Dualismul

        Prin esenta,dualismul inseamna a recunoaste si a intelege opusul. A vedea dincolo de conceptiile relativiste de bine sau rau, antitetic cosmogonice. Dualismul inseamna restabilirea echilibrului, cautarea normalitatii intr-o lume profound anormala.

Bine-Rau, Viata-Moarte, Lumina-Intuneric pana la Crestinism-Satanism, perechi profound ambivalente, interdependente.

Dualismul este prin excelenta inerent sufletului uman. El este relatia cauzala care ii ofera posibilitatea determinarii adevaratului sine. El reprezinta legatura pierduta cu ceea ce a fost si ceea ce va deveni. Omul se afla in acest Univers legat de aceasta axa primordiala. Daca omul reprezinta acel microcosmos si daca am incerca pozitionarea lui in macrocosmos atunci globul de cristal care il protejeaza ar fi tesut din firele invizibile ale dualismului.

Greu de reperat si mult mai greu de combatut, dualismul nu a facut  niciodata parte dintr-un sistem filozofic inchistat, nu a facut parte dintr-o gandire partinitoare sau injositoare la adresa moralitatii umane.

El a reprezentat podul peste acea prapastie de netrecut intre vechi si nou, intre traditie si modernitate. Ma insel oare cand afirm tendentios autencititatea cat si longevitatea deplina a acestui fenomen? Prin prisma lui au fost judecate civilizatiile, credintele religioase, arta si organizarea sociala. Tot gandirea lui a contribuit la alcauirea grilelor de studiu si clasificare prin care astazi definim lumea.

Dualismul a pornit de la lupta primordiala a elementelor aducand intr-un final apoteotic impreunarea lor. Sciziunea a devenit in cele din urma uniune.

Unirea contrariilor devine pentru mine scopul declarat al acestui dualism perpetuu.

Spatiu-timp, spirit-materie devin relatii, perechi dual-mecanice ale lumii in care traim.

Declaratia sa de credinta devine  schimbarea, transformarea si evolutia.

Se vorbeste adesea despre desvrajirea acestei lumi, despre faptul ca lumea pierde pe zi ce trece contactul cu sacrul. Oamenii se afunda in profan. Viata lor isi pierde semnificatia, iar ei pierd Legatura.

Dualismul reda oamenilor umanismul caracteristic si restabileste conexiunea la niveluri inimaginabile.

Simbolistica lui este identica mintii umane. Dualismul este uman.  Am putea insira pagini intregi si randuri de cerneala ar curge pentru a exemplifica istoric existenta,dar mai ales necesitatea dualismului in societatea contemporana.

Psihologic,creierul nostru functioneaza si se hraneste cu imagini. Studii analitice arata implicarea emotionala profunda a oamenilor in fata imaginilor-simboluri. Ele raman in subconstientul colectiv. Freud si Jung ne demonstreaza claritatea arhetipurilor la indivizi diferiti ca si comportament, educatie sau distributie geografica.

   Omul imparte inca de la nastere lumea in doua: cald-rece, umed-uscat. Sunt notiuni formatoare care exista deja ascunse in el. Programate la fel ca atacul unui ghepard in stepele africane. Ele redevin, sunt reamintite, dar exista mereu acolo in stare latenta.

Dualismul este insasi aceasta structura de notiuni ireversibile, de tangente critice, de intelegere nelimitata spatio-temporal.

Dual este intelesul universului in care traim. Omul este dual, natura la fel, categoric si zeii au fost zamisliti de mintea umana asemenea.

Viata ( a se citi Natura) nu se dezice de formele ei, nici noi n-ar trebui sa ne dezicem de propriile creatii.

Creuzetul dualismului a dat nastere in istorie primului curent viabil care a revolutionat gandirea anticilor.

 Scopul acestui articol este de a rezuma doctrinele, filozofiile si sistemele profound dualiste ale acelor vremuri si de a trasa o linie continua pana in zilele noastre. Am folosit informatiile mai putin cunoscute si cele de impact major privind evolutia dualismului din Iran prin  gnostici si apoi in Europa.

De la dualismul indo-iranian la gnostici, apoi la “ereziile” crestine la  cel al  lui Platon, fiinta si devenirea, forma si materia lui Aristotel, numenul si fenomenul lui Kant, yin si yang din filozofia chineza, om si dumnezeu, spatiu si timp la Einstein.

De la dualism metafizic incercand explicarea lumii la cel etico-religios la teoria sexualitatii feminine intre dualism si monism in psihanaliza totul se reduce la DUALISM si manifestarile lui.

 

Am incercat mereu sa intelegem aceasta sinteza pura a contrariilor prin insasi ideea ei. Am incercat sa pricepem intelesurile antagonice,pline de simboluri ale lumii din jurul nostru. Am incercat sa vedem dincolo de lupta perpetua din Lumina si Intuneric. Am mediat conflictul prin noi insine.

Asta facem aici in continuare – prin Mythologica ne schimbam, evoluam, ne transformam.

 

“Nimic nu se pierde .. .totul de transforma” – “Rien ne se perd … tout se transforme” .

Lavoisier

(Visited 17 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *