Oamenii tind sa apeleze din ce in ce mai mult la Universul Web pentru a afla raspunsuri la intrebarile ce nu le dau pace, dar miturile care circula cu viteza luminii in acest spatiu virtual, de multe ori incurca si mai mult itele decat sa le clarifice.

 

Cum se demonteaza mituri – scepticismul si gandirea pragmatica in slujba adevarului

Cine se poate lauda ca nu a iscodit abundenta miturilor disponibile, care sustin teorii din cele mai surprinzatoare, precum:

  • Navele spatiale ale programului Apollo nu au asenelizat nicicand pe solul lunar, ci fac parte dintr-un gigantic scenariu pus la punct de americani, care au utilizat celebrele studiouri din Hollywood pentru a filma scene menite sa induca in eroare publicul larg”;
  • „Tehnologiile wireless sporesc incidenta autismului in randurile copiilor”;
  • „Taurii se infurie cand vad culoarea rosu”;
  • „Lumea nu e ceea ce pare, iar noi suntem subiecti predispusi la spalarea creierelor”.

 

Lista ar putea fi continuata la infinit, iar ideile bizare care ne pot fi sugerate in acest context nu cunosc limite, asadar este firesc sa ne intrebam cum putem distinge veridicul de minciuna si „gogosile umflate” de purul adevar?!?

Exista mituri care frizeaza absurdul pentru o gandire exersata in ale acuratetei, dar care reusesc sa se inradacineze, in mod paradoxal, destul de adanc in mentalitatea colectiva, devenind extrem de greu de eliminat influenta pe care o exercita asupra comportamentului unor indivizi.

 

Studiul demistificarii – cercetatori in slujba demontarii miturilor

John Cook si Stephan Lewandowsky, specialisti in neurostiinte, au publicat in noiembrie 2011, un soi de ghid intitulat „The Debunking Handbook”, cu obiectivul de a demonstra lumii intregi o chestiune deosebit de importanta in domeniul perceptiei si anume:nu conteaza atat de mult ce anume cred oamenii, ci mai degraba cu cata intensitate o fac”.

Pe de alta parte, intr-un articol publicat de Agence Science Press in 8 ianuarie 2012, intutulat La vulgarisation en retard sur la psychologie, Pascal Lapointe sublinia faptul ca cei ce ajuta la raspandirea unor informatii nefondate din punct de vedere stiintific, sunt ei insisi victime ale efectelor unui mit, cunoscut sub numele de sindromul deficitului de cunostinte.

Acesta din urma presupune ca publicul este nestiutor si influentabil, astfel incat este suficient sa i se furnizeze cat mai multe date si informatii pentru a-i oferi pe tava varianta cea mai convingatoare a cauzelor ce se afla la baza unui eveniment, ca si cum bombardamentul de date ar putea elimina din peisaj anumite credinte adanc inradacinate in constiinta colectiva.

In realitate, pentru a demonta un mit, nu e suficienta prezentarea unei lungi liste de informatii, ba dimpotriva: modul de gandire uman este selectiv si tinde sa pastreze doar ceea ce corespunde convingerilor sale, ignorand sau subevaluand ceea ce le contrazice, astfel incat tentativa de a-i „injecta” o concluzie ultra-argumentata ar putea avea tocmai efectul opus, intarind mitul initial.

Este ceea ce se numeste prejudecata confirmativa – un proces cognitiv care poate fi explicat in doua moduri:

  1. Permite procesarea unei informatii receptionate cu o viteza sporita;
  2. Protejeaza subiectul de efectul erorilor, intrucat nimanui nu-i place sa recunoasca atunci cand greseste, astfel incat in mod inconstient se prefera evitarea perceptiei erorii in sine, optandu-se deseori pentru o alternativa ce constituie un obstacol in calea cunostintei.

Asadar comunicarea eficienta nu consta in dezvaluirea imediata a partii pline a paharului, ci in cunoasterea psihologiei publicului, punandu-ne in locul acestuia si acceptand existenta cosului de prejudecati firesti cu care este inzestrat, precum si a expectativelor sale, adaptand mesajul la parametrii acestuia.

 

Strategii de informare precise

Considerand ca miturile prezinta un caracter persistent chiar si dupa ce sunt demontate, iata in cele ce urmeaza sase indicatii oferite de specialistii in materie pentru a impiedica mintea si memoria sa fie influentate de potentialul persuasiv al unei informatii codificate la nivel cerebral.

  • Evitarea familiarizarii cu mitul – atunci cand se demonteaza un mit e mai intelept sa nu se rosteasca numele sau, ci sa se puna accent pe fapte si nu pe termenii care-l definesc;
  • Prezentarea unui continut simplu ce incadreaza faptele, eliminand expresiile complicate si amanuntele inutile, utilizand un limbaj clar, fraze scurte si concise, potrivit unui principiu definit cu un acronim specific in engleza – „KISS” (Keep It Short and Simple);
  • Insistentele au efect contrar – irosirea energiei pentru a argumenta excesiv un concept anume, submineaza pertinenta rationamentului in sine;
  • Mitul demontat lasa un gol la nivel de subconstient – acest gol are nevoie de a fi umplut cu o explicatie plauzibila, de bun simt;
  • Utilizarea graficelor – un instrument deosebit de folositor in lupta impotriva miturilor – cand ascultatorii resping argumentele oferite din pricina ca acestea nu corespund convingerilor lor, se cramponeaza de orice ambiguitate pentru a-si sustine propria interpretare. Graficele nu lasa spatiu contradictiilor si interpretarilor eronate.

Persoanelor care intentioneaza sa se dedice insa unei astfel de activitati, le este recomandat sa presteze o atentie aparte riscurilor legate de eventualitatea alunecarii pe o panta periculoasa, cazand la randul lor in plasa unor convingeri anti-mit, care se transforma intr-un soi de obsesie ce nu lasa spatiu creativitatii, fanteziei si imaginatiei, fara de care omul nu s-ar putea bucura de capodopere picturale, muzicale, literare si din multe alte domenii, ce nu tin neaparat de arta…

Scepticismul este insa de bun simt atunci cand ne ajuta sa constientizam ca nu tot ce zboara se mananca si nu toate informatiile pe care le receptionam sunt adevaruri cu valoare de postulat.

 

Sceptici celebri si teoriile lor

Milbourne Christopher era un magician american extrem de popular in secolul XX, care in afara spectacolelor sale de iluzionism, se dedica si explicarii detaliate a trucurilor utilizate frecvent in acest domeniu, pentru a elimina sarlatanii din peisaj.

Cele 24 de volume pe care le-a semnat cu obiectivul de a demasca pretinsii mediumi, magicieni si clarvazatori s-au bucurat de un enorm succes, fiind elaborate fara a ataca direct subiectii in cauza, ci „la rece”, argumentand in maniera academica fiecare caz in parte, cu prezentarea clara a trucurilor, instrumentelor si metodelor utilizate de impostori si sarlatani in general, pentru a induce publicul in eroare.

Un alt autor de renume mondial in acest context, este Tony Cornell, un parapsiholog britanic, Presedinte al Cambridge University Society for Psychical Research, care si-a dedicat viata examinarii in detaliu a fenomenelor stranii, cum ar fi de pilda aparitia de fantome, evenimente poltegaist si alte manifestari corelate.

In opinia sa, marea majoritate a manifestarilor bizare din aceasta categorie, este cauzata in mod mai mult sau mai putin constient, tocmai de persoanele care se afla in miezul evenimentelor respective.

Lui Tony Cornell ii datoram si primul dispozitiv conceput in scopul monitorizarii presupusei activitati paranormale, denumit SPIDER (Spontaneous Psychological Incident Recorder).

Joseph Dunninger la randul sau, era un magician atat de popular in SUA, incat se spunea ca vocea sa era mai familiara publicului decat cea a Presedintelui Statelor Unite.

Dunninger ura fraudele si farsorii si activa fara odihna pentru demascarea acestora, indeosebi in ceea ce priveste spiritismul si prejudecatile legate de acesta, mai cu seama in perioada Primului Razboi Mondial si ulterior acestuia.

Ceea ce-l distinge din armata de demistificatori insa, este faptul ca oferea o recompensa de 10.000 de dolari pentru orice medium care ar fi reusit sa dezvaluie mesajele secrete pe care i le-au transmis Thomas Edison, Harry Houdini si Sir Arthur Conan Doyle inainte de moartea lor. Nimeni nu a reusit sa le descopere vreodata, ceea ce… a starnit indoieli in legatura chiar cu existenta acestora.

 

Explicatii pertinente pentru fenomene bizare

Spectre, demoni, fantome, zombie si alte manifestari stranii care sfideaza si in ziua de azi lumea rationala, au beneficiat de-a lungul timpului de un tratament special din partea oamenilor de stiinta, care nu au ezitat sa cerceteze cu o atentie deosebita conditiile in care se inregistreaza semnalarea unor astfel de evenimente.

Cand este vorba despre fenomene paranormale insa, explicatiile stiintifice tind sa se prezinte chiar mai surprinzatoare decat miturile in sine.

Printre acestea se numara formularea unei serii de concluzii tulburatoare ale specialistilor in materie, pe care vi le prezentam in cele ce urmeaza:

Subiectii posedati de diavol si exorcismul in opinia specialistilor, raspunsul la paradoxurile pe care le implica vindecarea posedatilor prin exorcism sunt legate de o caracteristica absolut normala a creierului uman, dispus sa reactioneze pozitiv la ceea ce considera benefic pentru prorpriul sau status. Cu alte cuvinte, se intervine cu metode recunoscute drept pozitive de catre subiect, pentru a-l determina sa se lanseze intr-un proces firesc de autosugestie cu efecte curative de netagaduit, prin simpla rostire de catre un preot exorcist a unor rugaciuni dedicate si utilizarea unor obiecte de cult religios care se bucura de o stima deosebita din partea credinciosilor, cum ar fi de pilda apa sfintita, crucea si Biblia.

Partea care nu beneficiaza insa de explicatii stiintifice nici pana azi, este cea legata de schimbarea vocii, contorsionarea corpului in maniera nefireasca si levitatia unor subiecti declarati posedati, desi nu putini sunt oamenii de stiinta care sustin ca acest comportament iesit din comun se datoreaza unei forme de schizofrenie aparte.

Efectul Forer sau de ce cred oamenii in Horoscop – gratie unor experiente de tip simulativ, demistificatorii au demonstrat ca oamenii sunt dispusi sa creada in previziunile zodiacale pozitive, care le satisfac asteptarile, chiar daca sunt pur si simplu inventate ad-hoc, alegere denumita in termeni stiintifici „efectul Forer”, dupa numele celui ce a demonstrat ca fenomenul se datoreaza nevoii noastre absolute de a ne simti iubiti de altii – Bertram R. Forer.

Oameni care cred in existenta unor vieti precedente – un grup de cercetatori din cadrul Maastricht University, au elaborat ceea ce numeste experimentul paradigmei falsei celebritati, care ar demonstra ca anumite persoane pot fi influentate sa „adjudece” vieti precedente cu usurinta, prin simpla lectura a unei liste de nume inventate, asociate uneia cu nume celebre. Subiectii au manifestat tendinta de a crea o corespondenta intre numele celebre si vieti precedente ale acestora, in care cei faimosi ar fi adoptat numele inventate, desi e limpede ca aceasta optiune e de-a dreptul absurda.

Concluzia generala legata de multe alte fenomene cu caracter inspaimantator, cum ar fi aparitia de fantome sau alte asemenea spectre si/sau manifestari terifice, este ca predispozitia oamenilor care semnaleaza acest gen de evenimente ar fi datorata fragilitatii lor caracteriale, legate de faptul ca ar fi predispuse pur si simplu sa se inspaimante cu usurinta.

 

Daca dincolo de stiinta si demistificare exista insa si adevaruri ce scapa vigilentei si acuratetei rationamentelor academice, omul dispune de suficianta flexibilitate mintala pentru a accepta ideea ca nu are raspuns la toate si ca poate tocmai acest lucru constituie unua din cele mai fascinante provocari ale vietii sale si ale civilizatiei noastre in general.

 

 

 

Bibliografie:

  1. Bachelard, Gaston – „La formation de l’esprit scientifique”, 1937;
  2. Christopher, Milbourne – „Medium, Mystics and the Occult”, 1975;
  3. Jor, Finn – „The Demistification of Culture: Animation ad Creativity”, 1976;
  4. Cook, John & Lewandowsky, Stephan – „The Debunking Handbook”, Global Change Institute, Queensland University, Australia, 2011.

 

 

 

 

 

(Visited 40 times, 1 visits today)