Miturile despre sarcina, miturile despre prezicerea sexului copilului sau cele despre alaptare sunt foarte frecvente. Pentru ca un mit este si o creatura foarte periculoasa, ne-am decis sa facem lumina!

Nasterea constituie primul episod din seria evenimentelor cu adevarat importante care marcheaza viata omului, motiv pentru care i-au fost asociate de-a lungul secolelor o mutime de mituri, credinte si ritualuri din cele mai variate.

Cu alaiul sau de etape succesive – primirea noului nascut, anuntarea sexului acestuia, alaptarea si cresterea sa pana la o varsta la care nu mai poate fi socotit bebelus – nasterea si-a castigat pe buna dreptate locul de frunte in topul argumentelor celor mai generatoare de mituri, urmata fiind de nunta, imbatranire si moarte…

 

Mituri despre sarcina, sexul bebelusului si alaptarea lui

In zorii civilizatiei umane, sarcina nu era perceputa ca rezultat al impreunarii barbatului cu femeia, ci mai degraba era considerata un dar din partea divinitatii atotcreatoare, care a acordat femeii privilegiul de a aduce la randul sau viata pe lume.

Nu putine sunt picturile rupestre descoperite in pesterile locuite de omul primitiv, in care femeia insarcinata este infatisata sub ocrotirea unei puteri supranaturale, a carei infatisare imprumuta uneori trasaturile unei creaturi ceresti inaripate si inconjurata de raze luminoase – protectoare a mamei si bebelusului din pantecul acesteia.

Chestiunile legate de sarcina, sexul noului nascut si modul in care e hranit si crescut, au constituit dintotdeauna apanajul unei matrici ce poarta pecetea plecarii urechii la legende si zicatori, daca nu neaparat din convingere, macar din dorinta de a se asigura ca noul nascut va avea parte de o viata cat mai frumoasa cu putinta.

Cititi mai multe despre: MITURI DESPRE DIETE, SLABIT SI CAT DE SANATOASE SUNT

De la forma burtii la prezicerea sexului

Inca din antichitate, femeile insarcinate se adresau vracilor sau moaselor cu experienta, in speranta de a dobandi ceva informatii in plus cu privire la pruncul pe care urmau sa-l aduca pe lume, ascultand prezicerile si aprecierile acestora cu convingerea de nestramutat ca au valoare de adevar absolut.

In vechime, se lansau ipoteze in legatura cu sexul bebelusului in functie de forma burtii, de nivelul acesteia, de pozitia preferata a mamei in timpul somnului, de frecventa episoadelor de greata, de poftele alimentare sau chiar de… pielea uscata a mainilor pe timpul sarcinii.

Nu putine sunt persoanele care si in ziua de azi nutresc convingerea ca daca burta femeii insarcinate are forma de pepene lunguiet se va naste o fetita, iar daca burta seamana mai degraba cu o minge de baschet, se va naste un baiat.

Mai mult decat atat: o serie intreaga de asa-zise semnale, din cele mai bizare, sunt deseori asociate sexului viitorului nou-nascut, cum ar fi de pilda comportamentul mamei pe timpul sarcinii, prevestindu-se sosirea pe lume a unei fetite in cazul in care se inregistreaza frecvente schimbari de dispozitie, capricii si episoade de neliniste.

In plus, multe persoane considera ca bebelusul va fi de acelasi sex cu parintele care se demonstreaza cel mai putin stresat pe durata sarcinii – o idee pe cat de nastrusnica, pe atat de invitanta la pastrarea calmului…

Cititi mai multe despre: DE CE TREBUIE SA DORMIM, SA MANCAM SI SA FACEM MISCARE? MITURI SI NEBUNII

Mitul metodei pendulului in prezicerea sexului bebelusului

Unul din cele mai populare mituri legate de sexul viitorului bebelus este reprezentat de o metoda ale carei rezultate par sa se demonstreze surprinzator de ancorate in realitate: metoda pendului.

„Se ia un fir de ata de circa 20 de centimetri, se leaga un inel de aur la unul din capetele acestuia si se tine drept, nemiscat, deasupra burtii femeii insarcinate. In mod spontan, inelul va incepe sa execute miscari specifice: daca va face cercuri, atunci noul nascut va fi fetita. Daca, in schimb, inelul se va balansa lungitudinal (liniar, inainte si inapoi), femeia va avea parte de un baiat”, sustine teoria.

Nu putini au fost psihologii care, de-a lungul timpului, au incercat sa confere o argumentatie pertinenta fenomenului in sine, explicand faptul ca metoda pendulului ofera raspunsuri de natura subconstienta, dupa o diagrama similara cu cea utilizata in tehnicile profesionale ale hipnozei.

La polul opus se afla opiniile celor ce neaga cu desavarsire valabilitatea interpretarilor miscarii pendulului intr-o astfel de conjunctura, iar intre cele doua extreme se afla si „mediatorii”, care pretind ca metoda e cat se poate de justa, dar ca omul modern si-a pierdut in buna parte abilitatile senzoriale pe care le detinea in trecut:

Din pacate, folosirea pendulului a degenerat din cauza superstitiilor, iar oamenii carora le place sa se considere mari ganditori stiintifici resping aceasta practica pe motiv de spiritism”, afirma Veronica Godeanu in materialul sau intitulat „Cunoasterea subconstientului” (2015).

Metoda pendulului este inca utilizata pe scara larga in randurile celor ce apeleaza la practici spirituale specifice, menite sa faciliteze iesirea la suprafata a adevarului localizat la nivel de subconstient, in vederea obtinerii de raspunsuri de tip „da/nu”, fara a se limita insa la acestea, ci stabilind si alte genuri de raspunsuri posibile pentru mai orice tip de intrebare.

Nemiscarea pendulului ar constitui un semnal pentru faptul ca intrebarea nu este suficient de clara, miscarile circulare in sensul acelor de ceasornic ar fi asociate rapsunsurilor pozitive, iar miscarile circulare in sens contrar, celor negative.

Potrivit expertilor in materie, in cazul determinarii sexului bebelusului, miscarea circulara a pendulului indica o sarcina feminina, corespunzatoare cercului cu o micuta cruce la partea inferioara, ce desemneaza din cele mai vechi timpuri zeita Venus, iar miscarile liniare, una masculina, aceasta din urma amintind sageata prezenta la nivelul simbolului stravechi barbatesc, ce-si are originile in grafica asociata zeului Marte.

Multi oameni sunt incredintati ca subconstientul ar fi nerabdator sa dobandeasca o ocazie de dialog, astfel incat raspunsurile pe care le formuleaza ar fi deosebit de acurate.

Cititi mai multe despre: DE CE AU OAMENII DEJA-VU?

Mitul semnificatiei viselor femeii insarcinate

Interpretarea seminificatiilor viselor constituie la randul sau o veritabila practica straveche, ce apartinea numai celor initiati, in masura sa ofere raspunsuri juste „extrase” din evenimentele care apareau in mintea oamenilor in timp ce dormeau.

Faraonii Egiptului antic, dar si regi, imparati sau oameni insemnati care au marcat istoria omenirii de-a lungul timpului, au apelat fara ezitare in trecut la astfel de „interpreti speciali”, in masura sa le dezvaluie mesajele ascunse in vise.

Tot astfel se presupune ca visele femeilor insarcinate ar ascunde informatii in masura sa ofere detalii asupra bebelusului si chiar asupra evenimentelor de care acesta va avea parte in viata.

In ceea ce priveste prezicerea sexului, din batrani se spune ca daca mamica viseaza ca va naste fetita, in realitate va avea parte de un baiat si vice-versa.

Specialistii sustin ca visele intense sunt absolut firesti pe timpul sarcinii, indeosebi in perioada cuprinsa intre timestrele 2 si 3, din pricina somnului agitat, care marcheaza un interval de neliniste si nesiguranta asociate sarcinii si rolului de parinte pe care mama va trebui sa-l asume curand.

Acesta ar fi motivul pentru care deseori, femeia insarcinata poate visa de pilda ca si-a lasat bebelusul nesupravegheat, ca-l pierde intr-un loc aglomerat sau ca nu reuseste sa faca fata cerintelor corespunzatoare perioadei de dupa momentul nasterii.

Tot astfel, visele care o plaseaza in postura unei persoane ce ingrijeste un animalut de companie sau a unuia ranit, ar indica faptul ca instinctul matern se afla in plina faza de dezvoltare, orientand comportamental mama catre ocrotirea viitorului bebelus.

Cititi mai multe despre: De ce visam si cum se formeaza visele?

 

Mituri asociate procesului de alaptare

Laptele matern contine toate componentele alimentare necesare noului nascut in prima faza a evolutiei sale, asigurandu-i confort, energie si resurse pentru a creste frumos si sanatos, dar si protejandu-l impotriva multor boli infectioase, tulburarilor intestinale, problemelor de natura respiratorie si altor patologii specifice primului an al copilariei.

Laptele supt direct de la san in etapa de dupa nastere este deosebit de bogat in anticorpi, oferind bebelusului un nepretuit sprijin pentru imunitatea sa aflata inca in curs de formare, dar si la acest capitol avem de-a face cu o multime de mituri.

Exista mitul ce sustine ca bebelusul care nu poate fi alaptat la san nu va nutri afectiune pentru parinti, „lasand casa devreme”, dupa cum se spune pe la sate, dar si mitul potrivit caruia copiii alaptati cu multa dragoste de mamicile lor, vor duce vesnic lipsa de afectiune, cautand in permanenta alintare, confort si ocrotire, chiar si la varste mature.

Se mai spune ca daca mama nu produce suficient lapte pentru a astampara foamea bebelusului sau si-l va da la sanul alteia, acesta va „fura” toata viata de la altii pentru a-si satisface nevoile.

Un mit bizar sustine ca daca mama consuma bere si ceapa, lactatia va fi mai abundenta si mai satioasa pentru bebelus – o idee nastrusnica ce poate conduce tocmai la rezultate opuse, intrucat alcoolul altereaza laptele matern, iar ceapa-i poate modifica gustul, provocand refuzul instinctiv al micutului.

Mama care alapteaza dobandeste avantaje in ceea ce priveste imunitatea impotriva diabetului, cancerului mamar, bolilor cardiace si depresiei post-partum, dar asta nu inseamna ca daca nu poate alapta va fi neaparat afectata de acest gen de patologii.

Totusi, multe femei sunt convinse ca evitand alaptatul la san isi vor mentine tonicitatea pieptului pana la varste inaintate, evitand aspectul „sanilor cazuti”, pusi pe seama solicitarii excesive in primul an de dupa nastere; nimic mai fals – exercitiul alaptarii intareste muschii pectorali si ai bratelor, conferindu-le un aspect sanatos si tonic, intr-un mod similar procesului ce are loc in timpul sesiunilor de exercitii efectuate la sala.

 

Desi vechile zicale de acest gen nu evoluaza in pas cu performantele medicinei moderne, sugestiile bunicilor se bucura inca de atentia viitoarelor mamici, constituind adesea o veritabila sursa de inspiratie pentru comportamente surprinzatoare in perioada de sarcina si imediat dupa nastere.

In general insa, miturile asociate perioadei de sarcina si a celei de alaptare variaza de la o generatie la alta si de la un popor la altul, in functie de credintele populare specifice si de receptivitatea subiectilor la argumentul respectiv.

Cititi mai multe: TOP 10 MITURI DESPRE CREIER

 

 

Bibliografie:

  1. De Laurentiis, Laura – „Il grande libro italiano della gravidanza”, 2010;
  2. Eisenberg Murkoff, Heidi – „What to Expect the First Year”, 2014;
  3. Palmerini, Chiara – „Quello che alle mamme non dicono. Falsi miti, curiosità e scienze della gravidanza”, 2015;
  4. Godeanu, Veronica – „Cunoasterea subconstientului”, 2015;
  5. Mantegazza, Raffaele – „Narrare l’inizio: gravidanza, parto, nascita tra natura e culture”, 2017.

 

 

 

Author Details

Fire optimista si tenace, sensibila si puternica, osciland intre lumini si umbre, calatoresc pe drumuri nebatute de altii, cu indrazneala, dar si cu sovaiala copilareasca, ratacindu-ma si regasind drumul bun prin hatisurile vietii, nazuind mereu la mai bine si mai frumos, asemenea oricarui perfectionist constient ca perfectiunea nu se poate atinge vreodata

(Visited 116 times, 1 visits today)