

– La persi sediul nemuririi era Albory.

– La hindusi Muntele Sfant era Meru.

– Mongolii venereaza vulcanul stins Paektu de 2744 m in care se afla locurile sacre Chonji si Cionmasan.

– Muntele sfant al uralo-altaicilor era Sumeru.

– Laotienii venerau muntele Zinnale, iar cei din peninsula Malacca, Bato-Ribu.

– Chinezii au muntele Tai ca sediu al nemuritorilor. La japonezi muntele venerat e Fuji Yama, uriasul acoperit de nea.

– Celtii venerau muntele Montsalvat unde ar putea fi ascuns Graalul si unde Richard Wagner spunea ca timpul devine spatiu, premonitie a vremurilor pe care le traim in prezent cand trecem din lumea in trei dimensiuni in cea cu patru si cinci dimensiuni. In timpurile si mai vechi muntele sacru se numea Himingbjorg.

– Scandinavii venerau muntele si varful Asgard. Bineînteles ca mai exista munti si varfuri sacre si pe celelalte contiinente dar o incarcatura mai mare de informatie n-ar mai fi necesara. Totusi nu putem sa nu mentionam celebrul Mount Shasta din California sub care s-ar afla un oras subteran cu 25000 locuitori salvati de la prabusirea continentului Lemuria. Muntele are si un rau sacru care se numeste Stuart Spring. Pentru a termina prezentarea unora dintre muntii sacri ai lumii, nu putem incheia acest demers decat aratand ca, aflat de curand la noi in tara, Acharya Tampai, calugar tibetan a afirmat ca muntele cel mai sfant din lume este Kailasa, desigur din Tibet (pe langa Emei Shan, muntele sacru al budistilor).

Pelasgii, stramosii dacilor, erau cei mai vechi oameni de pe pamant. Cel putin asa afirmau vechii greci si nu orisicine ci Homer, Ephor si Eschil. Mai mult Dionisiu din Halicarnas ii considera sfinti sau chiar divini. Dupa Homer se considera ca ei traisera inainte de aparitia Lunii pe cer. Ce ne mai intereseaza este ca poetul Asiu si Pausanias considerau ca Pelasg, primul om nascut pe Terra a aparut din pamantul cel negru, adica la noi la nord de Dunare – dar si mai important – pe culmile inalte ale muntilor.

Despre dacii propriuzisi tot  clasicii greci au aratat conexiunea stransa intre ei si Munte. Florus (Lucius, sec 2 d.H) istoric latin a lansat o concluzie a studiilor lui care a ramas celebra si este definitorie: „Dacii inhaerent montibus“ (dacii stau agatati de munti).

In zilele noastre s-a observat ca in limba unor populatii din apropierea Marii Caspice cuvantul dah inseamna munte (Victor Opritu) ceea ce conduce la ideea ca dacii (dahii) erau munteni, adica oameni de la munte idee ce aparuse si in scrierile clasicilor greci si latini asa cum s-a aratat mai sus. Mai mult, cunoscutul istoric englez A.I. Toynbee considera ca dacii erau inruditi cu dahii care locuiau în Transcapia ca vecini ai tisagetilor si masagetilor.

In spatiul carpatic pe care locuiau antecesorii nostri si acum noi urmasii lor, existau mai multe masive muntoase sacre cu varfurile lor. Daca si alte popoare aveau un varf „suveran“ asa cum deja s-a aratat, la noi evident ca acesta a fost Kogaionul, care prezinta specificitatea ca inca nu a fost sigur localizat. In plus el ridica si alte aspecte specifice muntilor in general si anume cel al pesterilor cunoscand obiceiul lui Zalmoxe de a vietui retras, timp de 3 ani de zile, intr-una din ele.

Munti au o incarcatura simbolica si impresioneaza profund pe cei care le admira piscurile greu de atins.

Un simbol reprezentativ este cel al muntilor Sureanu care la randul lor se constituie ca cei mai recenti munti sacri din punct de vedere istoric, muntii sacrii ai dacilor. Ei poseda vestigii a cel putin 8 cetati  dace in frunte cu Sarmisegetuza Regia, include 7 pesteri importante. Muntele sacru Sureanu al dacilor a fost apreciat si de populatiile feudale care l-au dotat cu trei cetati: Sibisel, Sasciori si Turnul Crivadia.

Desigur ca lista ar mai putea fi completata dar deocamdata este suficienta pentru a pune problema si a-i cauta semnificatiile.  Ele ating Cerul, sunt legatura dintre pamant si inalturi. In ceea ce priveste muntii sacri propriuzisi s-a constatat ca Sureanul este dintre ei cel mai atestat prin probe arheologice, deci cel mai apropiat n timp de zilele noastre corespunzand primei trepte de antecesori, respectiv dacilor. Este normal ca populatii anterioare dacilor sa aiba muntii lor sacri reprezentativi. Acesti munti enumerati de la nord la sud ar putea fi: Calimanii, Siriu, Bucegii, Retezatul, Godeanu si Apusenii intr-o ordine de inflorire a lor care nu poate fi precizata.

Ceilalti munti cu evident caracter sacru ca: Ceahlaul, Raraul, Buzaului, Piatra Craiului, Leaota, Fagarasii, Cozia, Parangul, etc si-au indeplinit si ei misiunea in splendoarea ei intr-una din perioadele din illo tempore.

Esentialul este faptul ca toti acesti munti din arcul carpatic au avut un rol primordial in istoricul dezvoltarii spirituale  al populatiilor in spatiul privilegiat climateric si ca pozitie geografica centrala a continentului. Acest spatiu este cel pe care il locuim astazi.

 

(Visited 29 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *