Lumina ce se stinge

“Lumina ce se stinge” de George R. Martin nu e doar un space-opera, e un adevarat univers pus la picioarele tale. Galaxii, mii de stele, planete ratacite, lumi necunoscute, Liziera si si Worlon – lumina ce se stinge. Caci aceasta planeta indepartata se indreapta pe zi ce trece spre obscuritate si uitare. O planeta a mortii care cade incet-incet prada frigului pentru ca se indeparteaza de sistemul de stele Coroana Iadului sau Satan cel Gras.

Pe aceasta planeta traiesc paisprezece orase, practic paisprezece civilizatii in miniatura si in razboi cu timpul si alienarea. Planeta a avut parte de epoca ei de aur, dar zorii o regasesc nepregatita in fata finalului iminent. Dirk t’Larien, eroul povestirii are acelasi traseu ca si planeta. Si el s-a bucurat de o viata frumoasa alaturi de Gwen Delano, iubita sa. In fata spatiului siderat el primeste un semn, o bijuterie, in fond o urma de speranta si pleaca grabit in cautarea ei crezand ca astfel o va salva pe ea, dar mai presus de toate, se va salva pe sine insusi.

Practic, primul roman al lui Martin, apusul unei planete condamnate se transforma subit in rasaritul unei cariere. Il cunoasteam pe Marin din celebra serie “Cantec de Gheata si Foc” unde familiile de vaza ale Westerosului se lupta pentru Tronul de Fier. Nu credeam niciodata ca voi citi un SF atat de bine elaborat, atat de pregatit si mai ales atat de concis. E greu sa dai cititorului impresia unor lumi adevarate, sa ii faci sa se ataseze de personaje, sa si le imagineze, sa traiasca si sa respire alaturi de ele, sa li se alature in aventurile lor.

Am ratacit alaturi de Dirk prin spatiu doar cu Roata de Foc in fundal, am privit civilizatii ridicandu-se si cazand, imperii apunand si printre toate, umanitatea. Mai vizibila si mai tangibila decat oricand.  Daca stau sa ma gandesc, Dying Of The Light a fost publicat de acest autor în 1977.

Romanul acesta merita sa urce printre “Dune” al lui Herbert, cartile lui Asimov si multe altele. Am mai citit si alte carti de Martin in acelasi stil si am ramas impresionat de o continuitate ciudata. In orice alta carte se face referire la civilizatii, sisteme, stele comune. Un univers care transcende intreaga sa opera.

In concluzie, nu poti lasa Lumina sa se stinga.

(Visited 1 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *