Legi, explicatie si predictie

Legi, explicatie si predictie

Scopul fundamental al oricarei discipline stiintifice este descoperirea anumitor legi sau regularitati empirice, iar pe baza acestor legi, orice disciplina stiintifica poate sa realizeze explicatii, postdictii, retrodictii si predictii. De asemenea, cu ajutorul legilor, putem sa realizam sistematizari ale datelor empirice. Mai mult, pe masura ce formulam legi mai generale, putem sa explicam legi cu caracter mai limitat. Pe baza legilor Newtoniene putem explica legile lui Galileo.

In filosofia stiintei au existat si exista numeroase dezbateri referitoare la statutul logic, metodologic si epistemologic al legilor stiintifice.

Ce inseamna o lege stiintifica?

O astfel de dezbatere a fost prezenta inca din filosofia moderna. Immanuel Kant considera ca nu natura dicteaza legi intelectului, ci intelectul dicteaza legi naturii. Afirmatia lui Kant este partial justificata deoarece legile pe care le cerceteaza stiintele, in expresia lor absoluta exprima relatii intre obiecte ideale si intotdeauna aplicarea unei legi la descrierea realitatii rezulta in abateri mai mici sau mai mari. De aceea, in aplicarea oricarei teorii la un fragment al realitatii, un rol deosebit il joaca aproximarea.

Aceasta lege simpla de fierbere a apei la 100 grade Celsius se aplica in conditii ideale si exista abateri in functie de conditiile locale.

Vom distinge de la inceput legi universale si legi statistice. In filosofia stiintei s-a incercat sa se stabileasca specificul legilor universale in raport cu alte enunturi universale. Cum deosebim enunturile universale, monologice? Ele exprima legi de alte enunturi universale care nu exprima legi.

S-a incercat in primul rand o caracterizare logica a propozitiilor universale care exprima legi. In primul rand, un enunt care exprima o lege trebuie sa aiba un continut empiric, factual, el deosebindu-se de enunturile care nu au continut factual si care sunt enunturi analitice (de tipul “toti celibatarii sunt burlaci”). Pot exista enunturi cu caracter universal care nu exprima nici macar un adevar analitic.

De asemenea, trebuie sa deosebim enunturile logice sau monologice de propozitiile universale care exprima doar anumite generalizari accidentale. Generalizarile accidentale nu admit propozitii conditionale contrafactuale, nu au forta de predictie. Enuntul urmator nu exprima o lege: “Toti cei prezenti au par pe cap”.  Aceasta propozitie nu poate fi o lege deoarece nu are forta predictionala. Un astfel de enunt poate fi usor acceptat.

Generalitatile predictionale nu au forta predictionala.

Propozitiile care exprima legi nu au localizare spatiala si temporala – se refera la orice regiune spatiala si la orice moment.

De asemenea, exista incercari de a explica specificul propozitiilor care exprima legi prin dezvaluirea rolului pe care aceste propozitii il joaca in cunoastere. Filosofii stiintei, cunoscuti ca realisti, considera ca legile au un statut antologic – intr-o forma ideala, exprima relatii intre entitati fizice obiective si in ultima instanta orice disciplina stiintifica isi propune sa dezvaluie aceste relatii dintre entitatile fizice.

Pe masura ce o disciplina stiintifica se dezvolta, ea formuleaza legi din ce in ce mai generale, la care se subsumeaza legile anterioare.

E suficient sa mentionam ca in prezent fízica vorbeste de trei sau patru tipuri fundamentale.

Un rol deosebit il ocupa si legile statistice.

In filosofia stiintei exista o bogata literatura referitoare la raportul dintre explicatie si intelegere.

Spre sfarsitul sec. al XIX-lea, unii filosofi au considerat ca este necesar sa distingem intre doua grupuri de discipline: naturale si socio-umane. Aici putem descoperi legi, regularitati si discipline socio-umane.

Deoarece in domeniul vietii sociale si comportamentului uman nu exista legi, se foloseste empatia. Ulterior, anumite orientari: nu exista o relatie de excludere intre explicatie si intelegere, pentru stiintele naturale nu este suficienta explicatia, este nevoie si de intelegere, nu e suficient sa stapanesti aparatul matematic.

Pentru disciplinele socio-umane nu e suficient sa intelegi comportamentele ci sa descoperi legi. In cazul unei explicatii stiintifice exista doua componente esentiale: ceea ce este explicat pe care il numim explanandum si ceea ce explica care se numeste explanans.

(Visited 30 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *