Dragonul sau balaurul

In primul rand, dragonul ne apare ca un paznic sever sau ca un simbol al raului si al tendintelor demonice. El este intr-adevar, strajerul comorilor ascunse si reprezinta, in aceasta calitate, adversarul care trebuie infrant pentru a le cuceri. In Occident, el pazeste Lana de Aur si Gradina Hesperidelor, iar in China – Perla, potrivit unui basm din epoca Tang. Legenda lui Siegfried confirma faptul ca acea comoara aflata in paza dragonului nu este altceva decat nemurirea.

In realitate, dragonul ca simbol demonic se identifica cu sarpele: Origene confirma aceasta identitate in legatura cu Psalmul 73. Capetele de balaur strivite si serpii nimiciti reprezinta biruinta lui Hristos asupra raului. In afara binecunoscutelor imagini ale arhanghelului Mihail si Sf. Gheorghe, il intalnim uneori pe insusi Hristos zdrobind in picioare balaurii. Patriarhul zen Huineng face, la randu-i, din dragoni si din serpi niste simboluri ale urii si ale raului. Puternicul zeu japonez Fudo infrange, prin victoria sa asupra dragonului insasi ignoranta si intunericul.

Aceste aspecte negative nu sunt insa singurele si nici cele mai importante. Simbolismul dragonului este ambivalent, lucru pe care dealtfel, il exprima reprezentarile extrem orientale ale celor doi dragoni aflati fata in fata, pe care le regasim si in arta medievala si, in mod special, in spatiul hermetismului european si medieval, unde aceasta imagine capata o forma analoga celei a caducelului. E vorba de neutralizarea tendintelor opuse ale sulfului si mercurului alchimice (in vreme ce natura latenta, nedezvoltata este figurata prin uroboros, sarpele care isi devora coada). In Extremul Orient, dragonul comporta aspecte diverse fiind, in acelasi timp, un animal acvatic, terestru – sau chiar subteran, si ceresc; calitati in virtutea carora a putut fi asemanat cu Quetzalcoatl, sarpele cu pene aztec. S-a incercat, fara sorti de izbanda insa, sa se deosebeasca dragonul long (acvatic) de dragonul kul (terestru); in Japonia functioneaza distinctia populara intre cele patru specii de dragon: cereasca, pluviala, terestru-acvatica si subterana.

In realitate, nu este vorba decat de aspectele diferite ale unui simbol unic – cel al principiului activ si demiurgic: puterea divina, elan spiritual, spune Grousset; in orice caz, simbol celest, putere a vietii si a manifestarii, dragonul scuipa apele primordiale sau Oul universului, ceea ce face din el o imagine a verbului creator. El este norul ce se desfasoara deasupra noastra, revarsandu-si suvoaiele fertilizatoare. Este principiul klan, obarsia cerului si nascator de ploaie, ale carui sase trasaturi sunt sase dragoni inhamati. Sangele sau, se mai spune in Yijing, este negru si galben (culorile primordiale ale cerului si pamantului). Cele sase etape ale manifestarii pornesc de la dragonul ascuns, potential, nemanifestat si pana la dragonul plutitor care savarseste intoarcerea la origine pana la cel vizibil care zboara.

Dragonul se indentifica in doctrina hindusa, cu Principiul, cu Agni sau cu Prajapati. Ucigatorul dragonului este sacrificatorul care domoleste puterea divina si care se identifca cu ea.

Dragonul este cel care produce soma, bautura vietii fara de moarte, este suma jertfei prin sacrificiu.

Ying si Yang

Puterea dragonului, spune invatatura lui Zhuangzi este un lucru misterios: ea reprezinta rezolvarea conflictului contrariilor; iata de ce, potrivit aceluiasi intelept, Confucius, traieste in Laozi insasi personificarea dragonului.

Pe de alta parte, daca dragonul-soma produce nemurirea, dragonul chinezesc este o cale catre ea: dragonii zburatori sunt animalele pe care le incaleca nemuritorii si care ii ridica la cer; Huangzi care se slujise de dragon ca sa infranga fortele raului, s-a inaltat la cer pe spatele unui dragon. El insusi era insa dragon, ca si Fu-hi, intaiul imparat care a primit secretul trigramelor de la un dragon cu aspect cabalin. Tot cu ajutorul unui dragon, Yu-cel-Mare a putut sa oranduiasca lumea, stavilind apele diluviului: dragonul, trimis de Cer, i-a aratat calea.

Fiind o putere cereasca, coordonatoare si creatoare, dragonul reprezinta, in chip firesc, simbolul imparatului. Remarcabil este ca acest simbolism functioneaza nu doar in China, ci si la celti; dupa cum un text ebraic vorbeste de dragonul ceresc ca de un rege aflat pe tron. El este intr-adevar asociat cu fulgerul (caci scuipa foc) si cu fertilitatea (pentru ca aduce ploaia). Dragonul simbolizeaza astfel functia regala si ritmurile vietii, care garanteaza ordinea si prosperitatea. Iata de ce dragonul a devenit emblema imparatului. Tot asa cum se expun portrete ale acestuia, atunci cand se realizeaza o imagine a dragonului Yin si incepe sa ploua. Dragonul este o manifestare a omnipotentei imperiale chineze: fata dragonului semnifica fata imparatului; mersul dragonului reprezinta infatisarea impunatoare a conducatorului; perla dragonului, pe care acesta o poarta in gat, este stralucirea de netagaduit a cuvantului suveranului, perfectiunea gandirii si ordinelor sale.

Chiar daca simbolismul sau acvatic ramane evident capital, daca dragonii traiesc in apa si fac sa tasneasca izvoare, daca Regele-dragon este un rege al naga, si aici se identifica cu sarpele, dragonul apare mai ales legat de producerea ploii si a tunetului, manifestari ale activitatii ceresti. Unind pamantul cu apa el este simbolul ploii ceresti care fecundeaza pamantul. Dansurile dragonului si expunea dragonilor de culoare potrivita permit obtinerea ploii care este o binefacere cereasca. Prin urmare, dragonul este un semn de bun-augur, aparitia sa fiind o consfintire a domniilor fericite. Se poate intampla ca din imensul bot cascat sa iasa ramuri infrunzite: simbol al germinatiei. In cadrul unui obicei indonezian, in ziua de Anul Nou, un sir de tineri se acopera cu un dragon de hartie pe care il insufletesc si il fac sa danseze pe strazi, in timp ce orasenii ingramaditi la ferestre ii ofera salate verzi pe care acesta le inghite spre marea bucurie a publicului. In Olanda, colonia de indonezieni reia in fiecare an acest rit pe strazile Amsterdamului. Tunetul nu poate fi despartit de ploaie, legatura sa cu dragonul tine de notiunea, de principiul activ, demiurgic;

(Visited 42 times, 1 visits today)
One comment on “Dragonul sau balaurul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *