Luna neagra

Simbolismul lunii este corelat de acela al soarelui. Caracterele ei fundamentale sunt doua si deriva, pe de o parte din faptul ca luna este lipsita de lumina proprie si nu este decat o reflectare a soarelui, pe de alta, din aceea ca ea traverseaza diferite faze si isi schimba forma. De aceea, ea simbolizeaza dependenta si principiul feminin (cu unele exceptii), precum si periodicitatea si reinnoireaa. In aceasta dubla calitate, Luna este simbolul transformarii si al cresterii.

Luna este un simbol al ritmurilor biologice: Astrul care creste, descreste si dispare, a carui viata este supusa legii universale a devenirii, a nasterii si a mortii, luna are o istorie asemeni cu cea a omului, dar disparitia ei nu este niciodata definitiva. Vesnica intoarcere la formele initiale, aceasta periodicitate fara sfarsit face din luna, prin excelenta, astrul ritmurilor vietii. Ea controleaza toate planurile cosmice guvernate de legea devenirii ciclice: apa, ploaie, vegetatie, fertilitate.

Luna simbolizeaza si timpul care trece, timpul viu pe care il masoara prin fazele ei succesive si regulate. Luna este un instrument de masura universal. Acelasi simbolism leaga intre ele Luna, Apele, Ploaia, caracterul prolific al femeii, al animalelor, al vegetatiei, destinul omului dupa moarte si ceremoniile initiatice. Sintezele mentale care au devenit posibile datorita revelarii ritmului lunii, pun in relatie si unifica realitati heterogene; simetriile lor de structura sau analogiile lor de functionare n-ar fi putut fi descoperite daca omul primitiv n-ar fi observat intuitiv legea variatiei periodice a astrului.

Luna este si primul mort. Timp de trei nopti, in fiecare luna, ea e ca moarta, dispare, apoi reapare si sporeste in stralucire. La fel si decedatii, se presupune ca obtin o noua modalitate de existenta. Luna este pentru oameni simbolul acestei treceri de la viata la moarte si de la moarte la viata. Multe popoare o considera chiar locul acestei treceri, asemenea locurilor de sub pamant. Din aceasta cauza, numeroase divinitati lunare sunt deopotriva htoniene si funerare: Men, Persefona, probabil Hermes. Calatoria pe luna sau chiar sederea vesnica pe luna dupa moartea de pe pamant sunt rezervate, potrivit anumitor credinte, unor privilegiati: suverani, eroi, initiati, magicieni.

Luna este un simbol al cunoasterii indirecte, progresive, reci. Luna, astru al noptilor, evoca in plan metaforic frumusetea, dar si lumina in imensitatea intunecimii. Dar aceasta lumina nefiind decat o reflectare a luminii soarelui, luna este simbolul cunoasterii prin reflectare, adica al cunoasterii teoretice, rationale. In aceasta privinta i se alatura simbolismul cucuvelei. Din acest motiv luna este yin raportata la soarele yang. Ea este pasiva, receptiva, ea este apa in raport cu focul solar, frig pe langa caldura, nordul si iarna simbolic opuse sudului si verii.

(Visited 41 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *