Mitologia finlandeza este cunoscuta in general ca folclor medieval. Insa exista legende mult mai vechi. Cele mai cunoscute au fost facute cunoscute publicului prin opera lui Tolkien: Silmarillion, Stapanul Inelelor, Hobitul, Copiii lui Hurin. Mitologia finlandeza impartaseste multe trasaturi cu sora sa, cea estoniana, dar si alti vecini precum balticii si scandinavii.

Mitologia finlandeza a supravietuit pana astazi prin traditia orala si poemele mitologice. Influentele si culturile din jur au dus pana la urma la proclamarea unui zeu monoteist – Ukko, “Batranul”. Dar la inceput acesta era doar un spirit al naturii ca multe altele. Dintre animale, pentru finlandezi, ursul este cel mai sacru. Numele sau adevarat nu era spus niciodata cu voce tare. Ursul, “Karhu“, era vazut ca intrupare a stramosilor. El este “locuitorul pamantului” kontio.

Originea lumii in mitologia finlandeza

Mitologia finlandeza sustinea ca lumea a fost creata dintr-un ou de rata salbatica. Se credea ca cerul este partea de sus a oului, vazut ca un cort. Acest cort imens era sustinut de o coloana la polul nord, sub steaua nordului.

Miscarea stelelor era explicata ca rotatia domului in jurul Stelei Nordului. In acel loc se crea un vartej imens. Prin acest vartej sufletele ieseau din lumea noastra si mergeau pe taramul mortilor, Tuonela.

Se credea si ca pamantul este plat. La marginile pamantului era Lintukoto, “taramul pasarilor”, o regiune calda. Calea Lactee se numea Linnunrata, “calea pasarilor” pentru ca psarile mergeau de-a lungul ei inainte si inapoi.

Psarile aveau si alta semnificatie importanta. Pasarile aduceau sufletul unui om la nastere si il duceau dupa moarte. Asadar, era necesar sa ai o figurina de pasare din lemn pentru a preveni plecarea spiritului in timpul somnului. Sielulintu, sufletul-pasare, preteja sufletul in a se pierde pe cararile somnului.

Tuonela, taramul mortilor si Ukko, zeul cerului si tunetului

Tuonela era pamantul mortilor. Era o casa subterana sau oras pentru toti mortii. Nu conta daca erau buni sau rai. Era un loc intunecat si lipsit de viata, unde toti dormeau somnul de veci. Insa un saman curajos putea calatori in Tuonela in transa. Aici putea intreba stramosii si cere sfaturi. Pentru a ajunge in Tuonela, sufletul trebuia sa treaca raul intunecat. Daca samanul avea un motiv intemeiat, atunci o barca venea la el. Alteori, sufletul samanului trebuia sa insele vigilenta paznicilor facandu-i sa creada ca este deja mort.

Ukko, Batranul, este zeul tunetului si cerului. In povestea epica Kalevala este numit si ylijumala “zeul suprem”. El apare doar sub forma efectelor naturale cand este invocat.

Originile sale probabil sunt la balticul vecin Perkons sau vechiul zeu finlandez al cerului Ilmarinen. Si Thor este inrudit cu Perkons. In timp ce Ukko ii va lua rolul lui Ilmarinen, acesta din urma va ajunge un erou-fierar, sau zeu al pietrei. In Kalevala, Ilmarinen este creditat cu nasterea stelelor pe care le-a facut la forja si mareata moara a belsugului, Sampo.

Armele lui Ukko erau ciocanul, toporul si sabia prin care curgea tunet. Cand Ukko si sotia sa Akka, Batrana, se culcau impreuna, erau furtuna de tunete. El calarea prin ceruri. Ciocanul sau de lupta era Vasara, o arma mitologica de mare putere. Acesta era facut din piatra, probabil o amintire a acelei epoci. Samanii pastrau aceste topoare din piatra, crezand ca detin mari puteri. O vipera cu simbolul ferastraului pe piele era considerata un simbol al tunetului.

Ca multe alte mitologii si culturi, cea finlandeza are multe povesti despre zei si eroi legendari. Cele mai multe mituri provin din epoca pre-crestina si au fost transmise din generatie in generatie. Cea mai faimoasa este poemul epic Kalevala. Ea a fost compilata de invatatul Elias Lonnrot in anii 1800. Contine cantece tradionale, poeme si incantatii.

Kalevala: teme majore si caractere

Lemminkainen

Expertii au conchis ca acest poem a fost folosit ca influenta de Tolkien. Cuvantul Kalevala inseamna “pamantul urmasilor lui Kalevala”. Kalevala este o regiune imaginara asociata cu Finlanda in mit. Exista 50 de poeme si cantece – cantos si rune. Ele spun povestea eroilor legendari si zeitelor. Deasemenea, descriu evenimentele mitologice precum crearea lumii.

Vainamoinen este un vazator, un erou din Kalevala ce poate transmite magie prin cantecele sale. Mama sa, Ilmatar, spiritul virgin al aerului, a dat nastere creatiei. Un alt erou magnific, Lemminkainen, apare ca un frumos aventurier romantic.

Vainamoinen si Lemminkainen  au anumite experiente si scopuri in comun. In aventurile lor, amandoi o intalnesc pe Louhi, zeita rea din Pohjola, nordul indepartat. Amandoi vor incerca sa se insoare cu fata lui Louhi, frumoasa Fecioara din Pohjola. Un al treilea petitor va fi chiar Ilmarinen, un fierar ce construieste sampo, o moara misterioasa ce produce prosperitate.

Apar si alte figuri importante si legendare. Kuura, un alt erou, i se alatura lui Lemminkainen in calatoria sa in nord. Joukahainen, un tanar rau, el provoaca pe Vainamoinen la un concurs de cantat. Sora sa, Aino, este oferita ca sotie lui Vainamoinen. Insa ea se inneaca, preferand sfarsitul in locul casatoriei cu eroul. Alt caracter, Kullervo, se sinucide dupa ce isi rapeste propria sora pe care nu cunostea. Marjatta, ultimul erou important din Kalevala, este de fapt o eroina virgina ce da nastere unui rege.

Mituri principale in mitologia finlandeza

Kalevala incepe povestea cu Ilmatar. Aceasta descinde din ceruri in mare, unde este aruncat pentru 700 ani. In acest timp, o pasare de mare isi depune ouale pe genunchii ei. Cand aceasta se misca, ouale se crapa, iar franturile formeaza lumea, soarele si luna. Apoi ea va avea un fecior, Vainamoinen. Acesta isi va incepe viata ca un mosneag intelept.

Dupa nasterea acestuia, maleficul Joukahainen il provoaca la un concurs de cantat dupa ce aflase talentul acestuia pentru cantece magice. Vainamoinen accepta provocarea si castiga concursul. Joukahainen se scufunda intr-o mlastina. Temandu-se ca se va inneca, acesta isi ofera sora ca sotie pentru salvarea sal. Vainamoinen o vrea de sotie, dar ea il refuza pe batran. Cand mama ei incearca s-o convinga ea se ineaca in mare. Vainamoinen o urmeaza pe fata si o gaseste in forma de peste. Prinde pestele, dar acesta scapa.

Nefericit, el pleaca spre Pohjola, Pamantul din Nord, pentru a-si cauta alta sotie. Pe drum, este atacat de Joukahainen care ii nimereste calul. Vainamoinen cade in mare si scapa. Ajunge in cele din urma la destinatie, unde Louhi ii promite fiica. Dar numai daca va construi dispozitivul magic numit samp. El nu poate si ii cere ajutorul lui IImarinen fierarul. Insa Louhi ii va da fata fierarului.

Cea mai mare parte din Kalevala vorbeste de aventurile eroului Lemminkainen. Acesta se va insura cu Kyllikki, o femeie din insula Saari. Dar ea nu ii este credincioasa si il paraseste. Va merge si el la Pohjola sa isi gaseasca sotie. Cand ajunge, Louhi ii promite fiica daca va duce la indeplinire anumite sarcini. La ultima sa sarcina, Lemminkainen  este ucis de un vacar orb pe care il insultase. Vacarul ii taie corpul in bucati, dar mama sa reuseste sa le aseze la loc cu vraji.

Intre timp, Louhi isi da fiica lui Ilmarinen. Manios ca nu a fost invitat la nunta, Lemminkainen ia cu asalt castelul lui Louhi si ii ucide sotul. Casa lui va fi arsa ca razbunare, iar apoi se va intoarce in nord dar este infrant.

Apoi Kalevala vorbeste de povestea tragica a lui Kullervo. Acesta este trimis de familia sa acasa la Ilmarinen si sotia sa din Pohjola. Sotia nu-l place deloc pe tanar si ii pune o piatra in paine. Tanarul se razbuna, o ucide si fuge. Apoi rataceste. In lungul sau drum, violeaza o femeie. Asa afla ca aceasta ii era sora. Sora ei se va arunca in rau. Kullervo, plin de remuscari, se sinucide si el.

Urmatoarea sectiune din Kalevala este despre cei trei eroi: Vainamoinen, Ilmarinen, si Lemminkainen. Ei calatoresc impreuna in nord pentru a fura sampo. Moara adusese mari bogatii lui Louhi. Fura obiectul dar incepe o mare batalie. In acest moment, sampo este pierduta in mare. Furioasa, Louhi incearca sa il distruga pe Vainamoinen, dar acesta invinge pana la urma.

Zeii si spiritele din mitologia finlandeza

Mitologia finlandezilor include multe spirite si zei. Cei mai importanti sunt mentionati in Kalevala. Unul dintre cei mai importanti este Ukko. Ploaia sa ajuta recoltele. Zeul padurii, Tapio, apare ca un jumatate om, jumatate copac infiorator. Alte spirite schimbatoare traiesc in paduri. Vanatorii aduc ofrande acestora si evita sa faca zgomote pentru a nu le mania.

Ultima poveste din Kalevala vorbeste despre virgina Marjatta si nasterea fiului sau. Cand se apropie momentul botezului acestuia, Vainamoinen ajunge sa investigheze. El decide moartea baiatului, dar acesta va trai sa ajunga rege. Cele mai multe din personaje sunt pre-crestina. Insa lupta dintre Marjatta si Vainamoinen sugereaza o tranzitie de la paganism la ideile crestina.

Kalevala si zeii din ea au folosit la pastrarea unei identitati nationale.

Zeii mortilor, Tuoni si Tuonetar

In Tuonela domnesc Tuoni, zeul finlandez al mortilor si sotia sa, zeita Tuonetar. Sunt asistati de o semi-zeita numita Kalma, amanta putreziciunii si decaderii. Numele ei semnifica “Mireasma cadavrelor”. Treaba ei este curatirea dupa moarte. Este insotita si aparata de o bestie ce macina oasele muritorilor. Aceasta este numita Surma. Daca esti viu nu te lasa inauntru. Iar daca esti mort, cu siguranta nu vei scapa de acolo. Monstruozitatea seamana cu un imens caine negru cu o coada de sarpe. Seamana cu alt gardian al mortilor din mitologia greaca, nu? (Hades-Styx-Cerberus). Finlandezii chiar au si astazi expresia “in gura lui Surma” folosita pentru cei ce au parte de morti in gura animalelor salbatice.

In acest iad exista si un barcagiu. Numele lui este Tuonen-Pilka “fecioara mortii”. Seamana foarte mult cu Charon, luntrasul din mitologia greaca. Numai el te poate duce in lumea mortilor.

Lowayatar este fiica oarba a lui Tuoni. Ea a dat nastere celor mai teribile noua boli: colica, pleurezia, febra, ulcerul, ciuma, TBC-ul, guta, sterilitatea si cancerul.

Ahti, zeul pescarilor

Zeul Ahti sau Nahti era progenitura unei foci. Era zeul pescarilor si vanatorilor de foci. Dar Ahti avea multiple roluri ca toti ceilalti zei. Catre el erau adresate invocarile pentru vindecari. Apele din izvoare aveau puterile sale vindecatoare si erau folosite ca remedii naturiste pentru diferite boli.

Ahti lua forma unui barbos cu o rochie de spuma. Semana cu focile. Era si tatal pestilor si putea sa le comande.

Ahti si sotia sa, Vellamo traiau intr-un regat al apelor numit Ahtola.

De curand, Ahti a primit si forma unui cal de mare numit Nakki. Caracterul era rau si copiii erau avertizati in privinta lui. Numele zeului au aceeasi origine. Alt rol al zeului era acela al bunastarii materiale, regele aurit al padurilor.

Tursas, zeul razboiului si al bolilor

Zeul Tursas este un zeu foarte vechi. Exista multe variante ale sale: Iki-Turso (Eternul Turso), Turisas, Turras etc.

Unii savanti afirma ca numele sau vine de la scandinavianul “thurs” care inseamna gigant. Tursas este mereu pus pe rele. Are o functie dualistica. El este mereu conectat cu apele si plaja. Este Lordul Tarmului. Apare cu figura barboasa sau sub forma de foca. El aduce ghinioane si accidente crescand nivelul apelor. Mai nou, este vazut ca fiu al diavolului.

Tursas are un rol proeminent in vrajile malefice precum Vraja celor Noua Boli. Asa se explica functia sa de zeu al razboiului. Se crede ca Tursas a inventat primele sageti. El apare in povesti si ca tatal demonilor. Doamna Nordului sau Doamna Mortilor este lasata gravida de el in mare. De aceea este vazut si ca demon al bolilor, febrei si zeu al razboiului.

Simbolul lui Tursas este o imagine a patru sageti, Inima lui Tursas. Acest simbol puternic era folosit in foarte multe vraji si pe diferite obiecte ale epocii.

Goblini, spirite ale padurii si alte creaturi malefice din folclorul finlandez

Peikko, giganti si goblini

Infatisare: variaza de la mic la enorm. Paros, nas mare si urechi pe masura. Locuieste in paduri intunecate si pe culmile muntoase.

Este incet, stupid si lenes. Se poate transforma in peisaje muntoase pentru perioade lungi. Chiar secole. Unii sunt agresivi si pot rapi copii ce se indeparteaza de casa. Astazi copii se tem de invizibilul Hammaspeikko, ce le face gauri in dinti. Känkkäränkkä ii poate face pe copii sa fie obraznici. Este ruda cu trolii, gigantii si goblinii.

Iku-Turso, spiritele apelor

Aceasta este o creatura infricosatoare. O gigantica caracatita cu tentacule imense. Poate avea chiar si aripi de dragon. Locuieste in Marea Baltica si in marile lacuri. Este solitara si foarte agresiva. Are rude in monstrul din Loch Ness si in kraken ca sarpe al marii.

Aceasta categorie de creaturi ale apelor se numesc Ahtolaiset. Fac parte din regatul lui Ahto, regele apei. Traiesc in fantani, lacuri si rauri: Allotar, Iku-Turso, Koskenneiti, Melatar, Pikku Mies si Wetehilien.

Keiju, zanele frumoase ale padurilor

Keiju este una dintre creaturile frumoase. Este on omulet cu aripi ca o libelula sau licurici. Locuieste in baltile din adancurile padurilor sau in mlastinile cetoase. Evita oamenii de obicei, dar este prietenos cu ei. Iubeste dansul si socializarea. Traieste intr-o lume paralela a pacii si armoniei. Seamana cu alte zane si spirite ale padurii.

Menninkäinen, piticii finlandezi

O creatura sub forma de omulet cu un cap mare si palarie ascutita. Traieste sub pamant si in padurile indepartate. Unii se apropie de asezarile umane din curiozitate. Este nocturn si timid. Este prietenos daca te vei apropia cu grija. El inseala adesea copii facandu-i sa rataceasca prin paduri. Este jucaus si ii place dansul. Deasemenea, inteligent si are o placere in ghicitori. Ii place sa caute obiecte straluctoare. Este inrudit cu gnomii si piticii.

Näkki

La prima vedere par prietenosi si atragatori. Dar apoi isi arata adevarata fata: urati, parosi. Traiesc in balti murdare, in special sub poduri. Alteori in izvoare si fantani. Incearca sa ii ademeneasca pe copii langa ape si apoi ii ineaca. Ii poate atrage si pe cei care inoata in ape adanci. Sunt inruditi cu spiritele apei din alte mitologii ca sirenele.

Hiisi, troli de pestera

Acestia sunt mari si rai. Traiesc in pesteri si defilee in locuri muntoase si salbatice. Poate ataca drumetii rataciti. In general ocolesc asezarile umane, dar pot fura obiecte de valoare din case. Arunca pietre imprejur creand campuri intregi. Deasemenea, sculpteaza gauri in partile muntoase ale versantilor. Unii cred ca hiisi le folosesc pentru a cerne laptele. Sunt rude cu trolii si gigantii.

Tonttu, ajutoarele Mosului

Tontu sunt mici si seamana cu niste copii. Sunt mai usor de vazut in preajma Craciunului. Adesea poarta o tunica rosie si o palarie rosie tuguiata cu un mic clopotel. Ei sunt foarte atenti la copii in preajma sarbatorilor si raporteaza tot ce vad lui Mos Craciun. Asadar, daca vezi unul si nu ai fost cuminte, vei ramane clar fara cadouri.
Trauesc langa oameni, la ferme, grajduri, saune. Sunt de obicei invizibili si discreti, de buna credinta. Sunt gardieni ai caselor si cladirilor. Trebuiesc respectati si ajutati cu gustari. Sunt rude cu elfii si zanele.

Aarni si Mammelainena  apar ca gardieni ai comorilor ascunse in Kalevala. Ascunderea comorilor este o tema recurenta in povesti.

Kirkon-Wœki sunt piticii care traiesc sub altarele bisericilor.

 

 

 

(Visited 65 times, 1 visits today)