Licantropia si varcolacii

Oamenii-lupi

Este vorba despre credinta deliranta ca un om se poate transforma intr-un animal, mai ales in varcolac sau licantrop (de la grecescul „lukos”= lup si „anthropos”= om).  Fie muscat la randul sau fie sub influenta unui blestem puternic, aceasta transformare este adesea asociata cu aparitia lunii pline, cum a remarcat cronicarul medieval Gervase de Tilbury, si, probabil, mai devreme, vechii greci prin scrierile lui Petronius. In Europa, in timpul Evului Mediu, lycanthropia se credea ca aparuse din cauza vrajitoriei sau a magiei. O teorie moderna este ca painea de secara impartita celor saraci a fost adesea contaminata cu ciuperca ergot, care a provocat halucinatii si iluzii despre varcolaci.

Desi prezent in Europa, relatari si povesti exista si dincolo de ocean la triburile indiene sau in alte colturi ale lumii.

Povestirile despre oameni care se transforma in animale, cum ar fi tigri, lebede, maimute, etc, sunt raspandite si par sa apara in toate culturile, indicand temeri umane comune (de exemplu, teama de cele mai salbatice fiare locale), dorinte (de exemplu, competente care nu sunt naturale omului – putere crescuta, abilitatea de a zbura), sau tulburari psihice.

Un varcolac este un animal din folclor care se poate schimba din om in lup si inapoi din nou si se crede ca va consuma carne sau sange uman. (“Wer” este un termen englezesc vechi pentru om.) Desi nu sunt documentate cazuri ale unor omanei care s-au transformat in lupi, exista cazuri documentate de oameni care se credeau varcolaci.  A suferi de o astfel de amagire este cunoscuta sub numele de licanthropie.

Unii au speculat ca anumiti indivizi fiind excesiv de parosi seamana astfel cu lupii si ca legenda varcolacului poate avea o baza in tulburarile genetice cunoscute sub numele de hipertricoza sau, in unele tulburari endocrine, cum ar fi virilism suprarenal, bazofile, adenom de glanda pituitara, tumori ovariene masculinizate, sau  chiar sindromul Stein-Leventhal.

Varcolacul, Dumnezeu si Diavolul

Se pare ca primul licantrop  din istorie apare in Metamorfozele lui Ovidiu. Este vorba de varcolacul original al mitologiei clasice, Lycaon, un rege din Arcadia, care a fost transformat intr-un lup de Zeus pentru a se razbuna. Herodot, Plinius cel Batran pomenesc si ei astfel de istorii.

Traditia varcolacului si superstitiile care il insotesc sunt prezente la populatiile slave, la rusi, bulgari, romani (sub denumirea de pricolici) si in folclorul scandinav. Se pare ca datinile au fost influentate mult si de cultul geto-dacic al lupului, de fratiile razboinice care imbracau pielea lupului in tarile scandinave (ulfhednar).

Ca si metamorfoza, variatiile sunt destul de ciudate – in Italia, Franta si Germania  s-a spus ca un barbat s-ar putea transforma intr-un varcolac daca doarme afara pe luna plina in zilele de miercuri sau vineri, rusii in secolul al XVI-lea credeau ca este vorba de magie si incantatie, sau alte traditii populare si supersititi din Europa precum bautul apei din urmele animalului si multe altele.

In literatura de specialitate, acest blestem apartinea fie zeilor sau sfintilor, fie chiar Bisericii Catolice care excomunica.

Din paganism obiceiul ajunge direct in crestinism. Se pare, chiar sfintii crestini aveau puterea de a tranforma pacatosii in lupi. Exista mentiuni ca Sfantul Patrick l-a transformat astfel pe regele galez Veriticus in lup.

De aici nu a fost decat un pas foarte mic in a asocia varcolacii cu insusi Diavolul.

Se pare insa, ca in folclor, varcolacii nu puteau fi raniti prin folosirea artefactelor religioase. Ei au ramas prinsi in poveste, fiind invinsi prin recurgerea la elemente traditionale precum vascul si secara.

Haideti sa urmarim mai jos cateva exemple regionale:

In tarile din centrul si sud-estul Europei exista aceasta traditie inca din Evul Mediu – Bulgaria (varkolak), Croatia/Bosnia (vukodlak), Ucraina (vovkulaka si pereverten), Polonia (wilkosak), Romania (varcolac, priculici), in Franta (loup-Garou) care a avut un caz foarte fascinant cu Bestia din Gevaudan, Grecia (lycanthropos), Spania (Hombre Lobo), Argentina (lobizon), Mexic (Lobo hombre si nahualul), Turcia (kurtadam), Rusia (oboroten), Scotia (varcolac, wulver), Anglia (varcolac), Irlanda (faoladh sau conriocht), Tara Galilor (bleidd-ddyn), Germania (varcolac), Tarile de Jos (weerwolf), tarile scandinave (Varulv), Portugalia/Brazilia (lobisomem)  sii Italia (Lupo mannaro).

In culturile americane, povestile sunt aduse de colonisti iar in Asia putem vorbi in folclorul turc despre samanii care se tranforma.

Explicatii? Teorii? Enigme?

De la antropologie pana la totemism, apoi explicatii medicale pana la criminali in serie, atacurile varcolacilor au fost explicate in fel si chip. Tendintele pot fi explicate medical prin porfirie si rabie, dar cred ca adevarul se afla in subconstientul nostru de fiinte primitive.

Ca simbol, lupul este sinonim cu salbaticia, putand deveni reprezentant al luminii, solar, erou razboinic, stramos mitic, in acest sens fiind asociat de nordici si greci, atribuit lui Belenos, respectiv lui Apollo.

Creatorul dinastiilor chineze si mongole este lupul albastru ceresc (exemple graitoare ca Gingis Han, Ataturk) si acest sens se pare ca l-au prins si populatiile din preeria nord-americana.

Cunoastem cu totii povestea lupoaicei lui Romulus si Remus care reprezinta fecunditatea la el ca in Siberia, Anatolia si Kamciatka.

Insa aspectul htonian sau infernal pare sa constituie cealalta fata a sa, de importanta majora. Ea pare sa ramana dominanta in folclorul european.

„Lupul cel rau” devine cunoscut aici, in timp ce Hades, stapanul infernului la greci imbraca o haina de lup, iar Osiris invie in Egipt sub forma de lup pentru a se razbuna pe fratele sau.

Insa imaginile din Evul Mediu crestin il consacra ca diavolesc, vrajitoresc, care inghite Soarele. Acest simbolism al devoratorului tine si de cel al gurii de fiara, imagine initiala si arhetipala,legata de fenomenul alternantei zi-noapte si moarte-viata.

Fenrir, lupul scandinav, apocaliptic, este unul din dusmanii cei mai neimpacati ai zeilo, Anubis de asemenea, inghite astrii.

Gura monstruoasa a lupului este asociata in psihanaliza cu spaimele din copilarie, cu spaima de timpul distrugator. Animal psihopomp prin excelenta, acest lup infernal si partenera sa (incarnare a dorintei sexuale) capata uneori dimensiunile fiarei din Apocalipsa.

(Visited 422 times, 2 visits today)
3 comments on “Licantropia si varcolacii
  1. Anonymous says:

    haha…twilight

  2. Lican says:

    Frumos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *