Mitologia apelor

Se crede adesea despre apa, ca ar avea puteri spirituale.

In mitologia celtica, de pilda, Sulis este zeita locala a apelor termale; in hinduism, apa este personificata ca o zeita sub numele de Ganga. De asemenea, diferiti zei pot patrona izvoarele, raurile si lacurile. In mitologia romana si greaca, Peneus a fost un zeu- fluviu, unul dintre cele 3000 oceanide.

Apa este un element al nemuririi, al tineretii vesnice si al invincibilitatii: un mit ilustrand aceasta proprietate a apei este cel al scaldarii eroului din mitologia greaca –  Ahile in apele Stixului de catre mama sa, Thethis, ce dorea sa-i confere nemurire. Exista si in mitologia romaneasca, precum si in alte mitologii, ,, fantani ale tineretii „ a caror ape ofera celui care o bea tinerete vesnica.

Apa , ca element al vitalitatii , al regenerarii si al invierii: aceasta caracteristica este foarte bine evidentiata de basmele romanesti, unde intalnim termenul  “apa vie”.  Apa vie este apa pe care eroii de basm o beau pentru a-si recapata energia si forta, necesara in luptele epuizante contra dusmanilor. In ,, Povestea lui Harap Alb „ de Ion Creanga, personajul Harap Alb este inviat cu apa vie.

Apa, ca element al metamorfozei : De aceasta proprietate a apei este legat mitul lui Narcis, erou al mitologiei grecesti. El a ramas indragostit de chipul sau, privindu-l in unda unui lac si vrand sa se apropie de el, a cazut in apa si s-a inecat. Trupul sau s-a metamorfozat sub proprietatea magica a apei, intr-o narcisa.

Apa, element al distrugerii: In multe mitologii se vorbeste despre un potop urias, care scufunda sub apele sale intreaga lume, mai putin piscurile muntilor si in urma caruia reusesc sa se salveze un numar mic de oameni si animale. Cel mai reprezentativ este Potopul lui Noe, care reuseste sa salveze cate o pereche din fiecare specie de animale. In toate mitologiile în care se intalneste potopul, acesta este trimis de forta divina, ca o pedeapsa pentru neascultarea muritorilor. Apa poate avea si un rol apocaliptic. In mitologia nordica, in ziua de Ragnarok, sarpele Jorgmundgand se va ridica din ocean, miscarile sale ingropand sub ape lumea oamenilor.

Apa, ca element transcendental : Luntrasul Charon, personaj apartinand mitologiei grecesti, era singurul navigator al raului Styx. Acest rau reprezenta singura cale de trecere catre taramul mortilor. Acest mit este cauzatorul unu obicei pastrat si în zilele noastre, acela de a pune doi bani pe ochii defunctului. Acesti bani aveau sa fie oferiti luntrasului in schimbul traversarii raului.

Apa, ca element al genezei : In conceptia multor popoare, dar si in Biblie, se sustine ca omul a fost faurit din lut, adica din apa si pamant, elemente ce formeaza lumea insasi. Astfel omul devine o miniatura a lumii prin armonizarea apei cu pamantul. Un alt mit al apei ca element al genezei este nasterea Afroditei, din mitologia greaca. Se spune ca aceasta zeita s-a nascut din spuma marii si din sangele lui Uranus. Aceasta geneza spectaculoasa pune îi evidenta caracterul pur, sublim al elementului apa, Afrodita zeita iubirii, fiind un ideal al frumusetii. Chiar numele ii provine de la cuvantul grecesc ,, afros” insemnand ,, spuma marii”

Apa si civilizatia umana

In istorie, civilizatiile s-au dezvoltat cu precadere pe malurile raurilor sau marilor; Mesopotamia, asa – numitul leagan al civilizatiei este situata intre doua rauri, Egiptul antic a inflorit pe malurile Nilului, iar marile metropole, precum Londra, Paris, New- York, Tokio isi datoreaza succesul in parte accesibilitatii oferite de situarea langa o apa, si inflorirea comerciala rezultata.

Comparativ, in locuri precum Africa de Nord si Orientul Mijlociu, unde apa este insuficienta, accesul la apa potabila a fost si ramane o mare problema in dezvoltarea comunitatilor umane.

 

 

(Visited 529 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *