Misterele Egiptului – blestemul faraonului

Nicio tara de pe Pamantului nu poseda mai multe minuni, decat Egiptul. Minuni de mult ascunse, dar descoperite intamplator intr-o stralucire de aur sau intr-o poveste ciudata.
Povestea noastra incepe cu o moarte. Moartea unui baiat deosebit. Venerat ca fiu al lui Ra, zeul Soare, a fost faraon al Egiptului acum mai bine de 3.000 ani. Nu stim sigur cum a murit. Stim doar ca moartea lui a fost brusca si misterioasa. Corpul lui a fost pastrat, la fel ca si cel al altor faraoni. Iar preotii i-au binecuvantat sarcofagul pentru a-l pregati pentru ultima sa calatorie in lumea mortilor. Ritualurile trebuiau terminate inainte ca tatal sau, Soarele, sa apuna in întuneric. Deci acest tanar faraon a fost depus in mormantul sau inconjurat de comori regesti, iar sigiliul i-a fost pus pe intrarea in mormant. Din acel moment, avea sa fie un loc linistit, ascuns si netulburat pentru eternitate. Numele acestui tanar rege era… Tuthankamon.
Pentru 3.000 de ani, regele Tuthankamon si mormantul sau din Valea Regilor au ramas ascunse sub nisipurile miscatoare. Alte morminte au fost descoperite si devastate complet, dar nu si al lui. Crezand ca il poate gasi, un englez, pe nume Howard Carter, a organizat cinci expeditii fara a ajunge la nici un rezultat.

In 1922, el s-a intors in Egipt pentru o a sasea încercare. In acel an, a adus cu el un canar frumos pentru a imbuna spiritele. Muncitorii l-au numit “Pasarea aurie” si i-au spus lui Carter ca avea sa ii aduca noroc. Dar cand munca a inceput, succesul parea o perspectiva indepartata, iar timpul expira.

Sponsorul lui Carter, Lordul Carnarvon, era un nobil englez, fascinat de Egipt, dar chiar si el isi pierdea increderea si a amenintat cu sistarea fondurilor. Totusi, Carter a continuat stiind ca daca va fi gasit intact mormantul va fi plin cu obiecte uluitoare ce ne vor ajuta sa percepem prin negura timpurilor o sclipire a unei lumi, a splendorilor umane, de mult pierdute, o sclipire a începuturilor noastre.

Haideti sa facem mai intai o calatorie impreuna. De unde incepem? De la sursa, bineinteles.

De la izvoarele Nilului. Este cel mai lung rau de pe Pamant, cel mai mare din Africa, traversand aproape jumatate din continent. Se formeaza din doua rauri: Nilul Alb, care izvoraste de langa Lacul Victoria si curge spre nord prin Uganda si Nilul Albastru, care coboara din inaltimile Etiopiei. Se intalnesc in desertul Sudanului formand cursul principal al Nilului. Pana la varsarea in Marea Mediterana apele sale au parcurs mai mult de 6.000 km. Pentru restul lumii izvorul marelui fluviu a fost un mister continuu… dar pentru vechii egipteni totul era clar: Nilul izvora de pe taramul zeilor.
Dar ce legatura are Nilul cu mumiile si bletemele lor? Totul. Nu ar exista mumii sau chiar anticul Egipt de fapt, nu ar exista Egiptul de loc, fara Nil. Egiptul fara Nil este un desert propice pentru camile si scorpioni, dar nu pentru o civilizatie mareata. Doar aici, de-a lungul luncii Nilului arsita desertului este domolita, iar nisipul sau arid e transformat in campii manoase.

Hranit si udat de Nil, Egiptul a devenit cea mai longeviva dintre marile civilizatii ale lumii antice. Pe timpuri, atat de multa apa navalea din campiile luxuriante ale Africi Centrale incat Nilul se revarsa peste maluri in inundatii sezonire. Aluviunile, pline de minerale, erau purtate de-a lungul desertului dinspre amonte unde flora si fauna erau abundente. Pamantul roditor permitea sustinerea culturilor vaste si o civilizatie stabila, capabila sa evolueze de la simpla supravietuire zilnica la o cultura intelectuala.

Stiintele, matematicile, ingineria si astronomia.

Au studiat cerul, anotimpurile, lasandu-ne mostenire ziua de 24 de ore si anul de 365 de zile. Egiptul, spune o veche zicala a fost darul Nilului. Dar egiptenii credeau ca era un lucru si mai maret decât Nilul…

SOARELE – Zeul caruia îi spuneau Ra, Zeul ce crease totul. In fiecare dimineata, la rasarit zeul Soare se naste. In fiecare seara, la apus…EL moare. Dar in dimineata urmatoare, EL va rasari din nou, fara incetare. EL era etern. Cand un rege murea se credea ca devine unul, cu zeul Ra. Fiul sau, noul Faraon, devine Horus-soimul, Zeul ce traieste pe Pamant. Astfel, egiptenii le-au acordat domnitorilor puteri absolute, pe care le-au folosit sa construiasca un imperiu fascinant. Un imperiu de cladiri atat de mari si de arta atat de rafinata incat incercam sa intelegem cum au fost create aceste minuni, cum blocurile de piatra din desert au fost aranjate in monumente pentru eternitate. Aici sunt unele dintre cele mai vechi structuri arhitectonice din lume conservate de aerul desertului si de maiestria creatorilor. Unele sunt atat de vechi incat existau de peste o mie de ani cand Tuthankamon s-a nsscut.

Imensele obeliscuri din Karnak au fost sculptate dintr-un singur bloc de granit si mutate sute de km, cu barcile trase pe busteni si poate, ridicate cu imense schele. Statuile gigantice ale lui Ramses cel Mare, de la Abu Simbel, sunt inca printre cele mai mari chipuri sculptate vreodata, din blocuri solide. Pentru a-i cinsti pe faraoni, atat in viata cat si dupa moarte. Cand tanarul rege a murit, preotii s-au straduit sa-i creeze un nou trup, magic. Timp de 70 de zile au muncit uscand si imbalsamand trupul regal cu sare si preparate speciale invelindu-l apoi in sute de fasii de panza intesate cu bijuterii protectoare, descantece si amulete. Si in final impodobind mumia cu o sofisticata masca mortuara din aur.

Tuthankamon era gata pentru viata de dupa. Daca ar fi trait o mie de ani mai devreme, l-ar fi ingropat ca si pe vechii faraonii intr-un monument de dimensiuni colosale; un munte de piatra, cladit de om, numit piramida. Probabil ei vedeau in forma piramidei o legatura mistica intre pamant si cer, care-i asigura sulfetului faraonului o scara catre ceruri. Dintre cele sapte minunii ale Lumii Antice au mai supravietuit doar piramidele de la Gizeh,  inaltate acum mai bine de 4.000 de ani. De aproape 150 metri inaltime, contin cele mai mari bucati de piatra manevrate vreodata de om. Mai mult de 50 de tone. Toate acestea fiind realizate fara roti sau parghii sau macarale. Oare cum au reusit fara tehnica moderna? Zeii sigur nu i-au ajutat. Si-au folosit mintea, inteligenta. Stiinta lor a construit aceste structuri. O stiinta ultra sofisticata pentru acele vremuri. Toate piramidele de la Gizeh sunt construite in perfect aliniament cu anumite stele. Acesta necesita o buna cunoastere a astronomiei.
Bazele piramidelor au dimensiunile necesare si sunt asezate in unghiuri atat de corecte pentru dimensiunile la care au vrut sa le construiasca. Deci, acestea necesita cunostinte de geometrie si matematica. Si in sfarsit trebuie sa aduci aceste pietre imense de la baza pana in varf si sa le si faci sa se imbine perfect. Asta, necesita cunostinte incredibile de ingierie si organizare. Mii de oameni de toate profesiile contribuie.  Pentru a construi marea piramida al lui Kufu au fost necesari 20 de ani, mai mult de doua milioane de blocuri de piatra si peste 20.000 de oameni; si s-ar putea sa fi fost scalvi, dar acum credem ca marea majoritate erau tarani alesi sa lucreze aici o parte a anului. Cu ajutorul lor, primii faraoni au construit mai mult de o suta de piramide dintre care 80 mai exista si astazi.

La un moment dat au incetat sa mai ridice piramide; si pe buna dreptate. Existau hoti care erau mai interesati de bogatiile din morminte decat de calatoria eterna. Pentru acestia piramidele erau niste enorme indicatoare care spuneau “Aici l-am ingropat pe rege si toate bogatiile sale.”  Trebuia gasita alta cale, un nou plan.
La 500 de ani dupa construirea ultimei piramide, o noua dinastie de regi au decis ca in loc sa construiasca morminte pe care sa le vada toata lumea sa cladeasca morminte pe care nimeni sa nu le vada.

La 400 Km la sud de Marile Piramide, pe malul Nilului, langa modernul oras Luxor, este labirintul incurcat al Vaii Regilor la umbra unei piramide naturale.  Aici, nici un hot nu putea gaai mormintele regale. Aici, regii si reginele Egiptului, puteau ramane nemuritori sau asa credeau. Dar lacomia hraneste ingeniozitatea. Ascunzand cu istetime actiunile rauvoitoare, jefuitorii au scormonit Valea Regilor.

In timp, fiecare mormant a fost gasit, deschis si complet jefuit, in afara de unul. In afara de mormantul lui Tuthankamon. Cel putin asta credea Howard Carter. Si daca avea dreptate avea sa fie cea mai mare descoperire arheologica a timpurilor noastre. Dupa cinci ani inca nu il gasise, iar situatia devenea disperata. Când, in dimineata zilei de 4 noiembrie 1922, un sacagiu, punand jos amfora a lovit o piatra neobisnuita. Carter a trimis o telegrama lordului Carnarvon in Anglia spunandu-i sa vina rapid, si a pleacat spre Cairo sa-si intalneasca binefacatorul.
In timp ce era plecat s-a întâmplat ceva foarte straniu. Pasarea Aurie care-i adusese noroc a fost omorata de o cobra. Cobra era un paznic al faraonului, iar canarul, cei care au intrat în mormant. Cu siguranta muncitorii au crezut ca este un blestem. Moartea Pasarii Aurii a fost un semn rau pentru ei. Insemna ca cineva, implicat in proiect, va muri pana intr-un an.
Zvonurile despre blestem nu insemnau nimic pentru Carter. A sperat ca sapaturile vor da la iveala un mormant ca acesta, mormantul unui faraon, pe nume Ramses VI, ce a domnit mult dupa regele Tuthankamon. Carter spera sa gaseasca o comoara, daca nu, macar ceva la fel de pretios – picturi, hieroglife care sa dezvaluie informatii pretioase despre cum au trait anticii si care au fost credintele lor.

Acum, despre problema blestemului. Lordul Carnarvon a murit in urma unei muscaturi infectate, de tantar la cinci luni dupa deschiderea mormanului lui Tuthankamon. Deci, este adevarat, la urma urmei. Lordul Carnarvon a murit intr-adevar intr-un mod neobisnuit, dar Howard Carter a trait pana la 65 de ani. Si micul sacagiu care a fost printre primii ce au intrat in mormantul regelui a trait mult si bine ca majoritatea muncitorilor. In mod cert nu a existat un blestem mortal. Dar dincolo de acestea un blestem planeaza deasupra tuturor; egiptenii cred in el. Pentru ei moartea nu era sfarsitul. Insemna inceputul unei calatorii catre eternitatea unde zeii si regii lor navigau diminetile pe cerul in flacari, inaltandu-se in fiecare zi intr-o noua viata odata cu Soarele.
Pe peretii morminteleor erau desenate pasaje din Cartea egipteana a Mortilor, adevarate pasapoarte catre eternitate,ce erau ingropate cu mumia.
Pentru a ajuta un rege mort sa fie primit in viata de apoi, ele furnizau raspunsuri la intrebarile ce credeau ca le vor fi puse incantatii pentru a-l feri de pericolele drumului. Dar pregatirile pentru viata vesnica incepeau cu mult inainte de moarte.
In temple marete, sustinute odata de aceste coloane de-a lungul celor mai mari altare construite vreodata faraoni in viata, depuneau ofrande ca un mijloc de comunicare cu zeii din lumea de dupa. Si pentru a le castiga favorurile imense si pline de culoare, temple, ca structura numita Madinat Habu erau locuri de adunare pentru ritualuri marete care proclamau catre toti nu numai puterea faraonului ci si bogatia sa, dar si devotamentul catre zeii carora li se va alatura intr-o zi, in calatoria pentru eternitate.

Par intr-adevar preocupati de viata de dupa moarte. Dar asta din cauza ca niciun alt popor nu iubea viata la fel de mult ca ei. Exista fresce ale inventiilor, ale jocurilor cu mingea, a dansului si muzici, ale acrobatilor si jucariilor mecanice, ale afectiunii intre sot si sotie si ale unitatii familale si a dragostei.  A fost cea mai avansata civilizatie din timpurile ei si a durat aproape de 3.000 de ani, dar imperiul ce l-au cladit a atras invadatorii. Dintre povestile ilustrate pe peretii templelor, sunt repere despre batalii impotriva intrusilor ce au incercat sa cucereasca regatul faraonilor. Dar imperiul invadator a devenit tot mai puternic. Tot mai motivat… si treptat…inevitabil, regatul Egiptului a inceput sa se clatine. Deci, cum un sistem asa de puternic ca Egiptul s-a putut narui? De fapt s-au petrecut multe…dar in special slabirea puterii faraonului in framantari civile a facut Egiptul vulnerabil in fata invadatorilor. Putin cate putin, mare parte din marele imperiu impreuna cu secretele sale a fost inghitit de desert.
Dar chiar cu monumentele în ruina, povestile Egiptului sunt redescoperite de arheologii moderni si trecutul indepartat, descifrat. Savanti si artisti conserva Marele Sfinx pentru umanitate. Cercetarile din complexul de la Gizeh au dezvaluit geniul arhitectilor antici ale caror sofisticat design tehnic, previne colapsul camerelor si pasajelor interioare.

Analiza ADN ajuta la identificarea legaturilor de sange dintre mumiile regale dezvaluind felul cum au trait si murit. Noi sapaturi dezvaluie sistemul de asezari si anexele acestora folosite de lucratorii care au construit piramidele de la Gizeh. Aceste noi descoperiri si multe altele se datoreaza, cel putin in parte descoperirii, nu chiar asa de moderne, ale mormantului unui faraon tanar.

Pe 26 noiembrie 1922, Howard Carter a ajuns la peretele exterior al primei camere din mormantul lui Tuthankamon.

“Ce vezi? Carter…te rog, vezi ceva? Da. Lucruri minunate. Lucruri minunate!” si sunt lucruri minunate, ascunse timp de 3.000 de ani, in patru camere sapate in roca solida. Au intrat sa gaseasca singurul mormant intact al unui rege, descoperit vreodata in timpurile moderne. Si in camera mortuara erau patru altare de aur. Inauntrul celui de-al patrulea erau trei sicrie de aur unul in celalalt, iar in ultimul mumia regelui copil Tuthankhmon.

 A fost cea mai mare comoara descoperita vreodata in Egipt. Peste 2.000 de obiecte din aur, alabastru si lapis, bijuterii pretioase, facute acum mii de ani de maestrii bijutieri. Ne-au oferit o imagine despre viata regala in Egiptul antic alimentand dorinta de continua cautare, de continua înva?are. Prin descoperirile lui Howard Carter si ale arheologilor moderni, ruinele Egiptului antic inseamna ceva pentru noi.

Creatiile din piatra ce inca rasar din desert sunt noi testamente ale evolutiei omenirii de la vanatori si culegatori la constructori de structuri maiestuoase, la visatori de marete vise. Aceste minuni din piatra sunt matca devenirii noastre, simboluri inaltatoare ale evolutiei noastre catre ganditori, artisti, poeti, constructori. Aceste marete monumente ne fac sa ne simtim mici. Ele au reusit sa supravietuiasca aproape 5.000 de ani. Cat va reusi civilizatia noastra moderna sa existe, in comparatie cu ele? Nu prea mult.

 

Ce stii despre Egiptul Antic?

Mumii, faraoni, piramide, zei si mituri ingropate. Treci acest test si vei dobandi nemurirea cunostintelor acumulate.

 

(Visited 152 times, 1 visits today)
One comment on “Misterele Egiptului – blestemul faraonului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *