Goana dupa aur

 Descoperirea de pepite de aur in Valea Sacramento la inceputul anului 1848 a declansat marea Goana dupa aur sau “Gold Rush”, asa cum a cunoscut-o America, fara indoiala unul dintre cele mai importante evenimente pentru formarea istoriei americane in prima jumatate a secolului al XIX-lea.

Odata ce vestea s-a raspandit, de la descoperirea ei, mii de mineri si cautatori de aur au calatorit pe mare sau pe uscat la San Francisco si in zona inconjuratoare, iar de la sfarsitul anului 1849, populatia de non-nativi de pe teritoriul Californiei a crescut la circa 100.000 (fata de pre- 1848 cand figura cu mai putin de 1.000). Un total de doua miliarde de dolari in metale pretioase au fost extrase din zona in timpul goanei febrile dupa aur, care a atins apogeul în 1852.

Descoperirea de la Moara lui Sutter

La data de 24 ianuarie 1848, James Wilson Marshall, un tamplar originar din New Jersey, a constatat ca se gasesc pepite de aur in raul american de la baza Muntilor Sierra Nevada langa Coloma, California. La acea vreme, Marshall lucra pentru a construi o fabrica de cherestea alimentata de apa detinuta de John Sutter, un cetatean german de origine elvetiana si fondator al unei colonii Nueva Helvetia (Noua Elvetie – colonia va deveni mai tarziu orasul Sacramento.) Dupa ce Marshall a facut descoperirea lui istorica, Tratatul de la Guadalupe Hidalgo a fost semnat, si astfel s-a incheiat Razboiul mexicano-american pentru California lasata in mainile Statelor Unite.

La acea vreme, populatia de pe acest teritoriu era formata din 6500 Californios (oameni de origine spaniola sau mexicana); 700 straini (in principal americani), si 150.000 de nativi americani (abia jumatate din numarul care a fost acolo atunci cand colonistii spanioli au ajuns în 1769).

Stirile circula repede in intreaga lume  –  Aur, aur, aur !

Desi Marshall si Sutter au incercat sa tina departe de ochii lumii senzationala descoperire, cuvantul a zburat si a prins aripi, si pana la jumatatea lunii martie, cel putin un ziar scotea stirea ca mari cantitati de aur au fost descoperite la moara lui Sutter. Desi reactia initiala în San Francisco a fost de neincredere, responsabilul unui depozit, Sam Brannan, comerciant si ziarist a pornit o adevarata frenezie atunci cand a defilat prin oras afisand un flacon de aur obtinut de la Creek Sutte.

Cel mai celebru citat din Goana dupa Aur a fost al lui Brennan; dupa ce si-a deschis in graba un magazin de vandut echipamente de minerit si prospectie, Brannan a umblat pe strazile din San Francisco, ridicand in maini o punga cu aur si strigand „Aur! Aur! Aur din American River!”

Pana la mijlocul lunii iunie, aproape trei sferturi din populatia de sex masculin din San Francisco, a plecat din oras pentru minele de aur, si numarul de mineri din zona a ajuns la 4000 pana in luna august. Odata cu raspandirea stirilor si a averilor care asteapta sa fie luate de oricine are un tarnacop, regiunea a fost luata cu asalt. Primii imigranti, pentru a ajunge la terenurile pline de aur puteau folosi barca, iar ceilalti veneau din Oregon, Insulele Sandwich (acum Hawaii), Mexic , Chile, Peru si chiar China. Doar mai tarziu stirile ajung la Coasta de Est pentru ca rapoartele de presa au fost initial sceptice.  Dupa decembrie 1848, cand presedintele James K. Polk a anuntat rezultatele pozitive ale unui raport facut de colonelul Richard Mason, guvernatorul militar al Californiei, in discursul sau inaugural, Febra dupa aur a inceput serios acolo.

’49ers („Forty-Niners”) vin in California

De-a lungul anului 1849, oamenii din Statele Unite ale Americii (mai ales barbati – bucatari, dulgheri, profesori, agricultori sau comercianti de tot soiul) au imprumutat bani, si-au ipotecat proprietatile sau si-au cheltuit economiile lor de-o viata pentru a face calatoria dificila in California. Au calatorit pana in California cu vaporul si in carute cu coviltir peste continent, adesea infruntand greutati mari pe parcursul calatoriei. In timp ce majoritatea primilor sositi erau americani, goana dupa aur a atras si zeci de mii de oameni din America Latina, Europa, Australia si Asia. La inceput, prospectorii au extras aurul din albia raurilor si paraielor prin metode simple, cum ar fi strecurarea, dar mai tarziu au fost dezvoltate metode mai sofisticate de extractie, care ulterior au fost adoptate in intreaga lume. Lumea innebunise si goana dupa aur a inceput. In cautarea visului american si avizi dupa averi usor castigate si-au parasit casele si familiile. La randul lor, femeile lasate in urma au preluat noi responsabilitati, cum ar fi ingrijirea fermelor sau intreprinderilor si ingrijirea copiilor ramasi singuri. Mii de mineri au pornit dupa aur, cunoscuti sub numele de ’49ers, au calatorit pe uscat peste munti sau pe mare, navigand catre Panama sau chiar în jurul Capului Horn, cel mai sudic punct din America de Sud. Pana la sfarsitul anului, populatia de non-nativi din California a fost estimata la 100.000, (comparativ cu 20.000 la sfarsitul lui 1848 si aproximativ 800 in martie 1848). Pentru a se acomoda nevoilor ’49ers, orasele miniere de aur au aparut peste tot in regiune, completate cu magazine, saloane, bordeluri si alte intreprinderi care doreau sa-si faca propria avere din Gold Rush sau din goana nebunilor si a agoniselii lor. Haosul si orasele suprapopulate din lagarele de minerit a crescut tot mai mult fara legi, inclusiv banditism, violenta, jocuri de noroc, prostitutie. San Francisco, la randul sau, a dezvoltat o economie plina de viata si a devenit metropola centrala a noii frontiere. Gold Rush, fara indoiala, a accelerat admiterea Californiei la Uniune ca al 31-lea stat. La sfarsitul anului 1849, California a aplicat pentru a intra in Uniune, cu o constitutie de prevenire a sclaviei, provocand o criza in Congres intre sustinatorii sclaviei si abolitionisti. Potrivit Compromisului din 1850, propus de senatorul de Kentucky, Henry Clay, Californiei i-a fost permis sa intre ca un stat liber, in timp ce teritoriile Utah si New Mexico au fost lasate deschise, pentru a decide pentru ele insele.

Celebrul drum al carutelor cu coviltir

Am vazut cu totii in filmele prezentate la Hollywood celebrele carute cu coviltir din Vestul Salbatic si calatoriile lor. Dar niciodata nu vom putea intelege cat s-au chinuit acei oameni si cat de anevoioasa a fost calatoria lor. Multi oameni au venit in California cu acest tip de vagon acoperit. Aceasta a fost o calatorie lunga si dificila.

Calatorii trebuiau sa fie pregatiti pentru a calatori pe intreaga perioada pe teren dificil. Ei aveau nevoie sa treaca prin desert si sa urce muntii cu vagoanele lor manate de catari si boi care nu erau pregatite sa indure asa ceva.

A fost foarte important ca cei ce calatoresc sa plece suficient de devreme pentru a nu fi prinsi in Muntii Sierra in timpul iernii. Multi erau constienti de soarta tragica a lui Donner în 1846.

Drumul cu aceste vagoane acoperite s-a soldat si cu avantaje. Calatorii  puteau ambala unelte mult mai multe. Deasemenea putea lua cu ei o soba de gatit, farfurii si pahare, furculite si cutite si o intreaga bucatarie mobila dealtfel. Acestea ar transporta suficienta hrana si accesorii pentru o calatorie de 6 luni. Produsele alimentare au fost de obicei constituite din slanina, sunca, orez, fructe uscate, paine, faina, zahar, orez, melasa, unt, cafea si ceai. Ei au mai luat cu ei unelte pentru minerit si agricultura. Au luat, de asemenea arme si munitii, precum si haine si paturi.

Toate acestea au trebuit sa fie transportate intr-un vagon de aproximativ 9 metri lungime si 4 metri latime.

Unii calatori au adus, de asemenea, bovine si pui pentru alimente.

Au avut de parcurs insa un traseu  foarte dificil. Oamenii au fost adesea slab pregatiti. Multi oameni au murit în timpul calatoriei din cauza bolilor, foametei si inecului.

 

(Visited 18 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *