Fierul in farmece si vrajitorie

Fierul in farmece si vrajitorie

Spirite rele si fantome care se feresc de fier, duhuri si farmece dezlegate de vrajitoare cu vatraiul de fier, de la Hollywood pana in batatura tigancilor care practica ghicitul si vrajitoria, fierul este prezent ca arma si pavaza impotriva supranaturalului. Dar oare chiar asa este? Alunga fierul spiritele mortilor si fantomele rau-voitoare?

Fierul a jucat, de-a lungul timpului, un rol curios in magie, vrajitorie si tot ce tine de supranatural. Este mentionat in folclorul din intreaga lume. Aceste credinte sustin ca fierul este cel mai bun protector impotriva vrajitoarelor, magiei negre, demonilor si altor spirite rele. In folclorul european se crede ca nicio vrajitoare nu poate intra intr-o casa daca sub prag este ingropat un cutit. Contrar acestor credinte populare, vrajitoarele si cei care lucreaza cu asa ceva au folosit intotdeauna fierul chiar sub forma cazanelor in care isi preparau potiunile. Se pare ca nici fantomele nu se prea infricoaseaza de asa ceva daca stam sa ne gandim la cazul castelelor vechi si pline cu acest metal.

Babilonienii, egiptenii si aztecii au crezut ca fierul este picat din cer (aici se nasc si amuletele protectoare si cele care dau fertilitate purtatoarei), iar grecii si romanii au interzis folosirea lui in ceremonii si temple.

In mod obsnuit, fierul este considerat simbol al robustetii, al asprimii, al indarjirii, al rigorii excesive si al inflexibilitatii, insusiri pe care de altminteri calitatile fizice ale metalului nu le confirma decat in parte.

In traditia biblica, precum si in China antica, fierul este opus aramei sau bronzului, ca un metal vulgar fata de unul nobil, ca apa fata de foc, nordul fata de sud, culoarea neagra fata de cea rosie, yin fata de yang. Epoca fierului este epoca dura, sfarsitul solidificarii ciclice, fata de care cea a aramei sau a bronzului este o etapa premergatoare. Fruntile de fier si din arama ale eroilor mitici, placile din fier si arama ale podului simbolic din legendele chineze exprima aceeasi polaritate.

Lipsa de noblete a acestui metal nu este o notiune constanta: dimpotriva, la multe popoare fierul a avut o valoare sacra, fie ca, avand o origine meteoritica a fost considerat cazut din cer, fie ca, in cazul originii sale terestre, el confirma datele embriologiei traditionale. Dar simbolismul fierului este ambivalent, asemeni celui al artelor metalurgice: fierul protejeaza impotriva influentelor rele, dar este si cel care le produce, el este agentul principiului activ care modifica substanta inerta, dar si instrumentul satanic al razboiului si al mortii. Modificarea materiei printr-un instrument ascutit are si ea un aspect pozitiv, deoarece uneltele din fier erau interzise la construirea Templului lui Solomon. In India, lucratul fierului este limpede de natura asurica, adica este rezervat divinitatilor secundare. Egiptul antic identifica fierul cu oasele lui Seth, divinitate esentialmente tenebroasa. Dar fierul ii asigura samanului forta si eficacitate. De altminteri, este considerat simbol al fertilitatii sau protector al recoltelor. Ambivalenta sa este peste tot legata de lucrul la forja si de fierar.

Fierul, in conceptia despre lume a dogonilor din Mali, este contrariul simbolic al aramei. El este stapanul umbrei si al noptii in vreme ce arama este in mod esential simbolul luminii si al vietii. Din aceasta cauza, el este un atribut al demiurgului nefast Yurugu, vulpoiul palid, stapanul primului cuvant si al divinatiei, care porunceste noptii, secetei, sterilitatii, dezordinii, impuritatii, mortii. Dar cel de-al doilea demiurg, Nommo, binefacator si calauza a omenirii, stapanul absolut al cerului, apei, al sufletelor, al fecunditatii, limiteaza actiunile dezordonate ale demiurgului Yurugu. Omul nu este supus dualitatii acestor forte antagonice, si fierarul creat de Nommo isi poate supune fierul pentru a face din el sapaliga, baza agriculturii si armele de vanatoare si de razboi. Din Yurugu si-a facut un prieten tainic de care femeia se teme, dar pe urma caruia omul stie sa traga foloase. Vulpoiul palid sau inlocuitorul lui, sacalul, este animalul divinatoriu cel mai mult folosit de dogoni, popor la care adesea fierarul cumuleaza si functiile de prezicator.

La populatiile watchaga (bantu din Kilimandjaro), femeile poarta coliere si bratari din fier care ajuta la procreare si la vindecarea copiilor bolnavi. In ce priveste populatiile din Nigeria de Nord, la ei fierul asigura relatia dintre vii si morti.

In celebrul sau mit al semintiilor, Hesiod (Munci si Zile) descrie cu spaima a cincea semintie ca urmare a succesiunii timpurilor, semintia fierului:

“Mort sa fi fost mai devreme, nascut sa fi fost mai pe urma;

Neamul acesta, de fier, nicicand n-o sa ajunga sa-si afle

Tihna, nici noapte, nici zi, sleiti de durere si de truda,

Caci, precum vezi, le dau zeii grijile sfasietoare,

Dar patimilor rele li s-au adaus si bunuri.

Pierde-va si acest neam al cuvantorilor oameni

Zeus de-abia ca s-or naste si-ndata carunti se vor stinge.

N-au vreun respect al dreptatii, al cinstei si nici juramantul

Nu-si implinesc, mai curand cinstesc pe semetii netrebnici.

Dreptul cu pumnul si-l iau si nu cunosc vreo rusine.

Va vatama pe cel vrednic, cu vorbele-i intortocheate,

Nelegiuitul, minciuna cu juramant intarind-o.

Ravna spre rau, bunaoara, cu zarva si tunet, va merge

Pururi cu oamenii-alaturi, starnindu-i cu ochii-i de fiara.

De pe pamantul cu drumuri intinse, Aidos si Nemesis

Gingasa fiinta ascunzand in albe vesminte de nouri,

Catre Olimp vor zbura pe muritori parasindu-i

Neamul zeiesc vor cata. Ramane-va cruda durere

Omului cel muritor, lipsit de-ajutor in restriste.”

In aceasta viziune apocaliptica a lui Hesiod, care suna ca o descriere a zilelor noastre, semintia de fier simbolizeaza domnia materialitatii, regresiunea spre forta brutala a inconstientei.

De origine htoniana, ba chiar infernala, fierul este un metal profan, care nu trebuie pus in relatie cu viata. Dupa Platon (Critias), locuitorii Atlantidei vanau fara arme de fier, cu tepuse din lemn si plase. Nici druizii nu puteau folosi instrumente de fier; ei taiau vascul sfant cu o secera de aur.

Fierul simbolizeaza o forta aspra, sumbra, impura, diabolica.

Superstitii, obiceiuri, traditii

Galii au considera pe buna dreptate acest metal consacrat principiului rau, iar egiptenii au mers pana acolo incat l-au numit in scrierile lui Manetho “osul diavolului”. Pliniu in lucrarea sa “Istoria naturala” afirma ca daca se bat in pragul usii cuiele de un sicriu, casa respectiva va fi pazita de vizitele spiritelor nocturne. Potrivit aceluiasi autor, fierul putea fi folosit cu succes de catre adulti si copii impotriva vrajitoriilor si farmecelor rau intentionate (de aceea exista un obicei de a trasa un cerc in jurul celui fermecat cu un obiect din fier sau balansand o sabie de fier in jurul corpului). Chiar si rugina fierului se credea ca are proprietati curative.

Aceasta traditie de lunga durata in calitatile magice ale fierului si otelului sunt prezentate cel mai adesea in credintele nordicilor. Acestia credeau ca fierul tinea departe trolii si alte creaturi ale intunericului. Paganii nordici mai credeau intr-o rasa de pitici artizani care lucrau metalele si care traiu in atelierele lor subpamantene. Fierul si otelul mai sunt folosite si de canadienii impotriva spiridusilor.

De obicei, descoperirea fierului este atribuita unor zeitati importante sau unor figuri mitologice – Osiris a fost onorat astfel de egipteni, Vulcan de romani, Hephaistos de greci, Odin sau Wotan de scandinavi. Pe meleagurile nordice, fierul este folosit impotriva uneltirilor vrajitoresti. Exista multe legende care pleaca din Irlanda, Scotia si in intreg arealul celt legat de folosirea fierului si de valentele sale. Fierul si cremenea se regasesc laolalta in folclorul si povestirile din Scandinavia si Scotia probabil ca o ramasita a unor vremuri intunecate, cand aceste instrumente care dadeau foc, lumina si caldura erau folosite si impotriva spiritelor rele ale noptii si padurilor, zanelor apelor (Finlanda) si altor entitati.

In Sicilia sunt folosite talismane de fier, iar in Maroc si Grecia se pun cutite sub perna pacientului. In Germania, Elvetia, Bavaria, Boemia se pun instrumente de fier in pragul usii pentru a pazi copiii mici.

In Babilonul antic si Asiria se credea ca lumea este locuita de demoni si ca acestia pot intra in corpul tau cand bei sau cand mananci. De aceea erau folosite talismane de fier pentru protectie (acesst obicei inca persista in culturile primitive). Musulmanii privesc fierul ca pe un dar divin, iar finlandezii au proprii lor zei din fier.

Poate acum veti intelege de ce se pun potcoave pe usi si de ce gardurile cimitirelor sunt intotdeauna de fier.

(Visited 301 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *