Smartphone, computere, telecomenzi, conexiuni internet high-speed, tablete si monitoare touch-screen din cele mai variate – acesta este cadrul tehnologic in care copiii vin azi pe lume, facand deci cunostinta de la cele mai fragede varste cu tehnologia.

Probleme si termeni dezbatuti:

  • pericolele digitalizarii premature
  • information technology is not for everyone
  • diviziunea digitala a familiei
  • imigranti digitali
  • stres digital la varste fragede
  • atentia distributiva sau identificarea rapida a unor anomalii
  • confundarea ambientului virtual cu cel al realitatii palpabile

 

Generatia touch-screen:  de la ce varsta reusesc copiii sa gandeasca tehnologic

Este cu neputinta sa ne imaginam viata actuala fara toate aceste dispozitive si facilitati tehnologice – lumea reala a suferit in ultimii ani transformari spectaculoase din acest punct de vedere, iar copiii sunt cei ce percep schimbarile asemenea unor elemente firesti ale mediului in care deschid ochii asupra a ceea ce se intampla in jurul lor.

Bebelusii intra in contact cu tehnologia inca din primele lor zile de viata si petrec o buna parte din timp in fata a diferite tipuri de monitoare, dintr-un motiv sau altul, familiarizandu-se rapid cu prezenta acestora si cu accesoriile tehnologice inrudite.

Fascinatia initiala ia nastere din jocurile de lumini si umbre, culori si sunete, care „izvorasc” din acel magnific display si care atrag mai intai privirea, pentru ca mai apoi sa starneasca o dorinta irezistibila a micutilor de a le atinge, de a le cunoaste, de a le descifra misterele.

Potrivit studiilor realizate de specialisti in materie, copiii incep sa priceapa rostul dispozitivelor tehnologice inainte de a implini un anau nevoie de numai cateva luni de viata pentru a asocia telecomanda cu televizorul, panoul touch-screen al cuptorului cu microunde cu mancarea si smartphon-ul cu conversatia.

Toate aceste obiecte nu reprezinta pentru ei ceva de o importanta covarsitoare, ci obiecte precum oricare altele – mobilierul din casa de pilda, usile, imbracamintea sau orice altceva, in timp ce pentru parinti tind sa se transforme in instrumente de un real folos, mai cu seama atunci cand copiii se concentreaza silentiosi in fata unui monitor si inceteaza sa mai planga sau sa solicite atentii speciale.

 

Parinti in era digitala – osciland intre vinovatie si satisfactie

Un studiu recent, realizat in cadrul Joan Ganz Cooney Center de la Nothern University (SUA), a analizat modul de viata a 2.300 de parinti, cu copii aflati sub varsta de 8 ani, relevand faptul ca timpul petrecut de acestia in fata televizorului, monitoarelor sau dispozitivelor tehnologice de tip tablet/smartphone depaseste asteptarile oricui.

Concluziile studiului au adus in prim-plan un fenomen surprinzator, care a contribuit efectiv la inlocuirea clasicei suzete menite sa potoleasca agitatia bebelusilor, cu dispozitive tehnologice la purtator, mult mai eficiente din acest punct de vedere si care nu sunt „mestecate” frenetic pentru a asterne calmul in familie.

 

Parintii dispun azi de o gama extrem de variata de astfel de instrumente cu ajutorul carora isi tin copiii ocupati, de la jucarii tehnologice din cele mai sofisticate si pana la tablete dedicate, care absorb pe deplin atentia micutilor in timp ce adultii rezolva alte chestiuni.

In topul celor mai frecvente mijloace pentru a „tintui” copilul pe canapea, locul de frunte este ocupat inca de televizor, dar ultimii ani au contribuit la reducerea considerabila a distantei fata de ocupantul celei de-a doua pozitii in clasament – computerul si rudele sale de dimensiuni mai mici – tableta si dispozitivele smartphone. Jucariilor le revine in mod surprinzator, doar medalia de bronz, plasandu-se pe locul trei in top.

Copiii demonstreaza o abilitate aparte in utilizarea dispozitivelor touch-screen, depasind frecvent viteza de actiune a unui tanar de 20 de ani de pilda, ca sa nu mai vorbim de comparatia cu generatiile ceva mai varstnice, care-si innoada degetele ori de cate ori sunt constranse sa scrie un sms.

Familiaritatea micutilor cu instrumentarul de tip „information technology” creeaza azi ceea ce specialistii au denumit in mod sugestiv „diviziunea digitala a familiei” – o stare de fapt ce carcaterizeaza modul in care copiii stiu sa faca lucruri dificile pentru „imigrantii digitali” – generatiile mai mari, care se regasesc intimidate si neputincioase chiar, in fata vitezei cu care inovatia patrunde in caminul lor.

 

Anumiti parinti au oferit specialistilor continuturi video ce demonstreaza ca bebelusii lor stiu sa intoarca pagina pe suprafata unui display inca de la varsta de 7-8 luni – desi pe de o parte isi fac autocritica, parintii sunt multumiti de linistea pe care un iPad sau un dispozitiv similar o aduc in casa.

La nivelul platformei iTunes de pilda, exista aproximativ 40 de mii de aplicatii pentru copii care pot fi descarcate rapid, la categoria incadrata in segmentul „de la trei ani in sus”, dar majoritatea bebelusilor cunosc tableta inainte de a atinge pragul inferior al varstei recomandate.

Aceste dispozitive permit micutilor sa interactioneze cu tehnologia mult mai rapid decat in trecut, cand mouse-ul si consola jocurilor video cucereau generatiile tinere.

Teama multor parinti este legata insa de probabilitatea ca bebelusii lor sa nu se transforme in copii sedentari si lenesi din pricina efectelor colaterale pe care le implica petrecerea unui timp atat de indelungat inca din primele luni de viata, in compania dispozitivelor tehnologice de divertisment.

 

Creierul unui copil mic – coala de hartie pe care se inmagazineaza informatiile

Desi oamenii de stiinta concorda in ceea ce priveste faptul ca in primii ani de viata creierul copiilor inregistreaza un ritm rapid de dezvoltare, inca nu este limpede ce efecte poate avea utilizarea asidua a dispozitivelor tehnologice asupra acestuia la varste atat de fragede.

De indata ce vine pe lume, creierul noului nascut inregistreaza deja formarea a circa 2.500 de sinapse. Numarul  acestora creste insa pana la nivelul a 15.000 de sinapse pe celula cerebrala la vastra de trei ani, pentru ca in anii urmatori, ritmul sa se diminueze.

Petrecerea unui timp indelungat in fata ecranului televizorului sau a altor dispozitive similare ce solicita atentia concentrata a copilului, poate crea probleme serioase: parintii au remarcat ca pe masura ce trec anii, copiii nu reusesc sa se dezobisnuiasca de comoda „solutie pampers” pentru a merge singuri la baie, din pricina faptului ca nu vor sa se desprinda din fata monitorului.

Mancarea le este servita, de asemenea, in fata acestuia si ori de cate ori se doreste o minima colaborare pentru a obtine rezultate din cele mai banale, se recurge la ajutorul formulei „daca nu, iti iau tableta”.

In plus, micutii tind sa manifeste o nervozitate crescuta ori de cate ori jocul ia o intorsatura nedorita de ei, ca si atunci cand li se cere sa-l intrerupa pentru o serie de alte prioritati.

Nici somnul nu este la fel de odihnitor cu al copiilor care se joaca in aer liber. Specialistii apreciaza ca imaginile dinamice ale jocurilor video persista pe retina vreme indelungata dupa ce copilul se desprinde din fata monitorului, iar mintea lui continua sa procese informatii corelate acestora chiar si cand ar trebui sa se relaxeze sau sa se implice in alt gen de activitati.

Adultii au dificultati in a le capta atentia pentru alte tipuri de obiective, remarcand ca micutii raspund printr-un comportament pasiv, o privire relativ absenta si prin lipsa de concentrare asupra dialogului.

Dobandirea precoce a unor aptitudini in salsa tehnologica tinde sa o inlocuiasca pe cea a indemanarii la realizarea unor sarcini de natura practica, micutii crescand fara sa invete de pilda cum se curata coaja unui cartof, cum se indeparteaza oasele de peste sau cum se pot ansambla doua scanduri cu un cui si un ciocan, ca sa nu mai vorbim dspre dezinteresul manifestat pentru activitatile de curatenie in general.

Parintii constata cu stupoare ca odraslele lor sunt inconjurate de resturi de mancare in fata calculatorului si ca stratul de praf si de murdarie se ingroasa pe zi ce trece in camera lor fara sa-i deranjeze prea tare, iar dusul devine deseori un soi de corvoada la care se supun bombanind, nu din pricina spalarii in sine, ci din pricina timpului „sacrificat” sub jetul de apa, in detrimentul celui dedicat computerului.

In ciuda acestor „neajunsuri comportamentale”, copiii dezvolta alte abilitati ce echilibreaza balanta calitati/defecte,  cum ar fi de pilda capacitatea de a rezolva mai multe sarcini in acelasi timp, cunoscuta sub denumirea de „multitasking”, atentia distributiva sau identificarea rapida a unor anomalii intr-o matrice anume.

Ochii lor sunt antrenati sa observe la iuteala tot ceea ce nu corespunde unui cadru armonic intr-un anumit context, jocurile video instruindu-i sa descopere cu o viteza uimitoare ceea ce nu corespunde elementelor specifice acestuia.

Generatiile touch-screen sunt mai eficiente in prelucrarea de date, mai putin sensibile la aspectele de natura emotionala care ar putea inclina balanta rationamentelor catre favorizarea unor persoane sau a unor situatii anume si se orienteaza perfect in ambientele virtuale.

Generatiile nascute dupa anul  2010 reusesc sa gestioneze chiar si 4-5 dispozitive in acelasi timp – invata, asculta muzica, activeaza in chat sau raspund la sms-uri cochetand cu platforma Facebook deopotriva, fara nici o dificultate.

Pentru cei foarte tineri, totul trebuie sa fie interactiv, rapid si accesibil la orice ora – este ceea ce le dicteaza cortexul ca necesitate ambientala – in timp ce parintii lor citesc instructiunile de utilizare pentru orice aparat, ei pricep din zbor cum functioneaza un dispozitiv electronic sau o masinarie sofisticata si trec la treaba fara ezitare, invatand din mers cum sa-si imbunatateasca prestatiile.

Trecand cu usurinta de la joc la sarcini concrete de indeplinit in ambientul virtual, copiii pot obtine rapid rezultate surprinzatoare la probleme pe care adultii le considera greoaie, sunt creativi si identifica solutii multiple pentru situatii din cele mai incalcite.

Unica problema care se profileaza la orizontul generatiilor touch-screen este reprezentata insa de riscurile pe care le presupune confundarea ambientului virtual cu cel al realitatii palpabile – acolo unde erorile se platesc scump si nu se poate reveni asupra anumitor decizii adoptate pentru a relua jocul de la capat.

Copiii tind sa subevalueze consecintele unor actiuni savarsite in mediul real, asociindu-le unor situatii similare intalnite pe micul ecran sau pe display, ceea ce-i poate conduce cu usurinta spre alegeri gresite, minimalizand efectele colaterale ale comportamentului indoielnic si ale faptelor reprobabile.

 

 

Bibliografie:

  1. Chapman, Gary & Pellicane, Arlene – Growing Up Social, 2014;
  2. Facci, Michele; Valorzi, Serena; Berti, Mauro – Generazione Cloud. Essere genitori ai tempi di smartphone e tablet, 2013;
  3. Hofmann, Janell Burley – iRules.What every tech-healthy family needs to know about selfies, sexting, gaming and growing up, 2014;
  4. Ferroni, Eleonora – La nuova generazione touch-screen, 2013.

 

 

 

 

(Visited 58 times, 1 visits today)