Vaccinuri si antibiotice – mituri, curiozitati si amenintari tacute

Vaccinurile si antibioticele constituie unele din cele mai eficiente mijloace cu ajutorul carora omul modern a reusit sa-si ridice stacheta longevitatii, imbunatatindu-si starea de sanatate pana la varste inaintate.

Potrivit statisticilor intocmite de specialisti, in prezent oamenii traiesc aproximativ de doua ori mai mult decat cu cateva sute de ani in urma, la baza acestui fenomen aflandu-se in primul rand evolutia inregistrata in domeniul medical.

Desi conditiile de viata, imbunatatirea nivelului de trai si contextul socio-economic in care omul traieste au un cuvant greu de spus la randul lor, tratamentele medicamentoase si vaccinarea impotriva anumitor boli grave, au condus in mod indiscutabil la prelungirea mediei de viata a omului.

Daca in antichitate un om era considerat deja batran la 35-40 de ani, azi pragul acesta de varsta se plaseaza undeva cam la jumatatea vietii unei persoane, daca nu chiar mai apropiat de ceea ce numim in mod mai mult sau mai putin poetic, „floarea varstei”.

Variola, hepatita A, poliomielita, tusea convulsiva, oreionul, difteria si rubeola, sunt doar cateva din bolile cele mai grave care au reusit sa fie invinse cu ajutorul vaccinurilor dedicate, dar la nivel global inca nu a fost complet eradicata aceasta categorie de boli infectioase.

Spre deosebire de tarile subdezvolatate, unde conditiile de viata imbraca deseori forme dramatice, iar adoptarea unui plan de vaccinare complex impotriva acestor boli constituie inca un deziderat dificil de atins, in mod paradoxal, in statele cu economii avansate, refuzul vaccinarii inca mai produce victime in randurile multor persoane diagnosticate indeosebi cu poliomielita sau tuse convulsiva.

La randul lor, o gama larga de antibiotice, utilizate in mod responsabil si judicios, scurteaza multe suferinte si salveaza vieti, cu conditia sa fie prescrise si luate la timp, conform indicatiilor medicilor, in functie de patologia pe care o trateaza.

 

Mituri despre vaccinuri si antibiotice

Exista persoane care sustin ca bolile agresiv-infectioase de odinioara au disparut cu desavarsire si ca, in consecinta, ar fi inutila vaccinarea impotriva unor patologii inexisteste; mai mult decat atat: convingerea ca vaccinurile pot conduce la slabirea sistemului imunitar al organismului, face ca multe persoane sa manifeste reticenta fata de aceasta metoda de prevenire a unor boli grave.

Mitul este cat se poate de fals: succesul inregistrat odata cu eliminarea variolei din peisajul bolilor infectioase – patologie ce nu demult cauza circa 5 milioane de decese pe an – se datoreaza indeosebi campaniilor de vaccinare, dar pentru multe alte boli grave se inregistreaza inca focare infectioase, atat la nivel european cat si la nivel global.

Asadar, asa cum bine sustine o zicala din batrani, nu se lasa garda jos in fata inamicului!

In ceea ce priveste sistemul nostru imunitar, inca de la nastere, acesta prezinta particularitatea de a „face cunostinta” cu mii si mii de virusi si de bacterii, producand anticorpi directionati impotriva antigenilor ce-i compun.

Oamenii de stiinta au demonstrat ca sistemul imunitar al omului este in masura sa „demaste” concomitent cel putin o suta de miliarde de antigeni. Daca va intrebati cam cati antigeni se regasesc in vaccinurile administrate de pilda copiilor mici, statisticile ne ofera un raspuns clar: in prezent se injecteaza 150 de antigeni pentru vaccinarea impotriva a 14 boli, ceea ce reprezinta, fireste, o nimica toata pentru „gestiunea” de la nivelul sistemului nostru imunitar.

 

Forme surprinzatoare de antibiotice si vaccinuri

Antibioticele naturale exista de cand lumea: mierea, usturoiul, vinul curat, ceapa, anumite soiuri de ciuperci comestibile si ceaiul verde sunt numai cateva din alimentele care-si asuma acest rol, facandu-si treaba silentios, discret si cat se poate de sigur, costand mult mai putin decat antibioticele obtinute in laboratoarele farmaceutice si demonstrand o eficienta remarcabila.

La fel se poate spune si despre o categorie aparte de „vaccinuri naturale”, cu care omul a facut cunostinta absolut intamplator, atunci cand a fost intepat prima data de o albina de pilda. Este vorba despre cea mai veche forma de injectare de substante cu efect terapeutic din lume, chiar daca si-a facut aparitia in mod dureros, natural si neasteptat.

Desi extrem de dureroasa si chiar periculoasa pentru persoanele alergice, intepatura de albina se demonstreaza o veritabila arma impotriva a numeroase boli.

In Asia, „apiterapia” reprezinta o alternativa terapeutica extrem de raspandita, fiind considerata ideala in tratarea unor patologii din cele mai variate, de la artrita si pana la anumite forme de cancer.

Desi nu exista studii clinice care sa aprofundeze pe deplin modul in care actioneaza veninul de albine asupra organismului uman, rezultatele pozitive ale tratamentelor efectuate sub supravegherea specialistilor in materie, incurajeaza oamenii de stiinta sa plaseze intepatura de albina pe un loc de frunte in lista „vaccinurilor naturale” cu potential curativ.

Un alt studiu, realizat de catre o echipa de specialisti internationali, publicat in paginile revistei de specialitate „Antiviral Therapy”, demonstreaza modul spectaculos in care actioneaza o anumita toxina – cunoscuta sub denumirea de „melitina” si  regasita la nivelul veninului de albine – asupra virusului HIV, fiind in masura sa penetreze dubla membrana a acestuia si sa-l distruga cu nanoparticulele sale.

De aici, speranta de a combate cu succes cat de curand sindromul imunodeficientei dobandite, tinde sa capete noi valente pozitive in domeniul farmaceutic.

In mod similar, anumite intepaturi de paienjeni sau de scorpioni, pot contribui la remisia unor boli caracterizate de dureri cronice, gratie unor compusi ce se regasesc la nivelul veninului secretat de glandele specifice ale acestora.

Eficienta unor astfel de tratamente iesite din comun constituie subiectul unor polemici in lumea oamenilor de stiinta, dar specialistii sunt pe deplin de acord cu faptul ca veninul multor insecte constituie o resursa pretioasa pentru producerea in laboratoare a unor noi forme de analgezice, antibiotice, antidepresive si/sau antireumatice – formule ideale pentru lupta impotriva unor boli care nu raspund la tratamentele clasice.

Lista nu se sfarseste aici, ci poate continua cu veninul unor reptile, care contine toxine ce pot fi transformate in substante benefice pentru tratarea multor boli grave care afecteaza milioane de persoane de pe toate meridianele globului, precum diabetul, hipertensiunea arteriala sau tumorile de diferite tipuri.

 

Rezistenta la antibiotice – o problema mai grava decat pare

In altimii ani, tendinta de a utiliza antibioticele „dupa ureche” a castigat tot mai mult teren in randurile multor persoane neinformate, care nu ezita sa inghita la iuteala o pastila, convinse ca aceasta este forma cea mai simpla si mai rapida de a preveni sau de a trata anumute boli.

In realitate, acest comportament atrage dupa sine o serie intreaga de complicatii majore, precum reactiile alergice, distrugerea mucoasei stomacale, suprasolicitarea inutila a ficatului si rinichilor si nu in ultimul rand, rezistenta la tratamentele clasice cu antibiotice.

Statisticile actuale surprind un tablou ce dezvaluie faptul ca in numeroase tari, rata rezistentei la antibiotice a crescut in mod considerabil in ultima perioada, din pricina utilizarii abuzive a medicamentelor specifice, fata de care bacteriile reusesc sa-si dezvolte propria imunitate.

Campaniile de informare a pacientilor cu privire la riscurile pe care le prezinta utilizarea excesiva a antibioticelor par sa nu dea catusi de putin rezultate incurajatoare – multe persoane inca nu stiu ca antibioticele nu au efect asupra virusurilor, ci doar asupra afectiunilor provocate de bacterii.

Pentru a intelege cat mai bine modul in care ia nastere si se manifesta rezistenta la antibiotice, e bine de stiut ca aceasta se poate prezenta sub trei forme: naturala, dobandita si trasferabila. Cea mai ingrijoratoare forma este cea a rezistentei dobandite, care apare la nivelul unei anumite specii de bacterii ce se nasc sensibile la antibiotic, dar pe masura ce intra in contact cu acesta, isi maresc treptat gradul de rezistenta, pana ce devin imune. Fenomenul constituie un soi de adaptare sau, mai exact, o veritabila mutatie genetica a microorganismului.

Subevaluarea capacitatii microorganismelor de a-si creste gradul de rezistenta in fata efectului antibioticelor constituie o eroare pe cat de frecventa pe atat de periculoasa: tulpinile rebele s-au inmultit in mod ingrijorator, conducand la aparitia unor asa numite „super-bacterii”, capabile sa supravietuiasca oricarui tratament standard cunoscut in prezent.

Practic, odata cu utilizarea necorespunzatoare a antibioticelor, omul contribuie la crearea de noi specii de bacterii-mutant, care se multiplica rapid, ajungand la cateva milioane de exemplare in doar cateva ore.

Mai mult decat atat: Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a intocmit o lista oficiala cu familii de bacterii extrem de periculoase, responsabile pentru cele mai frecvente tipuri de infectii din spitale si pentru care inca nu exista antibiotice cu eficacitate demonstrata.

Potrivit studiilor efectuate de catre oamenii de stiinta, pronosticurile in acest context sunt cat se poate de ingrijoratoare – optiunile terapeutice actuale sunt epuizate – in situatia in care nu vor fi create rapid noi forme de antibiotice eficiente, super-bacteriile ar putea produce circa 10 milioane de victime umane anual pana in anul 2050, ceea ce le plaseaza pe acelasi loc cu principalul inamic din categoria patologiilor rebele: cancerul.

Specialistii lanseaza asadar un semnal de alarma, atentionand autoritatile competente in legatura cu pericolul „numaratoarei inverse” care deja a fost demarata.

Bacteriile rezistente cel mai frecvent semnalate sunt:

  • Escherichia coli,
  • Klebsiella pneumoniae,
  • Staphylococcus aureus
  • Streptococcus pneumoniae,

 

Dar pe lista neagra se inscrie si bacteria ce cauzeaza tuberculoza si care se afla la originea a peste 490 de mii de cazuri de TBC multirezistent, potrivit raportului pe 2016 al OMS.

 

 

 

Bibliografie:

  1. https://www.verywell.com/longevity-throughout-history-2224054
  2. https://www.sip.it/2017/09/18/vaccini-ecco-il-decalogo-sip-antibufale/

 

 

 

(Visited 62 times, 1 visits today)