Tehnologia impletita cu inovatia nu constituie un sinonim al viitorul perfect, ci doar ingredientele unui retete cu sapoare dificil de imaginat, in conditiile in care dinamicile lor explozive conduc frecvent la rezultate neasteptate.

 

Tehnologia si inovatia – ingredientele unui viitor dificil de imaginat

In epoca Internetului si comunicarii digitale la nivel global, a roboticii si imprimantelor tridimensionale, e usor sa se plaseze semnul egalitatii intre suma tehnologiei si inovatiei si conceptul de viitor confortabil, progresist.

Deseori insa neglijam faptul ca viitorul constituie de fapt o valoare universala, care exista de cand lumea si pamantul, imbracand forme si perceptiuni diferite in functie de momentul istoric al omenirii, iar inovatia a existat inca din vremea crepusculului omului inteligent, in timp ce tehnologia constituie doar un concept relativ nou, aparut in timpuri moderne.

Aceasta lunga calatorie in trecut contine cheia unui sipet cu nestemate, invitandu-ne sa reflectam asupra rolului pe care inovatia si tehnologia zilelor noastre il pot dobandi atunci cand mintea omului creeaza ceva nou, dar periculos sau cu potential distructiv.

Potrivit teoriei „Out of Africa”, Homo Sapiens ar fi aparut in Africa Orientala, respectiv undeva pe teritoriul Etiopiei de azi, cu circa 200 de mii de ani in urma, cucerind treptat intreaga planeta, dupa indemnul biblic al Creatorului:  „Fii roditor, inmulteste-te si umple Pamantul”.

Modul in care a avut loc aceasta expansiune de-a lungul timpului demonstreaza ca dincolo de cuceririle culturale, tehnologice sau mestesugaresti si agricole, carcaterul inovativ al speciei noastre se reflecta puternic tocmai in dorinta de explorare a noi teritorii, asadar in cuceririle de natura geografica.

 

Ce anume l-a impins pe om sa bata in lung si in lat Pamantul? Ce l-a imboldit sa nu se multumeasca doar cu ceea ce cunoaste, avansand mereu in taramuri neumblate, daca nu curiozitatea si spiritul de aventura si de inovatie?

Potrivit aprecierilor oamenilor de stiinta, viteza cu care omul a cucerit noi teritorii in epoca preistorica, a fost de aproximativ un kilometru pe an, ceea ce ne-ar indreptati azi sa socotim ca nu este vorba despre o misiune de explorare tocmai eroica.

Dar daca luam in calcul faptul ca omul primitiv a avansat pe jos (si chiar gol pusca) in toate directiile posibile – asa cum se intampla si in procesul inovativ actual – construind asezari si infruntand orice tip de conditii climaterice si de obstacole, fie ele mari, munti sau fluvii aparent de netrecut, indrazneala si tenacitatea lui capata dimensiunile unui veritabil miracol.

Pentru cei ce iubesc inovatia si temeritatea, aceasta aventura spectaculoasa constituie motiv de „jos palaria”: frigul, zapada, necunoscutul si distantele impresionante de strabatut ar fi putut inspaimanta chiar si omul modern al zilelor noastre, care are la dispozitie tot ceea ce-i trebuie pentru a face fata unor astfel de provocari.

Iata de ce, tocmai in aceasta actiune acerba de cucerire a noi teritorii se ascund semintele relatiei om-inovatie, o legatura profunda, direct proportionala cu dorinta noastra de a ne depasi limitele si de a ne pune la treaba fantezia si ambitia acolo unde facem cunostinta cu bariere menite sa ne infraneze setea de cunoastere.

 

Ce este inovatia tehnologica si ce rol joaca in contextul evolutiei noastre?

La randul sau, conceptul de inovatie tehnologica nu reprezinta o gaselnita de natura stiintifico-tehnica, ci un veritabil proces social de tip dinamic, ce este insotit deseori de alte forme de innoire, ce pot viza caracteristici estetice de pilda (asa cum regasim in numeroase domenii, precum moda, design, marci, ambalaje), tehnici, strategii si instrumente, modalitati de finantare sau acorduri intre parti.

In procesul inovativ radical se identifica o serie intreaga de faze, pornind de la descoperirile stiintifice, si continuand cu dobandirea de cunostinte, formularea unei noi idei, pana lai schimbarea efectiva pe care o avanseaza varianta concreta a acestei idei, sub o forma care nu a fost inca realizata tehnic sau material.

Potrivit anumitor oameni de stiinta, inovatia tehnologica se afla la baza unor cicluri lungi ce corespund evolutiei societatii omenesti, incepand cu cel inregistrat pe durata Revolutiei industriale (1770-1830) si continuand cu momentul introducerii cailor ferate (1840-1890), apoi cu cel al electrificarii (1890-1930), al industriei chimice si al motorului cu combustie interna, urmat de aparitia sistemelor de productie de masa (1930-1980) si pana la cel ce continua si azi, marcat de tehnologia informatiei si comunicarii, care a debutat in anii ’80.

Fiecare din aceste cicluri e asociat unei largi disponibilitati a unei materii prime cheie pentru tehnologia dominanta: bumbacul pentru primul ciclu, carbunele in cel de-al doilea, apoi otelul, urmat de petrol si de circuitul electronic cu chipuri.

 

Conceptul de ciclu lung corespunde celui de paradigma tehnologica, definidu-se asemenea unei multimi de principii ce traseaza directiile dezvoltarii tehnologice in functie de o logica predefinita, care furnizeaza etapa preliminara necesara stimularii imaginatiei inventatorilor.

Tehnologiile informatiei si comunicarii, care se afla la baza celui de-al cincilea ciclu, au cunoscut o dezvoltare in salturi de circa 40 de ani, care au delimitat la randul lor trei faze:

  • Perioada „hardware” – a dispozitivelor care marcheaza dezvoltarea domeniului informatic: in anii ’60-’70 a avut loc o proliferare spectaculoasa a companiilor producatoare de module de memorie si chipuri pentru computere;
  • Perioada „software” – a programelor si aplicatiilor de lucru si de divertisment: incepand cu anii ’80 au inceput sa se produca pe scara larga programe pentru scris, elaborare de date si jocuri pentru aproape toate varstele, precum si cele mai complexe sisteme de operare destinate legarii in retea a mai multor computere;
  • Perioada lansarii primului browser (Netscape):  a debutat in 1994-1995, cu navigarea pe Internet, care permite accesul la continuturi din cele mai variate, cu o rapiditate spectaculoasa.

 

Ce este internetul si cum a schimbat umanitatea?

Internetul ar putea fi considerat copilul-minune al proiectului Arpanet al Agentiei de Cercetari a departamentului de Aparare American care, in 1969, avea obiectivul de a dezvolta o retea nationala de computere in masura sa „dialogheze” intre ele si care intre anii ’70 si ’80 stabilea legatura intre computerele universitatilor americane si anumite centre de cercetari.

Adevaratele focuri de artificii ale universului online au fost aprinse insa in anii ’90, odata cu punerea la punct a sistemului World Wide Web, care permite click-ul pe o imagine sau un cuvant afisat pe monitor pentru a urma trasee de informatii corelate acestora.

Acesta a fost momentul decisiv care a dat startul unei paradigme a informatiei si comunicarii, ce reprezinta un fenomen structural si nu pasager, destinat a se raspandi cu precadere in mileniul trei, generand ulterioare ajustari de natura organizativa si institutionala.

 

Singularitatea tehnologica si riscurile pe care le presupune pentru viitorul oamenilor

ce este internetul

In paralel cu inovatia in domeniul tehnologiilor informatiei si comunicatiilor, in prezent se afla intr-un proces de dezvoltare rapida alte doua ramuri fascinante ale arborelui cunoasterii si experimentarii: biotehnologia si nanotehnologia.

Este preludiul unei faze care tinde sa deschida larg portile unui alt mare ciclu evolutiv, pe care specialistii il apreciaza drept extrem de prolific si care se va desfasura sub semnul unor mari realizari in domeniul medicinei si biologiei.

In acest context, saltul tehnologic ce se prefigureaza va cunoaste proportii fara precedent si dinamici cu adevarat efervescente, ale caror rezultate spectaculoase tind sa depasasca toate previziunile oamenilor de stiinta.

Acest fenomen a favorizat lansarea unei noi teorii referitoare la conceptul de singularitate tehnologica – un termen ce defineste probabilitatea unei ipostaze in care progresul tehnologic isi va escalada cursa intr-un ritm atat de frenetic, incat va depasi posibilitatile de intelegere ale oamenilor.

Consecintele unei astfel de situatii devin ingrijoratoare in momentul in care se constientizeaza faptul ca omul nu va mai fi in masura sa evalueze si sa controleze posibilele sale repercursiuni – este teoria formulata de Vernon Vinge in 1986, sustinuta si dezvoltata si de Ray Kurzweil in lucrarea sa „The Singularity Is Near” (2005).

In opinia acestuia din urma, accelerarea exponentiala a procesului dezvoltarii va fi determinata de scaparea de sub control a fenomenului, astfel incat progresul tehnologic va fi in realitate unicul in masura sa actioneze asupra sine insusi, preluand complet „pupitrul de comanda”.

 

Care este viitorul omenirii langa inteligenta artificiala?

Exista o serie de autori care sustin ca intr-un viitor nu tocmai indepartat, inteligenta artificiala va fi cea care, sub o forma sau alta, va inlocui cea mai mare parte a fortei de munca umane pentru ca mai apoi, sa substituie chiar intreaga noastra civilizatie.

Desi multi ar putea considera aceasta sumbra perspectiva drept o fantasmagorie de tip scenariu SF, nu putini sunt oamenii de stiinta care manifesta un interes special pentru o astfel de alternativa, semnaland faptul ca singularitatea tehnologica a debutat deja si nu intr-o forma timida, ci intr-una tumultoasa si plina de neprevazut.

Experientele indraznete si munca de cercetare asidua nu mai constituie azi apanajul exclusiv al laboratoarelor dedicate, ci isi fac simtita prezenta si in sectorul privat, acolo unde oportunitatile si responsabilitatea beneficiaza de un soi de elasticitate aparte.

Modelele analizate de specialisti demonstreaza ca rata progresului tehnologic se dubleaza la fiecare zece ani, ceea ce inseamna ca progresul tehnologic inregistrat in ultimii 20 de mii de ani va putea fi „comprimat” in numai 100 de ani.

Daca incertitudinea ce planeaza asupra viitorului generatiilor succesive constituie sau nu motiv de ingrijorare in contextul singularitatii tehnologice, asta este greu de stabilit cu exactitate, dar factorii determinanti care se afla la baza acestui proces spectaculos par sa nu cunoasca stavila, intervenind in mod radical asupra evolutiei intregii noastre specii, asupra mediului inconjurator si asupra Planetei noastre in general.

 

 

 

 

Bibliografie:

  1. Schumpeter, Joseph A. – Teoria dello sviluppo economico, Firenze, Sansoni, 1977;
  2. Dosi G. – Technological Paradigms and Technological Trajectories. A Suggested Interpretation of the Determinants and Directions of Technical Change, Research Policy, 1982;
  3. Archibugi, Santarelli – Cambiamento tecnologico e sviluppo industriale, Milano, Franco Angeli, 1990;
  4. Sirilli, Giorgio – Elogio della ricerca „inutile”, 2005;
  5. Kurzweil Raymond – The Singularity Is Near, www.singularity.com, 2005;
  6. European Commission, Eurostat 2006: Science, technology and innovation in Europe, Brussels, Office of the European Communities, 2006.

 

 

Cititi intreaga serie aici:

Seria “Evolutia umanitatii si viitorul ei”

 

(Visited 205 times, 1 visits today)