Ielele sunt reprezentari mitice feminine care apar noaptea, inainte de cantatul cocosilor, in perioada cuprinsa intre Paste si Rusalii, sinonime cu Cele Sfinte, Dansele, Doamnele, Fetele Campului, Frumoasele, Imparatesele Vazduhului, Maiestrele,  Miluitele, Puternicele,  Rusaliile,  Soimanele,  Ursoaicele, Vantoasele, Zanele.

 

Cine sunt Ielele in mitologia romaneasca?

lelele sunt spirite rele si rebele ale mortilor care, dupa ce au parasit mormintele la Joimari si au petrecut Pastele cu cei vii, refuza sa se mai intoarca in lacasele lor subpamantene.

Pentru a le imbuna li se dau nume eufemistice (zane, frumoase, soimane etc.) sau provenite din pronume personale si demonstrative la persoana a III-a (ele, dansele, cele).

Spre deosebire de  Strigoii mortii care apar si provoaca necazuri oamenilor in anotimpul friguros al anului, Ielele populeaza peisajul mitic romanesc pe timpul verii. Au infatisare antropomorfa:

  • fecioare imbracate in alb,
  • copile frumoase,
  • sfinte,
  • fecioare batrane,
  • spirite sau duhuri rele

Tot timpul Ielele apar in numar fara sot (3-5-7-9), mai rar in numar cu sot. Asemanator unor reprezentari mitice masculine ( Filipilor,  Santoaderilor, Circovilor,  Calusarilor), Ielele apar in cete.

Prin Banat fiecare membra a cetei poarta cate un nume: Rudeana, Ruja, Pascuta, Trandafira, Consanzeana, Sanziana, Magdalena, Tiranda, Ana, Todosia etc. Locuinta lor s-ar afla prin codrii neumblati si neatinsi de topor si de picior de om, prin vazduh, pe campii, pe ostroave pustii, pe apele marii. Ele pot fi vazute pe timp de noapte, plutind si falfaind prin aer, pe la fantani, prin pomi, pe sub stresinile caselor. Umbla insotite de lautari (fluierasi, cimpoieri), suna din clopotei, bat din tobe si trambite, joaca (hora, braul etc.), intind mese pe iarba verde, beau, petrec, chiuiesc si canta in cor:

“Daca n-ar fi lasat Dumnezeu / Leusten si Oaolean, / Avrameasa, Cartaneasa, / Ar fi lumea toata a noastra!”

Pe locul unde intind hora iarba ramane parjolita. Daca se intampla sa fie vazute sau auzite de cineva, acela nu trebuie sa se miste sau sa le vorbeasca.

Ielele pedepsesc oamenii facatori de rele, pe cei care nu le respecta zilele, care dorm noaptea sub pomi sau sub cerul liber, care ies noaptea la fantana sa aduca apa prin ridicarea lor pe sus, in vartejuri, prin pocire si slutite. Diferite forme de reumatism si maladii neuropsihice sunt numite, de popor, luat din Iele, lovit de Iele, apucat de Iele, luat din Rusalii, ramas soimarit, ologit de Dansele. De aceste boli se putea scapa prin descantece de Iele sau de Dansele, prin cetanie la manastire, prin intrarea suferindului in hora Calusului) sau prin sarirea acestuia de  Calusari la Rusalii. Local, acolo unde se numesc Ursoaicele, Ielele urseau copiii la nastere si preziceau moartea oamenilor. La marile lor praznice ( Sfredelul Rusaliilor, Rusalii,  Sanziene, prima zi din Postul lui Sanpetru si altele) oamenii purtau usturoi sau pelin la brau.

 

Cine sunt Rusaliile in mitologia romaneasca?

Rusaliile sau Rusalcele sunt spirite feminine ale mortilor care apar noaptea, intre  Paste si Rusalii, inainte de cantatul cocosilor, sinonime cu  Ielele,  Zanele, Maiestrele,  Frumoasele,  Soimanele,  Miluitele, Dansele, Cele Sfinte,  Cele Nepomenite, Doamnele,  Puternicele, Fetele Campului, Imparatesele Vazduhului,  Ursoaicele,  Vantoasele.

Relele produse oamenilor de aceste spirite rebele ale mortilor sunt redate de descantecele de Rusalii:

“A purces Ion/ Pe cale, pe carare, / Si la mijloc de cale / Cu Rusaliile intalnitu-s-a /In afara izbitu-I-au, /Mainile dablagitu-i-au, /Vinele la picioare zgarcitu-i-au/ Pieptu-n sus ridicatu-I-au, / Spinarea strambatu-i-au, / Creierii turbatu-i-au, /Mintea-n cap schimbatu-i-au, / Vlaga din ciolane luatu-i-au, / Trupu schimonositu-i-au, / Ras de dansul facutu-si-au.”

 

Goana Rusaliilor

Goana Rusaliilor este un scenariu ritual al alungarii  Ielelor sau  Zanelor Rele in Sambata Rusaliilor, inainte de ivirea zorilor, de catre ceata  Zanelor Bune, substituite de fecioare neintrate la hora. Ceata fecioarelor in varsta de opt-paisprezece ani, intotdeauna in numar fara sot (3, 5, 7, 9), se constituia sub juramant solemn:

“Zau, am sa implinesc Goana Rusaliilor pana voi iesi la hora si nimeni decat mine si ai mei sa nu stie, altfel Rusaliile sa ma pedepseasca!”

In dimineata zilei de vineri dinaintea Rusaliilor se intalneau si mergeau in taina in padure sau pe camp pentru a strange flori (albastrele, clopotei, aglici, garofite, margarete, odolean, pelin si sangele voinicului), confectionau din ele cununite, cingatori si buchete, aruncau pe apa tulpinile, frunzele si resturile de flori ramase neimpletite si veneau acasa. Fiecare surata sau verisoara agata in pomul din fata locuintei cununa, cingatoarea si buchetul, le stropea cu apa proaspata sa nu se ofileasca si tineau Post Negru pana a doua zi. In noaptea de sambata, dupa cantatul cocosilor de miezul noptii, fetele se sculau, se imbracau in alb, mergeau fara sa vorbeasca (pe muteste), insotite de la distanta de un parinte, in camp, in locul unde confectionasera cu o zi inainte cununile, cingatorile si buchetele de flori. Primele cuvinte se pronunta in momentul sosirii ultimei surate:

– Buna dimineata surata!

– Buna dimineata, fete curate!

– Sa pornim Goana Rusaliilor!

– Gonim lucrurile necurate, / Sa ne ramana vetrele curate / Ca roadele de roua din cer picate!

Dupa impodobirea suratelor cu cununitele si cingatorile de flori aduse de fiecare, deveneau dintr-o data foarte vesele, incepeau sa cante, se prindeau intr-o hora navalnica si inconjurau vatra satului, din movila in movila. Suratele jucau pe movila sau inconjurau movila cu dansul ritual Rustemul, aruncau flori si alergau la alta magura (movila). Dupa ocolirea vetrei satului in cantec, dans si voie buna, suratele se intorc obosite acasa, mananca si beau apa, incheind Postul Negru inceput cu o zi inainte.

Ceremonialul Goanei Rusaliilor si numele suratelor erau tinute in mare secret pentru toata viata de membrele cetei si de parintii lor. Acestia, dupa ce le supraveghea de la distanta in noaptea din Sambata Rusaliilor, reveneau in sat, fara sa vorbeasca si fara sa spuna vreodata ca fiicele lor au participat la Goana Rusaliilor. Aceeasi taina o pastreaza si persoanele care, din intamplare, au vazut pe una din membrele cetei. Informatiile au fost inregistrate in localitatile din sudul judetului Arges de la batrane care au facut parte ele insele din cete ce au alungat Rusaliile.

 

Cine sunt Zanele in mitologia romaneasca

Zanele sunt reprezentari mitice feminine substituite de fecioarele care alunga in Sambata Rusaliilor  Ielele sau Rusaliile, sinonime cu  Dragaicele sau  Sanzienele. Fetele in varsta de la 8-14 ani, intotdeauna in numar fara sot (3,5, 7,9), intrau in ceata sub juramant ca vor alunga anual Rusaliile pana vor intra in hora.

 

Cine sunt Sanzienele in mitologia romaneasca?

Sanzienele sunt reprezentari fantastice in alaiul  Sanzienei sau  Dragaicei, zeita agrara celebrata la solstitiul de vara, cand se imparguiesc lanurile de grau si infloreste planta ce-i poarta numele ( Sanziana, dragaica).

Sanzienele sunt zeite fecioare care apar noaptea numai in cete, de obicei in numar fara sot. Ele ar fi zane sfinte sau fecioare frumoase rapite de smei si finute in palate ferecate, ascunse prin paduri neumblate de picior de om. In noaptea de Sanziene (23/24 iunie), ele

  • umbla pe Pamant sau plutesc prin aer,
  • canta si danseaza,
  • impart rod holdelor si femeilor casatorite,
  • inmultesc pasarile si animalele,
  • stropesc cu leac si miros florile,
  • tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor,
  • apara semanaturile de grindina si vijelii.

Spre deosebire de  Iele si  Rusalii, care sunt Zanele rele, Sanzienele sunt  Zanele Bune.

In sud-estul Romaniei rolul Sanzienele sau Dragaicelor este jucat de o ceata de fete. In situatii speciale, cand oameniile nesocotesc ziua, Sanzienele pot deveni forte distructive: starnesc din senin furtuni si vijelii, aduc piatra (grindina), ridica in vartejpe cei pacatosi lovindu-I de boala numita luatul din Dragaica, lasa campul fara rod si florile fara leac.

Sanzienele sunt atestate atat ca divinitati fitomorfe (planta care infloreste de ziua lor, Sanziana), cat si ca divinitati antropomorfe (ceata feminina care formeaza anturajul in care se desfata zeita agrara) in Oltenia, Banat, Transilvania, Maramures, Bucovina, Moldova de nord. Sinonimul lor sudic (Muntenia, Dobrogea, sudul Moldovei) sunt Dragaicele;

Sanzienele sunt si obiceiuri, credinte, acte rituale si practici magice, specifice scenariului ritual de innoire a timpului in ziua de Sanziene:

  • efectuarea observatiilor astronomice si meteorologice, in special la rasaritul  Gainusei sau Clostii cu Pui, in raport cu care se calcula apoi timpul favorabil semanatului graului de toamna;
  • incingerea cu tulpini de cicoare pentru a preveni durerile de sale in timpul secerisului;
  • insusirea magica (furtul) manei si rodului holdelor si vitelor;
  • spalarea parului de catre fete cu iarba mare pentru a deveni placute feciorilor;
  • scalda rituala a fetelor si nevestelor tinere in apa curgatoare, in locuri tainuite sau tavalirea lor prin pajistile inrourate in noptile de Sanziene pentru a fi frumoase si indragite de-a lungul anului;
  • aflarea ursitei prin impletirea Cununii de Sanziene si aruncarea acesteia pe acoperisul caselor si surilor;
  • expunerea hainelor si asternuturilor la Soare pentru a nu fi roase de molii;
  • aprinderea Focurilor de Sanziene si arderea substantelor puternic mirositoare;
  • aprinsul si Umblatul cu faclia;
  • producerea zgomotelor nocturne (strigate, sunete din tulnice pentru alungarea spiritelor malefice);
  • practici de pomenire a mortilor (Mosii de Sanziene, pomeni, saparea si plantarea florilor pe morminte).

In perioada lor de celebrare, a solstitiului de vara, cucul inceteaza a canta, semn ca a sosit vremea cositului fanetelor, prin paduri apar licuricii care lumineaza calea ratacitilor, se rasuceste frunza pe ramurile de tei, plop, ulm, se organizeaza vestite Targuri de Sanziene, Dragaica sau de Fete. Sarbatoarea se numeste Sanziena in sud-vestul, nordul si centrul Romaniei (Oltenia, Banat, Transilvania, Maramures, Bucovina, Moldova centrala si de nord) si Dragaica in restul teritoriului (Moldova de sud, Dobrogea, Muntenia).

 

 

Bibliografie

Aurel Candrea, Folclorul medical roman comparat, Editura Polirom, lasi, 1999;

Ion Ghinoiu, Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1999;

Fochi A., Datini si eresuri populare la sfarsitul secolului al XIX-lea: Raspunsuri la chestionarele lui N. Densusianu, Editura Minerva, Bucuresti, 1976;

Tudor Pamfile, Sarbatorile de vara la romani. Studiu etnografic, Academia Romana, Bucuresti, 1910;

 

 

(Visited 65 times, 1 visits today)