Evolutia psihologiei ca stiinta

Evolutia psihologiei ca stiinta

 RATIUNEA, GANDIREA SI LUAREA DECIZIILOR

Rezolvarea problemelor Si elaborarea judecatilor sunt procese strans inrudite ale gandirii umane. Esentiale pentru ambele sunt colectarea si procesarea informatiilor.

Gandirea este un proces in permanenta activ. Oamenii acumuleaza mereu informatii si se confrunta cu nevoia de a rezolva probleme, de a face planuri si a lua decizii. Pentru a indeplini aceste sarcini rapid si corect, oamenii folosesc strategii cognitive, prelucreaza rapid fluxul de informatii primite si gasesc solutiile necesare.

Luarea deciziilor

Informatiile noi sunt clasificate pe categorii specifice si puse in contextul cunostintelor existente relevante. Acest sistem confera importanta informatiei. De exemplu, o persoana care este alergica la citrice poate plasa informatia in categoria mentala „Atentie – alergie”, chiar daca nu a mancat niciodata o lamaie. Organizarea informatiei pe categorii le permite oamenilor sa aplice informatiile, din experientele anterioare proprii sau din cele ale altor indivizi, la situatii complet noi si astfel sa ia decizii rapide in baza unor detalii relativ putin numeroase. Fiecare individ are o metoda unica de clasificare, ce reflecta experientele, asteptarile, predispozitiile sale, modul si conceptia de viata.

Uneori, sistemul de clasificare al unei persoane poate chiar sa influenteze felul in care aceasta recepteaza noile informatii. De exemplu, oamenii sunt adesea atenti exclusiv la ceea ce vine in sprijinul propriilor pareri (inclinatia catre confirmare).

Limbajul si gandirea

Exista o legatura stransa intre gandirea umana si limbaj, influenta dintre cele doua fiind reciproca. Un exemplu al acestui fapt este „gandirea cu voce tare”. Oamenii care isi exprima verbal etapele rationamentului pot adesea sa rezolve problemele intr- un mod mai eficient. Reprimarea acestui „monolog intern” are un efect negativ asupra luarii deciziilor, mai ales atunci cand solutia nu impune utilizarea directa a informatiei.

Exista liberul-arbitru?

INCA DIN TIMPUL ILUMINISMULUI, liberul-arbitru era considerat limitat de factori externi. Unii experti moderni considera ca, in vreme ce comportamentul oamenilor este determinat de activitatea inconstienta a creierului, liberul-arbitru este doar o iluzie. Drept dovada, ei citeaza experimentul lui Libet. In timpul acestui studiu, participantilor li s-a cerut sa ridice o mana intr-un moment ales de ei la întâmplare. Monitorizarile au indicat ca exista activitate observabila in creier chiar înainte ca subiectul sa indeplineasca in mod constient actul ridicarii mainii.

ALTI CERCETATORI SUBLINIAZA faptul ca procesul de luare a deciziilor include o serie de pasi care au loc la mai multe niveluri. Decizia constienta trebuie vazuta ca etapa finala a unui proces complex – o limitare a liberului-arbitru, nu si o contradictie a lui.

Inteligenta artificiala

Calculatoarele care pot simula procesele complexe ale gandirii umane constituie inteligenta artificiala (Al). Ele sunt capabile sa colecteze informatii – de exemplu, sub forma de limbaj sau de simboluri – , sa le inmagazineze, sa le confere un sens, astfel incat acestea a? fie accesibile la nevoie si sa fie utilizate corect. In mod ideal, un Al ar trebui sa fie capabil sa construiasca un sistem de categorii similar celui utilizat de oameni si astfel sa aplice corespunzator informatia existenta la situatiile noi. Un sistem expert este un Al care a inmagazinat cunostinte intr-un domeniu foarte specializat.

Printr-un proces special de interogare, el poate sprijini expertii umani in luarea unor decizii.

INVATAREA SI MEMORIA

Invatarea se refera nu doar la inmagazinarea de informatii si formarea de noi abilitati, ci si la acumularea de experiente. In acest proces memoria joaca un rol esential. Invatarea se realizeaza in cadrul unor mecanisme diferite.

Invatarea prin conditionare

Un mecanism de baza al invatarii este principiul conditionarii clasice. Pe durata acestui proces se stabileste o conexiune intre doua mecanisme declansatoare sau doi stimuli.

Biologul Ivan Pavlov a demonstrat acest mecanism in sec. XIX, in experimentele sale cu un caine. inainte de a-l hrani, el suna intotdeauna dintr-un clopotel. Cainele a invatat treptat ca sunetul clopotelului insemna hrana. In cele din urma, el a ajuns sa reactioneze doar la sunet, prin reflex natural, producand saliva,

Invatarea prin imitare: copiii invata majoritatea regulilor sociale copiind comportamentul adultilor.

Invatarea prin recompensare

O forma mai activa de invatare este cunoscuta sub numele de conditionare instrumentala (sau conditionare operanta), bazata pe cercetarile lui B. F. Skinner. In acest proces, persoana recunoaste legatura intre comportamentul propriu si consecintele acestuia.

Un caz in care recompensele la intervale neregulate pot reprezenta un potential de dependenta: o femeie antrenata in jocuri de noroc.

Rezultate deosebit de eficiente se obtin atunci cand un anumit comportament este recompensat la intervale neregulate. De exemplu, daca o persoana nu stie cand va castiga la un joc de noroc, ea va avea tendinta sa manifeste mai des  acel comportament (de exemplu, pariul).

Invatarea prin intelegere si imitare

Un aspect important al invatarii umane este intelegerea sau capacitatea de a recunoaste legaturile.

Oamenii pot sa rezolve o problema necunoscuta mai degraba printr-un proces de rationalizare, decat prin incercarea arbitrara a diverselor posibilitati (incercare si eroare). Ei pot sa examineze diverse solutii si sa evalueze sansele de reusita ale fiecareia.

Odat ce a fost identificata, solutia poate fi aplicata si in viitoarele situatii similare.

Pentru a invata reguli si comportamente sociale complexe, oamenii cauta modele pe care sa le imite. Pe langa persoanele cunoscute, ca modele umane mai pot servi vedetele, eroii din carti sau filme.

Memoria: un sistem cu trei niveluri

Memoria strange, inmagazineaza si reactualizeaza informatia la trei niveluri diferite. Primul nivel este cel al memoriei senzoriale, care inmagazineaza temporar informatiile primite de la simturi. Memoria pe termen scurt, corespunzatoare celui de-al doilea nivel, aduna informatiile si le pregateste pentru inmagazinarea in memoria pe termen lung. Memoria pe termen lung, care reprezinta cunostintele oamenilor despre ei insisi si despre lume, pastreaza informatia pe termen nelimitat. Aceasta contine experiente personale, emotii, abilitati si reguli. Inmagazinarea informatiilor are loc atunci cand se formeaza retele, realizandu-se conexiuni intre elementele cunostintelor.

De ce nu ajuta pedepsele?

Multa vreme, pedepsele corporale au fost considerate drept instrumente utile în educarea copiilor. Totusi, in prezent se recunoaste ca acestea nu duc, in general, la rezultatul comportamental dorit.

Esecul este determinat in special de faptul ca pedeapsa pune accentul pe comportamentul negativ, si nu pe alternativa dorita. Parintii care lovesc un copil pentru o fapta gresita nu ii ofera acestuia un exemplu de comportament corect, de aceea copilul nu poate sa il invete. De asemenea, pedepsele corporale trezesc copilului sentimente negative puternice, pe care le asociaza persoanei care ii aplica pedeapsa, de unde si respingerea de catre copil a unui comportament incorect.

Actul amintirii si al uitarii

Amintirea poate fi descrisa ca un proces de gasire si recuperare a informatiilor. Acest lucru se realizeaza cel mai usor atunci cand circumstantele din momentul inmagazinarii si imprejurarile in care are loc amintirea coincid sau sunt similare

(Visited 121 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *