Europa – pamantul dinozaurilor

Acum 230 milioane de ani, Europa era inconjurata de o masa de pamant.
Era departe de ocean, iar ploaia nu mai cadea aici. Sub soarele neiertator, padurile tropicale luxuriante au disparut,
iar continentul a fost inghitit de nisip. Resturile fosilizate ale acestor dune formeaza in prezent roca de baza a Europei de Est. In timpul iernii, in Rusia, e greu de imaginat cat de fierbinte si uscat era acest loc si ce animale traiau aici.
Dinozaurii, un nou ordin in miscare. Pasari din Pangaea erau periodic inundate de apele marilor.

Ulterior aceste ape se evaporau, lasand straturi dupa straturi de sare. Astazi aceste depozite uriase sunt in subsolul Tarilor de Jos, Poloniei, in nordul Angliei si al Alpilor austrieci. Sunt exploatate de milenii. Sarea e un ingredient important in industria chimica. De asemenea e folosita la topirea ghetii, iarna, pe drumurile europene. Mii de tone zilnic.
In Cracovia, Polonia exista o mina care are peste 300 km de tuneluri. E atat de mare incat a putut fi construita o catedrala din sare. Chiar si candelabre.
Dupa zeci de milioane de ani, sub soarele arzator, desertic, Europa s-a transformat inca odata.
In muntii Jura din estul Frantei s-au descoperit noi indicii.  Aici, pantele au solul fertil, bine irigat, ideal pentru podgorii. Printre vii sunt raspandite indicii ale urmatorului val de schimbari care au afectat Europa acum aproximativ 200 milioane de ani.
Un amonit fosil, un animal marin… si scoici… Chiar si niste rude indepartate ale calamarilor… Zona a fost odata sub mare. In aceste ape, fauna si flora erau abundente. Pe langa amoniti, reptile marine numite ihtiozauri erau comune.
Se hraneau cu peste, respirau aer si nasteau pui vii. Erau delfinii vremurilor lor.
Toate aceste animale inotau pe locul unde sunt acum mii de vite de vie.  Aceasta regiune a Frantei a dat numele unei perioade cunoscute in istoria Pamantului: Jurasicul.

Zona acoperita anterior de paduri dense si apoi de nisipurile desertului devenise un paradis al marilor tropicale si recifelor de corali. Care a fost catalizatorul acestei schimbari radicale? Raspunsul il constituie din nou
continentele in deriva. La fel cum ele se pot ciocni, se pot separa.
Cand Pangaea s-a fragmentat, apa a umplut golurile, creand noi tarmuri si oceane. Libera acum, Europa era tot in zona subtropicala. Marile in jurul ei erau calde, putin adanci si limpezi, ideale pentru corali. Recifele fosilizate arata
ca aceste mari au invadat Europa si au ramas acolo 70 milioane de ani. In aceste ape calde, au continuat sa se puna bazele Europei. Coralii, scoicile si malul bogat in oxid de calciu s-au depus pe fundul marii. Dupa milioane de ani de depunere si evaporare, acesta a fost rezultatul: calcar. Calcarul a crescut in mari, dar a fost modelat de ploaie.
Apa de ploaie dizolva calcarul, picatura cu picatura. O reactie chimica simpla a sculptat cateva din cele mai impresionante peisaje ale Europei. Calcarul poate fi sculptat perfect si de mana omului. Aceasta roca si derivatele sale precum marmura sunt materiale de constructie ideale.
Mostenirea marilor din Jurasic, constituie in Europa, cateva din cele mai impresionante monumente naturale si facute de om.
Turnurile de la Oxford sunt facute aproape in intregime din calcar din Jurasic. Zidarii locali impodobeau adesea cladirile cu elemente fantastice, de la zei la capete de balauri. Cand roca era extrasa, dezvaluie urmele unor adevarati monstri, oasele unor dinozauri uriasi.  Acum 170 milioane de ani, Oxfordul era un adevarat “Jurasic Park”. Fosile de dinozaur au fost gasite pe tot teritoriul Europei.
In Rioja, Spania nu au lasat numai oase. Sute de urme de dinozaur au fost descoperite in aceasta zona muntoasa.

Urmele dezvaluie o lupta straveche intre pradator si prada. O drama din era dinozaurilor, inghetata pentru totdeauna
intr-un strat de roca. In timp ce reptilele cucereau aerul stravechii Europe, tarmurile vestice erau afectate de schimbari radicale. Pangaea continua sa se fragmenteze. Europa se separa de ceea ce este Atlanticul. Pe masura ce oceanul crestea, pterozaurii nu mai erau singurele animale care explorau vazduhul. Dovada cea mai buna a acestui fapt se gaseste in Solnhofen, in Bavaria. Aceasta mica localitate e vestita pentru calitatile unice ale rocii locale.
Calcarul extras de aici are granulatia foarte fina. Din el se pot face placi foarte subtiri si usoare. Acestea sunt perfecte ca
tigle pentru acoperisuri. Dar aceste tigle dezvaluie uneori ceva extraordinar. Imagini perfecte de acum 150 milioane de ani. Atunci, Solnhofen era o laguna tropicala sarata. Necrofagii nu puteau supravietui in aceste ape toxice.

Orice fiinta care murea era lasata in pace. O anumita victima a dus vestea comunei Solnhofen in toata lumea. Archaeopterix. Desi avea capul si pelvisul unei reptile, membrele anterioare lungi aratau altceva. Acestea sunt acoperite cu pene. Animalul era partial reptila, partial pasare. Archaeopterix marcheaza un moment important in istoria evolutiei. Asa au aparut cele 9.000 de specii de pasari actuale.

Urmatorul eveniment important din istoria Europei a avut loc acum 100 milioane de ani. Indiciile sunt ascunse in vestitele stanci de creta din sudul Angliei. Creta e compusa din cochiliile si scheletele stravechi ale miliardelor de animale marine, microscopice, ce formau planctonul. Murind, acestea s-au depus in straturi pe fundul marii.

In timp, au format aceste stanci, intr-un ocean cu 300 m mai adanc decat in prezent. Inchipuiti-va cum ar fi aratat Londra pe atunci. Inundatiile au fost pornite de ridicarea fundului marii si incalzirea climei, care au dus la topirea calotelor glaciare. Cataclismul a dus la disparitia unei mari parti din continent. Dar nu apele au fost cauza disparitiei dinozaurilor, ci un eveniment care a avut loc 30 milioane de ani mai tarziu in alt colt al lumii. Un meteorit urias s-a prabusit in Golful Mexic. Puterea distructiva a fost de 5 miliarde de ori mai mare decat a bombei de la Hirosima. Undele de soc au maturat Atlanticul. In Europa, organismele s-au luptat sa supravietuiasca. Disparitia dinozaurilor a creat ocazii
pentru noi forme de viata. Dovezile pot fi gasite pe coasta baltica a Poloniei. Pescariivor nu cauta aici pesti sau crabi, ci ceva mult mai pretios adus de pe fundul marii. O captura norocoasa poate sa insemne o mica avere si sa deschida o fereastra spre trecutul Europei, acum 50 milioane de ani.

Acesta e chihlimbar. Nu pare grozav pana cand nu e lustruit, dupa care poate dezvalui tot felul de comori. Este rasina fosilizata a pinilor stravechi. Contine suveniruri perfect pastrate, fiecare fragment ajutand la reconstituirea imaginii
unei lumi stravechi. Rasina mai contine ceva ce marcheaza un moment important in evolutie: par.
Prezenta lui indica ridicarea unei noi dinastii in Europa: mamiferele.

Aceste paduri subtropicale au fost caminul unui mare numar de specii, de la carnivore asemanatoare cangurilor si tapirilor, la furnicari si chiar cai miniaturizati. Acum 50 milioane de ani, mamiferele evoluau intr-un ritm uluitor. De la un singur sit din Messel, Germania, au fost dezgropate zeci de specii de mamifere fosile. In prezent, descendentii lor ocupa practic toate nisele in Europa.

Pe masura ce noua fauna  se impunea, Europa continua sa se transforme.

Urmele acestui fapt pot fi gasite aici, la marginea vestica a continentului, printre stancile izolate din Irlanda si nord-vestul Scotiei. Aceste tarmuri spectaculoase sunt constituite din lava si cenusa vulcanica compactate. Sunt ramasite vizibile ale eruptiilor stravechi, care acopera mii de kilometri patrati …si marcheaza cresterea unui ocean tanar.

 

(Visited 21 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *