Inceputurile psihologiei

Inceputurile psihologiei

EVOLUTIA PSIHOLOGIEI CA STIINTA

Inceputurile, modelele umanitatii, bazele psihologiei

Cuvantul „PSYCHE” este termenul grecesc pentru „suflet”.

Psihologia studiaza modul de gandire al oamenilor si comportamentui lor. Ca stiinta, nu se limiteaza doar la ceea ce se vede cu ochiul liber, ci cerceteaza legitatea proceselor psihice si insusirile psihice ale omului, cautand raspuns la intrebarile: de ce uitam unele informatii, iar pe altele le tinem minte toata viata; cum se formeaza prejudecatile; de ce unii oameni ni se par atragatori; de ce ne bucuram in anumite situatii, dar suntem tristi in altele?

O mare parte a acestor cunostinte isi gaseste aplicatii concrete in viata noastra curenta, in cele mai variate domenii: de la educatia copiilor pana la pregatirea profesionala in marketing si publicitate.

Studiul psihologiei dateaza din antichitate, Despre suflet” de Aristotel fiind prima lucrare de acest gen. Totusi, ca stiinta moderna, psihologia a aparut abia in sec. XIX, pe baza stiintelor biologice si sociale, utilizandu-se metode pozitive de cercetare. De-a lungul dezvoltarii sale, psihologia s-a divizat in mai multe ramuri (psihologia generala, psihologia copilului, psihologia pedagogica (psihologia muncii, psihologia fiziologica etc.), cu aparitia a diverse teorii care explicau dezvoltarea si comportamentul uman.

Psihologia, ca disciplina stiintifica moderna, are o vechime de circa un secol.

INCEPUTURILE PSIHOLOGIEI

Inca din istoria timpurie, filozofii au inceput sa studieze gandirea. Insa psihologia a devenit stiinta independenta doar dupa ce cercetatorii au efectuat experimente.

Este evident ca oamenii au meditat asupra problemelor psihologice inca din cele mai vechi timpuri. Platon, de exemplu, considera ca trupul si sufletul constituie doua sisteme separate. Pe de alta parte, Aristotel sugera ca trupul si sufletul sunt legate intre ele, formand impreuna o entitate. Pana la lluminism, problemele psihologice au constituit obiectul speculatiilor filozofice abstracte. Dar in acea perioada a crescut interesul fata de intelegerea personalitatii umane si a altor aspecte de viata. Oamenii incercau, de exemplu, sa „citeasca” trasaturile de caracter ale indivizilor pe baza trasaturilor fizice specifice, conform profilurilor faciale. Totodata, oamenii au inceput sa acorde o importanta sporita educatiei copiilor, moment ce a conditionat aparitia psihologiei dezvoltarii.

Era studiat cu mare atentie si comportamentul oamenilor in grupuri si comunitati, fapt ce a dus apoi la dezvoltarea psihologiei sociale, care este in prezent strans legata de disciplina sociologiei. Tot in aceasta perioada, tulburarile psihologice au inceput sa fie privite tot mai mult ca procese patologice obisnuite, devenind obiecte de studiu stiintific.

Inovatiile experimentale

Transformarea psihologiei intr-o stiinta moderna a ajuns la un moment de cotitura odata cu efectuarea experimentelor de laborator. In loc sa se bazeze pe raportarile subiective ale gandurilor, sentimentelor si experientelor indivizilor sau pe simpla observare a comportamentului lor, cercetatorii sec. XIX au efectuat experimente, cu scopul de a obtine date cu valabilitate universala, in consecinta, psihologia a devenit treptat o ramura a stiintelor naturii.

Aparitia psihologiei ca stiinta moderna dateaza din 1879, cand cercetatorul german Wilhelm M. Wundt a fondat primul laborator, el fiind considerat întemeietorul psihologiei experimentale.

G. Stanley Hall – pionier al psihologiei

CATRE SFARSITUL SEC. XIX, psihologia a evoluat, devenind o stiinta recunoscuta, in numeroase tari fiind deschise laboratoare psihologice. In Statele Unite ale Americii, G. Stanley Hall este considerat un pionier in domeniul psihologiei. In 1881, el a devenit primul profesor de psihologie si pedagogie la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore. Aici, el a creat primul laborator de psihologie experimentala din S.U.A. in 1892, a fondat Asociatia Americana de Psihologie, care pana in prezent este cea mai mare organizatie a psihologilor, precum si prima publicatie stiintifica in domeniu, American Journal of Psychology. In cadrul propriilor cercetari, a studiat mai multe subiecte, concentrandu-se in special asupra dezvoltarii copiilor si adolescentilor.

Hall a studiat o vreme cu Wilhelm M. Wundt la Leipzig, desfasurand impreuna o munca de cercetare. El era interesat si de teoriile moderne ale psihanalizei si a invitat ganditori faimosi, precum Sigmund Freud si Carl G. Jung, sa tina prelegeri la o conferinta organizata de Universitatea Clark din Massachusetts.

MODELELE UMANITATII

Psihologii studiazâ comportamentul uman din diverse puncte de vedere. De-a lungul timpului s-au impus cinci viziuni distincte asupra naturii umanitatii.

Psihologia contine explicatii diferite pentru aceeasi problema sau fenomen.

De ce se intampla asa? De-a lungul istoriei acestui domeniu, s-au folosit diverse metode pentru a studia experientele si comportamentul uman. Unii cercetatori au pus accentul exclusiv pe comportamentul observabil, in timp ce altii au inclus in analizele lor si studii ale proceselor rationale ale subiectilor.

Unii psihologi au incercat sa gaseasca explicatii prin observarea oamenilor in mediile lor. Altii s-au concentrat asupra descompunerii proceselor psihologice in cele mai mici elemente ale lor, pana la semnalele nervoase individuale.

Kenneth Craik – modelul electronic al creierului

O alta scoala de psihologie este reprezentata de cognitivism, a carui principala preocupare este felul in care creierul uman percepe, retine si proceseaza informatia din mediul inconjurator. Unul dintre fondatorii sai, Kenneth Craik (1914-1945) compara creierul cu un aparat electronic care isi construieste un model al lumii exterioare.

Creierul inmagazineaza cantitatea maxim posibila de experiente si informatii. Cand oamenii sunt confruntati cu o situatie noua, ei folosesc aceste aspecte din reteaua lor cognitiva pentru a explora in minte diversele posibilitati de a actiona. Astfel, experientele din trecut ii ajuta sa reactioneze corect in prezent. In spatele fiecareia dintre aceste metode se afla un alt „model al umanitatii”, care descrie cum actioneaza oamenii si de ce fac ceea ce fac, care este rolul proceselor mentale si biologice si de ce indivizii difera intre ei. In total, exista cinci mari scoli de gandire.

Un simplu fascicul de nervi

Psihologia biologica presupune ca toate gandurile si actiunile oamenilor pot fi explicate prin procese naturale, organice. Conform acestui model, invatarea este, de exemplu, o simpla schimbare in cadrul retelei de neuroni a creierului. Cand analizeaza un fenomen psihologic complex, adeptii acestui model nu il privesc ca pe un intreg, ci ca pe o multitudine de fenomene biologice individuale ce se petrec in organismul persoanei.

Stimuli externi versus ganduri

Scoala behaviorismului se concentreaza exclusiv pe ceea ce poate fi observat la nivel fizic. In aceasta viziune, stimulii externi sunt principalii responsabili pentru comportamentul oamenilor. In special, oamenii invata sa faca lucruri pentru care sunt recompensati.

Opusul behaviorismului este cognitivismul. Conform punctului de vedere cognitivist, prelucrarea informatiei de catre creier are loc intre stimul si raspuns. Experientele inmagazinate influenteaza comportamentul uman . Adeptii scolii cognitiviste acorda o mare importanta proceselor de gandire, sustinand ca oamenii prelucreaza activ datele si le transforma in informatii noi. De aceea, oamenii nu sunt doar receptori pasivi ai stimulilor, ci ?si agenti care pot sa planuiasca activ si sa ia decizii pe baza experientelor trecute. Oamenii pot sa foloseasca cu succes lucrurile odata invatate, pentru a le aplica unor situatii problematice complet noi.

Condus de subconstient

Sustinatorii psihanalizei isi fundamenteaza ideile pe opera lui Sigmund Freud.

Pentru ei, oamenii sunt fiinte conflictuale, pline de dorinte subconstiente, pe care nu le pot indeplini din cauza restrictiilor sociale. Conform acestei teorii, comportamentul uman reflecta lupta continua dintre nevoile personale ale individului si asteptarile impuse acestuia de catre societate. Numeroase actiuni ale oamenilor iau nastere din dorinta de a reduce aceasta tensiune interioara. Modelul umanistic ii considera pe oameni fiinte predominant active, prinse in goana nesfarsita dupa autorealizare.

Viziunea ia in considerare si istoriile personale de viata ale indivizilor. Aceste puncte de vedere diferite se contrazic adesea. Totusi, este posibil sa se aplice mai multe modele si unui caz anume.

De exemplu, un psiholog poate explica originile fricii la un copil folosind umanismul, interpretand, in acelasi timp, incercarile copilului de a deprinde mersul.

Cutia lui Skinner

BEHAVIORISTUL B. F. SKINNER a devenit faimos gratie experientelor sale cu soricei plasati în cutii, care ulterior au intrat in stiinta cu numele lui.

Cutia continea o parghie care era conectata la o sursa de lumina.

Un soricel pus in cutie va adulmeca, fireste, si va atinge maneta. Daca atingea maneta in aceeasi clipa cand se aprindea lumina, i se arunca mancare in cutie. Acest fapt facea sa creasca probabilitatea ca animalul sa atinga mai des parghia. Treptat, sobolanul invata sa apese parghia ca sa primeasca mancare – fara nicio interventie din partea cercetatorului. Experimentele demonstreaza ca anumite comportamente specifice pot fi invatate prin recompensa. Cand animalul apasa parghia concomitent cu aprinderea luminii, dozatorul de mancare se deschide si din el cade un cocolos de mancare. Cutia este uneori echipata cu un grilaj de sarma conectat la o sursa de curent electric.  Apasarea parghiei inchide circuitul electric. In acest caz soricelul, nu primeste mancare, ci un soc electric. Dupa o anumita perioada de timp, daca soricelul este recompensat constant cu un cocolos de paine, el va invata sa apese parghia atunci cand se aprinde lumina.

SECOLUL XXI

IN FORMA SA PURA, modelul behaviorist este o pozitie extremista care nu mai e sustinuta de psihologii moderni. Actualii behavioristi nu resping procesele rationale ca subiect al studiilor si experimentelor.

TEORIILE UMANISTE se concentreaza asupra potentialului uman: abilitatea unei persoane de a se autorealiza si a-si exploata la maximum posibilitatile individuale.

 

(Visited 932 times, 4 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *