Desi mandragora este una dintre plantele sacre folosite inca din antichitate, ea a devenit populara abia dupa succesul Harry Potter. Planta era inca folosita in foclor, in ritualurile batranesti si in wicca.

Mandragora este o planta magica ce a intrat in mitologie. Se credea in trecut ca ea poate vindeca orice boala si poate stapani magia.

mandragoraEa citeste viitorul dar era folosita si pe post de piatra filosofalaschimba plumbul in aur. Legatura ei cu alchimia merge mult mai departe, caci seamana cu homunculus – omuletii creati de alchimisti. Homer, Pitagora, Hipocrat si multi altii vorbesc despre ea. In Siria ea era vazuta ca divinitate, planta creatiei.

Mandragora, planta magica a farmecelor si oglinda a viitorului

Mandragora este un demon familial destul de blajin. Aparea cu un chip de omulet, fara barba, cu parul rar. Se mai numeste mandragora o papusa in care locuieste diavolul si pe care, la nevoie, o consulta vrajitorii.

In timpul unei calatorii in Flandra, un autor a fost invitat sa mearga impreuna la o batrana care trecea drept o mare ghicitoare, dar a carei escrocherie el o descoperise. Batrana i-a condus pe cei doi intr-o camera intunecoasa, luminata doar de-o lampa, la lumina careia se vedea, pe o masa acoperita, un fel de statueta sau mandragora asezata pe un trepied, tinand in mana intinsa un cordon de matase foarte subtire. La capatul acestuia atarna o musculita lucrata din metal, foarte bine lustruita. A pus deasupra un pahar, in asa fel incat musca sa ramana deasupra paharului. Vraja batranei consta in a porunci mandragorei sa loveasca musca de pahar pentru a afla astfel ceea ce dorea.

Astfel, ea spunea, adresandu-se statuii: ” Iti poruncesc, mandragora, in numele celei de care asculti, ca, daca domnul acesta va fi multumit de calatoria pe care o va face, sa lovesti de 3 ori cu musca in pahar”. Musca a lovit de 3 ori in pahar, cu toate ca batrana nu atingea paharul in niciun fel. Nici macar musca sau cordonul. Nici statuia. Asta ii mira foarte tare pe spectatori. Si, pentru a-i trage pe sfoara si mai bine, aratandu-si multitudinea posibilitatilor, batrana punea si alte intrebari mandragorei si ii interzicea sa loveasca daca un anumit lucru trebuia sau nu sa se intample. Atunci musca ramanea nemiscata.

Si iata in ce consta escrocheria batranei: musca metalica fiind foarte usoara, cand batrana voia ca ea sa se loveasca de pahar, isi punea pe deget un inel in care era un magnet. Acesta misca musca. Cand dorea sa nu loveasca isi scotea inelul fara sa fie vazuta.

Avea oameni care se informau despre oamenii care veneau la ghicit si astfel ii pacalea foarte usor.

Planta creatiei si cea care vindeca infertilitatea

Vechii germani aveau si ei mandragore. Ele erau numite “alrune”. Erau figuri din lemn pe care le venerau, asa cum romanii venerau zeii lari care purtau de grija casei si familiei respective.

Aceste figuri reprezentau femei-magiciene, mai putin barbati. Se credea ca acestea au mari virtuti, ca averea si destinul oamenilor erau in puterea lor.

Statuetele erau confectionate din radacini de plante, mai ales din matraguna. Erau imbracate curat si puse in ladite. In fiecare saptamana erau spalate cu apa si vin, si, la fiecare masa li se dadea de mancat si de baut, altfel se zice ca ar fi tipat. Ele tipau la fel ca niste copii de foame si de sete.

Ele erau tinute in locuri ascunse si scoase doar cand trebuiau consultate. Din clipa cand omul avea fericirea sa aiba in casa o asemenea figura, nu se mai temea de nimic si se astepta la fel de fel de avantaje, mai ales sa se vindece de boli.

Dar ce era mai admirabil, ele faceau cunoscut viitorul, miscand din cap sau uneori, chiar vorbind foarte clar in fata fericitilor stapani. Se spune ca aceasta superstitie a vechilor germani traieste inca si in timpurile noastre in Germania de Jos, la danezi si suedezi.

In antichitate, se atribuiau mari virtuti plantei numite matraguna (mandragora). Anume aceea de a vindeca sterilitatea la femei. Cele mai eficiente radacini erau acelea stropite de urina unui spanzurat. Din cauza ca cel care culegea planta murea, se sapa pamant in jurul radacinii, se fixa o sfoara de gatul unui caine. Cainele era alungat pentru a scoate radacina. Dar animalul murea. Cel care strangea radacina nu mai era in pericol si avea o comoara inestimabila impotriva oricarei vraji.

 

(Visited 108 times, 1 visits today)