Ne plac povestile, nu-i asa? Dar ce se intampla cand miturile devin realitate. Astazi testam mituri si legende care s-au dovedit a contine crampeie de adevar.

Miturile si legendele au fost privite de-a lungul timpului ca lucrari fictive, superstitii sau fantezii. Totusi, multi au teoretizat ca miturile sunt de fapt o cale de a explica oamenilor fapte reale. Evenimente reale, credinte si cunostinte sunt transmise pe aceasta cale. In sprijinul acestor teorii vin un numar de evenimente descrise in mitologie. Cu timpul, aceste evenimente considerate fabulatii sau povesti,  s-au dovedit adevarate. Arheologia a demonstrat ca acestea au fost reale. Iata asadar cateva dintre ele.

Povestile sirenelor sunt inspirate de o afectiune medicala reala?

sireneSirenele au ocupat o mare din imaginatia noastra mii de ani. Originea lor se gaseste in Asiria antica. Aici a aparut prima oara legenda zeitei Atargatis, a carei venerare s-a intins pana in Grecia si Roma. In istorie, sirenele au fost conectate cu evenimente hazardate din cultura europeana, africana si asiatica. Acestea includ in special potopuri, inundatii, furtuni, naufragii si inecuri. Homer a amintit sirenele in Odiseea – calatoria pe mare a lui Ulise. Acestea erau personaje negative pentru ca sirenele din mitologia greaca atrageau marinarii spre moarte prin cantecele lor. Si ii faceau sa isi izbeasca navele de stanci.

Sirenele au fost descrise si in sculpturile din Etruria, in scrierile grecilor antici si in basoreliefurile din mormintele romane. In 1493, Christopher Columbus a raportat ca a vazut sirene in calatoria sa spre Caraibe. Dar este posibil ca acest concept mitologic sa aiba la baza o afectiune medicala reala? Este posibil ca sirenele sa aiba radacini in realitate?

Sirenomelia, numita asa dupa mitul grecesc al sirenelor, este cunoscuta ca si “sindromul sirenei”. Este vorba despre o malformatie rara si fatala caracterizata de lipirea picioarelor. Aceasta conditie duce la o coada asemanatoare unui peste. Asadar, specialistii si-au pus intrebarea. Este posibil ca aceste afectiuni medicale sa fi stat la baza mitului sirenelor? Acestea puteau influenta legendele.

Savantii au descoperit ca descrierile monstrilor mitologici din oceane aveau la baza descrieri ale unor specii cunoscute precum balenele, calamari giganti, morse. Toate aceste creaturi erau foarte rar vazute in acele vremuri, nestudiate si neintelese.

Nu vom sti niciodata adevarul intreg. Totusi, mai exista si astazi legenda lor.

Cititi mai multe despre: Ultimele sirene din Koreea

Cunostinte astronomice avansate descoperite la aborigenii din Australia

In povestile din “vremea visarii” (timpul inceputurilor in mitologia aborigenilor australieni) se vorbeste despre o anumita stea. Aceasta stea, numita Betelegeuse, din constelatia Orion, a fost descoperita abia de curand. Asadar, de unde aveau acesti primitivi astfel de cunostinte astronomice avansate?

Si totul vine de la o poveste de dragoste. O legenda transmisa din generatie in generatie de aborigeni. Alpha Orionis, este a noua stea de pe cerul noptii ca importanta si stralucire si a doua in constelatia Orion. In 400 de zile ea isi pierde stralucirea si apoi isi revine. Asta a fost descoperit de Sir John Herschel cu un telescop abia in 1836.

Insa Povestea Orion ne vorbeste de constelatiile Orion si Taurus. Potrivit legendei aborigenilor australieni, constelatia Orion, numita “Nyeeruna”, un vanator, urmareste Pleiadele, o alta constelatie, un grup de sapte surori, numite “Yugarila”. Intre Orion si Pleiade, sta sora cea mare, numita Kambugudha (stelele din grupul Hyade). Arma lui Orion este chiar steaua Betelgeuse, era plina de magia focului. Savantii au considerat ca aceasta legenda copilareasca descrie foarte clar momentele de stralucire maxina si decadere a stelei din constelatia Orion.

Ramasite mumificate drept dovada pentru exista unui monstru mitologic japonez

In folclorul japonez, Kappa este un demon al apei ce locuieste in rauri si lacuri. El devoreaza copiii obraznici si neascultatori. In timp ce unii cred ca originea legendei vine de la uriasa salamandra japoneza vazuta in rauri, altii cred in ceva mai infricosator. Uriasa salamandra este o specie care traieste si astazi in lacurile si raurile din Japonia. Insa pe insula Kyuushuu au aparut unele ramasite mumificate enigmatice. Se crede ca acestea apartin unui demon kappa, si au fost daruite unei familii japoneze dupa ce un astfel de demon a fost impuscat in 1818.

Ramasitele pot fi vizitate la resedinta familiei Miyakonijo Shimazu de pe aceeasi insula.

Arheologii cred ca au gasit ramasitele celebrului Dulau al Iadului din Suffolk

Arheologii au descoperit scheletul unui caine masiv in ruinele manastirii Leiston din Suffolk, Anglia. Ramasitele corespund unei legende vechi despre un dulau al iadului numit Black Shuck. Se credea ca acesta avea ochi rosii, blana neagra si teroriza satenii. Numele vine de la un vechi cuvant englez care inseamna “demon”. Este unul dintre multii caini negrii mitologici descrisi de relatarile din Insulele Britanice. El a aparut prima oara in timpul unei furtuni pe 4 august 1577 la biserica din Blythburgh. Legenda infricosatoare spune ca tunetul a deschis la perete usile bisericii si cainele diavolului s-a naspustit inauntru alergand printre enoriasi, ucigand un barbat si un baiat si disparand in noapte.

Multi arheologi cred astazi ca aceste legende aveau radacini in realitate. Ramasitele ne arata un caine masiv, de 90 kg, au fost dezgropate la mica distanta de biserica. Aceasta regiune din Anglia este si astazi bantuita de legenda.

Povestile vikingilor sunt adevarate

Un cadavru vechi de 800 de ani ne arata adevarul povestilor norvegiene. Acum 70 de ani a fost descoperit un vechi schelet intr-o fantana din Sverresborg, o fortificatie medievala din Bergen, Norvegia. Dar izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial a pus capat excavarilor si cadavrul a fost uitat. Acum, arheologii au redescoperit ramasitele. Le-au datat in secolul al XII-lea i.Hr., o perioada cand saga lui Sverris era scrisa. Aceasta spune povestea unui mort aruncat in fantana din Sverresborg. Si credem ca este vorba chiar de acesta.

Saga lui Sverris ne povesteste amanuntit legenda regelui norvegian Sverre Sigurdsson. Pe langa el, o intreaga pleiada de caractere, eroi, scene elaborate si dialog. Regele Sverre a condus Birkebeiners “Picioarele de Mesteacan”, o factiune de rebeli atata de saraci incat isi confectionau incaltarile din scoarta de mesteacan. Ei au luptat pentru tronul Norvegiei impotriva oponentilor Baglers, sprijiniti de Biserica. Saga vorbeste de o mare batalie la Castelul lui Sverre din Trondheim in 1197, unde Baglersii inving. Saga spune ca acestia au jefuit castelul, au ars fiecare casa si au aruncat un mort in fantana, umpland-o apoi cu pietre. Institutul de Cercetare si Arheologie din Norvegia confirma descoperirile si adevarul legendei.

Un monstru legendar din Islanda chiar exista!

Cand auzi o poveste la focul de tabara nu prea ai motive s-o crezi. Dar cand o comisie guvernamentala isi da girul e clar, monstrul exista.

 

O astfel de investigatie guvernamentala facuta de un consiliu local din Islanda a ajuns la conluzia ca un sarpe legendar de mare exista. Este vorba despre Lagarfljotsormurinn, un monstru mitologic ce se presupunea ca locuia in trecut in lacul Lagarfljot. Sau poate isi doreau si ei o Nessie a lor.

In 2012, pe baza unui video, comisia a tras concluzia: acesta este cel mai faimos monstru marin autentic din Islanda. Lagarfljótsormur sau viermele Lagarfljót este o creatura ce se credea ca locuieste in apele glaciale ale lacului Egilsstaðir. Cele mai timpurii relatari il descriu inca din 1345. El apare incontinuu pana in secolul XXI. Insa videoclipul din 2012 a devenit viral. Dupa acesta, relatarile au luat-o razna.

Multe specii de pesti care semanau cu “monstrii marini” au fost descoperite. Din mitologie au devenit realitate. Printre acesti monstri se numara astazi rechinul gulerat (Chlamydoselachus anguineus) si pestele-panglica urias (Regalecus glesne). Este foarte posibil ca o astfel de specie sa fi locuit in acest lac si de aici a luat nastere legenda.

Am descoperit creatura care a inspirat povestile legendarului Kraken

Pescuiesti linistit in Antarctica. In Marea Ross. Plasele se ingreuneaza vizibil. Iti chemi echipajul incantat de prada bogata. Dar pe punte apare o creatura imensa. Nemaivazuta. Cu tentacule precum niste furtune si ochi ca niste farfurii. Un calamar de 350 kg. Asta a descoperit capitanul John Bennet si echipajul sau.

Poate fi aceasta creatura originea povestii legendarului Kraken? Krakenul apare in mitologia greaca ca un monstru marin ce devoreaza oamenii si distruge vasele. Calamarul gigant este la fel de mare ca un autobuz. A fost prins acum 8 luni si a fost tinut congelat pentru cercetatori.

Kat Bolstad, un cercetator ce studiaza calamarii, spune ca este foarte posibil ca vechile legende sa fie inspirate de astfel de creaturi. Krakenul apare si in mitologia scandinava, un loc al povestilor despre monstrii de mare. Prima oara este mentionat un astfel de monstru mitologic in saga islandeza din secolul al XIII-lea.

Casalotii mananca astfel de calamari giganti. Poate marinarii le-au vazut cadavrele. Sau au vazut balenele jucandu-se cu mancarea si au crezut ca este vorba despre batalii epice intre monstrii oceanelor.

A existat oare Lana de Aur? Este adevarata Legenda lui Jason si a Argonautilor?

Lana de Aur este un obiect mitologic de pret. Deasemenea, cunoscut de toti mitologii, poetii, pictorii si nu numai. Lana de Aur apare in legenda eroului Jason si a Argonautilor. Geologii cred ca Lana de Aur era mult mai mult decat un obiect legendar. Era o realitate pentru oamenii din regiunea Marii Negre. Evidentele sugereaza ca aceasta calatorie epica dupa Lana de Aur poate sa fi avut baze intr-o calatorie istorica reala in regatul antic Colchis. Un studiu despre “nisipurile de aur” din Colchis arata ca povestea ar fi avut loc cu adevarat acum 3300 sau 3500 ani.

In mitul lui Iason, fiul lui Aeson, regele din Iolcos, acesta si Argonautii se imbarca pe vasul legendar Argo. Acesta a fost construit in Argus. Grupul de eroi pleaca in cautarea Lanii de Aur, pielea unui berbec inaripat al lui Zeus. Exista multe interpretari ale simbolisticii legendei. Lana de Aur poate reprezenta puterea regala, o carte de alchimie, iertarea zeilor, un material supranatural tesut, sau averea lui Colchis.

Geologii au observat insa vechile metode din regiunile muntoase. Pepite de aur si nisip aurifer este purtat de apele raului din stancile erodate. Localnicii folosesc in mod traditional piei de berbec pe care le scufunda in rauri ca sa retina metalul pretios. Metoda a supravietuit mii de ani si cercetatorii cred ca acesta este regatul antic Colchis. Se crede ca aici a ajuns Iason, Argo si Argonautii.

Studiile arata ca vikingii puteau naviga noaptea folosind pietre fermecate

Secretele pietrelor solare vikingeVikingii aveau o reputatie binemeritata de navigatori si comercianti. Puteau naviga mari agitate si distante uriase. Deasemenea, erau mari exploratori ai apelor necunoscute. O echipa de cercetatori din Ungaria si Suedia au descoperit in acest an indicii despre cum reuseau razboinicii nordici sa navigheze oceanele in conditii de vreme urata sau intuneric. Se crede ca invadatorii vikingi foloseau anumite instrumente pentru navigare. Pana de curand s-a crezut ca acestea erau obiecte fermecate, demne de legenda.

Un mit nordic bine cunoscut descrie o piatra magica ce putea arata pozitia soarelui cand acesta era ascuns si nori si chiar dupa apus. Acest mi a fost subiect de intriga mai multi ani. Pana cand cercetatorii au gasit un cristal unic pe o nava naufragiata. In martie 2013, savantii au aratat ca piatra magica putea functiona ca reper de navigatie. Era vorba de un soi de compas solar.

Au mai fost descoperite alte fragmente din secolul al XI-lea in Greenland. S-a observat ca pietrele solare folosite puteau arata pozitia exacta a soarelui chiar si dupa ce treceau de linia orizontului.

L-am gasit pe Noe, supravietuitorul Marelui Potop de acum 6500 ani

Oamenii de stiinta de la Muzeul din Philadelphia au redescoperit in beciurile lor un schelet de acum 6500 ani. Nimic neobisnuit pana acum. Insa respectivul locuise in orasul-stat sumerian, Ur. Scheletul a fost botezat “Noe” a fost descoperit intr-un strat care ne arata ca a trait dupa un potop epic. Prima inregistrare a unui potop ne vine din Sumer, nu din Biblie. Noe a avut un precursor, numit Uta-Napistim, un personaj legendar.

Scheletul a fost prima oara descoperit in 1920 de Sir Leonard Wooleley, un arheolog britanic. Se crede ca Noe a supravietuit potopului sau a trait dupa acesta. Iar orasul Ur a devenit o adevarata insula mica inconjurata de mlastini in urma diluviului. O mare inundatie a acoperit pamanturile inconjuratoare in era Ubaid. Oamenii au continuat sa locuiasca si sa se dezvolte in orasul-stat Ur din Sumer.

Savantii cred ca despre acest potop este vorba in scrierile cuneiforme si in tablete. Apoi legenda s-a raspandit mai departe fiind repovestita si in alte culturi din intreaga lume. De aici si-a luat inspiratia si povestea biblica a lui Noe.

 

 

(Visited 28 times, 1 visits today)