Inorogul – simbol si legenda

Inorogul, unicornul sau licorna apar in traditiile multor popoare. Animal legendar, ridicat la rang inalt in timpul antichitatii, el este descris ca un cal alb, nespus de frumos cu un corn in frunte. Se spune ca padurea in care acesta traieste are parte de o vara fara de sfarsit. El apare prima oara reprezentat pe sigiliile civilizatiilor din Valea Indusului (Harappa si Mohenjo-Daro), dar si la multi scriitori greci din antichitate precum Ctesias, Strabo, Plinius cel Tanar si Aelian. In folclorul european, trasaturile lui se imbina adesea cu cele ale tapului. In timpul Renasterii lumea a luat-o razna: ar fi cautat, vanat si pictat acest animal oriunde l-ar fi prins. Cornul sau se spunea ca are puteri magice, vindecatoare.

Desi un simbol oriental prin excelenta, unicornul apare in textele vechi, in heraldica, pe blazoane, in alchimie, in basme si in multe alte povestiri. Se merge pana acolo incat unii calugari afirma ca inorogul traia in muntii din Tibet, iar imaginea sa apare impodobind multe temple buddhiste. Pe un cilindru babilonian, doi inorogi inaripati vegheaza de o parte si de alta a Arborelui Vietii. Si alte asemenea reprezentari pe basoreliefuri au fost gasite la Susa si Persepolis. Astfel de animale apar si la greci pictate pe vase corintice, iar regelui Pericle se spune ca i s-a adus in dar un unicorn. Mult mai tarziu, crestinismul si evul mediu preiau acest simbol transformandu-l total. El apare in bibliile ilustrate reprezentand Edenul, gradina interzisa a Raiului, alaturi de Adam si Eva. El apare de sapte ori pomenit in Vechiul Testament si in Talmud. Biserica a mers asa departe incat l-a transformati in simbolul lui Hristos, cornul sau reprezentand uniunea dintre Tata si Fiu. Germanii practicau o adevarata divinatie a cailor. Caii albi, nepangariti, puri, erau crescuti pe socoteala obstii in paduri si dumbravi. Preotul sau insusi regele venea la ei si lua aminte la sforaitul si jocul lor. Se spunea chiar ca preotii sunt slujitorii zeilor, dar caii stiutori ai gandurilor acestora.

Scrierile lui Aristotel, Gingis Han, Saint Thomas sau Saint Gregory ne arata ca acestia credeau ca aceasta creatura este reala. El apare descris si in lucrarea lui Dimitrie Cantemir.

Inorogul medieval este un simbol al puterii, exprimata mai ales prin corn, dar si al fastului si al puritatii. Aceleasi virtuti se regasesc in China antica, unde inorogul era o emblema regala, simbolizand virtutile regale. Atunci cand aceste virtuti se manifesta, apare si inorogul, dupa cum s-a si intamplat in vremea domniei lui Chouen. Este prin excelenta un animal de bun augur. Cu toate astea, inorogul contribuie la instaurarea justitiei, lovindu-i pe vinovati cu cornul. El lupta si impotriva soarelui si a eclipsei pe care le devoreaza.

Dansul inorogului este o petrecere foarte apreciata in Extremul Orient, la sarbatoarea de la mijlocul toamnei. Dar atunci inorogul pare a nu fi altceva decat o varianta a dragonului, alt simbol regal, si mai ales stapanul ploii. Lupta impotriva soarelui, raspunzator de secetele care aduc calamitati, ar putea explica aceasta apropiere intre ploaie si inorog. Asemenea dragonului, inorogul a putut lua nastere ca urmare a contemplarii norilor, cu nenumaratele lor forme, dar anuntand intotdeauna ploaia care fertilizeaza.

Inorogul simbolizeaza de asemenea, prin cornul sau unic din mijlocul fruntii, sageata spirituala, raza solara, sabia lui Dumnezeu, revelatia divina, patrunderea divinului in creatura. In iconografia crestina, o reprezinta pe Fecioara fecundata de Sfantul Duh. Acest corn unic poate simboliza o etapa pe calea diferentierii: de la creatia biologica (sexualitate) la dezvoltarea psihica (unitate asexuala) si pana la sublimarea sexuala. Cornul unic a fost comparat cu un falus psihic: simbolul virginitatii spirituale, in acelasi timp este simbolul virginitatii psihice. Alchimistii vedeau in inorog imaginea hermafroditului, ceea ce este un contrasens intrucat in loc sa reuneasca dubla sexualitate, inorogul transcende sexualitatea. In evul mediu devenise simbolul incarnarii Cuvantului lui Dumnezeu in sanul Fecioarei Maria.

Bertrand d’ Astorg in Le mythe de la dame a la licorne (Paris, 1963) a reinnoit interpretarea simbolului licornei legandu-l de conceptiile medievale privind dragostea de curte. Apoi vede in licorna tipul marilor indragostite, decise sa respinga implinirea marii iubiri pe care o inspira si o impartasesc. Licorna este inzestrata cu puterea misterioasa de a descoperi ceea ce este impur, chiar si cea mai mica primejdie de alterare a stralucirii intr-un diamant: ii este asemenea orice materie in integritatea sa. Asemenea fapturi renunta la iubire din fidelitate pentru iubire si pentru a o salva de la o deteriorare ineluctabila, spune Yves Berger. Sa piara iubirea pentru ca iubirea sa traiasca. Aici se opun lirismul renuntarii si lirismul posesiunii, supravietuirea fetei si revelarea femeii. Mitul licornei este cel al fascinatiei pe care puritatea continua s-o exercite asupra inimilor celor mai corupte.

P.H. Simon a sintetizat cum nu se poate mai bine valoare acestui simbol: Fie ca este, prin simbolismul cornului care desparte apele impure,  descopera otravurile si nu poate fi atinsa nepedepsit decat de o fecioara, emblema unei puritati active, fie ca, alungata si invincibila, nu poate fi capturata decat prin siretenia unei fete care-o imbata cu mireasma unui lapte virginal, licorna evoca intotdeauna ideea sublimarii miraculoase a vietii trupesti si pe cea a unei puteri supranaturale care emana din ce este pur.

Pe numeroase opere de arta, sculpturi sau picturi, sunt infatisate doua licorne care se infrunta, parand antrenate intr-o lupta necrutatoare. Este imaginea unui conflict interior violent intre cele doua valori pe care le simbolizeaza: apararea fecioriei si fecunditatea. Procrearea fara pierderea virginitatii, aceasta ar putea fi dorinta contradictorie pe plan carnal exprimata de imaginea licornelor care se infrunta.

Inorogul figureaza in numeroase planse ale unor tratate de alchimie (Lombardi, Mylius, etc). Acest animal fabulos de origine orientala, legat de al treilea ochi si de atingerea starii de Nirvana, de intoarcerea la centru si la Unitate, era harazit sa indice hermetistilor occidentali drumul spre aurul filosofal, spre tranformarea interioara. Numele inorogului in China este Jilin, care inseamna yin-yang, unirea contrariilor si asta spune totul.

(Visited 202 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *