In conditiile in care societatea moderna de astazi poarta amprenta unor realizari tehnologice fara precedent, iar stiinta tinde sa gasesca raspuns pana si la cele mai stranii fenomene, este surprinzator cat de mult au sporit in ultimii ani cererile pentru ritualuri de exorcism.

 

Exorcismul, incotro? Cererea este mai mare decat oferta

Cel putin aceasta este concluzia care se desprinde din statisticile oficiale ale Vaticanului, dublate de arhivele institutiilor competente, care releva o neasteptata sporire a numarului de solicitari din partea populatiei pentru servicii de exorcism.

Desi suna in oarecare masura precum o formula comerciala, lista cererilor de „alungare a demonilor din trupurile unor persoane posedate” este impresionanta, dupa cum dezvaluie surse oficiale europene, subliniind faptul ca acest fenomen este mult mai des intalnit decat s-ar putea crede, atat pe taramul Batranului Continent, cat si in celelalte colturi ale lumii.

Problema pare sa fi devenit atat de spinoasa incat Vaticanul a decis sa organizeze in regim de urgenta, cursuri dedicate, in cadrul unor structuri din Roma, unde peste 250 de sacerdoti provenind din 51 de tari, se straduiesc sa deprinda abilitatile necesare exorcizarii.

In paralel, publicatii care-si axeaza informatiile intr-un camp marcat de scepticism, ridica un gigantic semn de intrebare asupra fenomenului, tratandu-l cu ironie si subliniind ca in secolul XXI nu poate fi explicat un astfel de comportament si incercand sa desluseasca „misterul care-i impinge pe oameni sa creada inca in exorcism”.

 

Exorcisme pe bani si taxe de participare

Aceasta abordare a chestiunii nu ezita sa acuze autoritatile de la Vatican pentru o presupusa actiune de amploare, menita sa atraga in vistieria Bisericii Catolice sume importante, avand in vedere ca pliantele distribuite in vederea publicizarii cursului cu pricina afiseaza o taxa de participare de 300 de euro, la care se adauga 250 de euro pentru eventuale servicii de traducere simultana.

Considerand  ca tema exorcismului, tratata atat din punct de vedere istoric cat si teologic, atrage numerosi participanti, ochiul curios al presei a patruns ceva mai adanc in detaliile manifestarii, remarcand directiile principale asupra carora aceasta se orienteaza si anume:

  1. Semnele care se disting in „Rituale Romanum” pentru recunoasterea posesiei diabolice;
  2. Legaturile esoterice si oculte ale anumitor terapii alternative si energetice;
  3. Diavolul si exorcismul in religia ebraica;
  4. Exorcismul si cultele afroamericane.

Materialul subliniaza faptul ca desi in epoca actuala un curs de acest gen ar putea parea desuet, antropologii, sociologii, medicii si psihologii stiu foarte bine ca exorcismul nu reprezinta o chestiune de ignorat in societatea moderna.

 

Stiinta si explicatiile firesti ale unor manifestari considerate uneori diabolice

Din punct de vedere stiintific, o serie intreaga de fenomene si manifestari puse pe seama persoanelor „posedate de diavol”, pot fi explicate in mod firesc, fara a recurge la ipoteze ce tin de supranatural, ba dimpotriva: multi oameni de stiinta considera exorcismul drept o manifestare teatrala, lipsita de demnitate.

Aceasta teorie tinde sa fie sustinuta de conceptul potrivit caruia „regulile posedarii” variaza in functie de contextul cultural si religios in care sunt semnalate – particularitate ce indica simpla lor apartenenta a unei puternice inradacinari in convingeri populare locale.

 

Pe de alta parte, degetul acuzator intreptat impotriva reprezentantilor bisericii, afirma ca eforturile sustinute ale acestora nu reusesc sa defineasca in mod clar o serie de criterii diagnostice obiective, care sa se plaseze la baza distingerii unei persoane posedate de una care se comporta ca si cum ar fi posedata.

Aceasta ultima chestiune constituie un soi de variabila care depinde doar de specialistul cu care se confrunta, indeosebi in conditiile in care nu este incurajata prezenta martorilor si chiar si cand acestia exista, nu sunt tocmai dispusi sa-si impartaseasca opiniile in materie sau isi modifica declaratiile de la o zi la alta.

In lumea stiintei nu exista spatiu pentru exorcism – faimoasele cazuri de alungare a diavolului din corpul unei anumite persoane sunt considerate fruct al anumitor situatii tragice sau subiect optim pentru scenarii hollywoodiene.

 

In opinia sociologului Michael W. Cuneo, autorul volumului „American Exorcism: Expelling Demons in the Land of Plenty, 2001”, unul din motivele pentru care exorcismul isi face inca simtita prezenta in epoca moderna, este acela ca permite persoanelor implicate sa participe la o veritabila lupta intre Bine si Rau, transpunand astfel postulatul razboiul spiritual descris atat de viu in textele sacre, in propriile vieti de zi cu zi.

Daca efectul placebo ne poate stimula sa credem ca zaharul e un medicament eficace, imaginati-va ce se poate intampla cand este vorba despre intrarea in scena a unor astfel de ritualuri cu puternic efect sugestiv”, subliniaza sociologul american.

Mai mult decat atat: psihologul, psihoterapeutul si coordonatorul sectiunii Comitatului Italian pentru Controlul Afirmatiilor despre Paranormal (CICAP) din Puglia, Armando De Vincentiis, sustine ca insisi presupusii posedati de diavol pot fi victime ale declansarii unor conditii patologice in momentul in care se apeleaza la ritualuri exorciste in loc sa fie consultat un medic specialist.

In opinia acestuia din urma, exorcistii actioneaza pe baza indicatiilor furnizate de Biserica, proclamand caracterul supranatural al anumitor fenomene, care pot fi explicate in mod absolut comprensibil prin prisma manifestarilor unor procese psihice tratate in detaliu de catre literatura stiintifica de specialitate.

Urmand firul caracteristicilor starilor alterate de sanatate mintala, specialistul apreciaza ca exorcizatii pot suferi dereglari psihice similare celor de natura sindromului de stres posttraumatic (frecvent intalnit in radurile soldatilor intorsi din razboi), ca urmare a aplicarii procedurilor ritualului specific, cu consecinte considerabile din punct de vedere al alterarii calitatii vietii lor cotidiene.

In contextul in care o serie intreaga de persoane cuprinse de disperare apeleaza din ce in ce mai des la exorcisti, fiind dispusi sa plateasca sume considerabile pentru a-si „recupera” persoanele dragi din bratele unor puteri malefice, se naste in mod firesc intrebarea legata de linia subtire ce delimiteaza bunele intentii ale preotilor ce practica astfel de ritualuri, de inselatoria cea mai degradanta la care poate recurge un pretins „medic de suflete”.

 

Cum explica reprezentantii Bisericii multiplicarea cererilor de exorcizare

In opinia reprezentantilor Bisericii nu exista indoiala cu privire la posibilitatea „instalarii unor spirite malefice in corpul anumitor persoane” – fenomen care nu poate fi inlaturat cu ajutorul tratamentelor medicale conventionale, ci numai prin intermediul bunavointei divine, in urma rugaciunilor sacerdotilor cu experienta in acest domeniu, pentru eliberarea celor posedati de demonul sau demonii care le chinuie sufletul.

 

In epoca moderna, cand preotii nu se mai lupta atat de des cu vrajitoria sau magia, cazurile celor posedati de diavol ar fi, in mod paradoxal, mult mai numeroase decat odinioara, din pricina diversificarii modalitatilor de inducere in eroare a oamenilor simpli de catre diavol, gratie unor canale dificil de controlat, precum internetul, filmele destinate micului si marelui ecran, retelelor de socializare si nu in ultimul rand, diminuarii educatiei religioase la nivel scolastic si familial.

Cursurile de specializare organizate de catre institutiile bisericesti pentru pregatirea sacerdotilor in vederea autorizarii recurgerii la ritualuri exorciste reprezinta azi o realitate concreta – preotii aflandu-se intr-o permanenta confruntare cu fortele raului, in forme din cele mai variate, capabile sa evolueze si sa-si schimbe modul de manifestare in functie de dinamicile unei societati aflate in continua transformare.

Pentru Asociatia Internationala a Exorcistilor, in prezent omenirea se confrunta cu o veritabila situatie de urgenta, pentru inlaturarea din acest context a abuzurilor de natura spirituala si a inselatoriilor indreptate asupra unor persoane care sunt victime ale anumitor suferinte psihice ce nu intra in categoria uneltirilor diavolesti.

Acesta este motivul pentru care Vaticanul a decis sa adopte masuri specifice in vederea desemnarii preotilor autorizati sa execute ritualuri exorciste – sacerdoti bine pregatiti, in masura sa recunoasca adevaratele semne ale posedarii diavolesti si sa actioneze in consecinta.

 

Cursurile de pregatire a preotilor pentru executarea ritualurilor de exorcism se organizeaza in cadrul Pontificio Ateneo Regina Apostolorum din Roma, focalizat fiind pe „rugaciunea de eliberare”, asa cum precizeaza don Cesare Truqui – unul din clericii care predau acesta materie iesita din comun – manifestandu-si ingrijorarea pentru faptul ca tinerii sacerdori nu sunt instruiti pe durata pregatirii lor pentru preotie pentru a face fata confruntarii cu cazurile celor posedati de demoni.

Preotii care doresc sa deprinda practicile eliberarii sufletelor celor posedati sunt prea putini fata de multimea cazurilor de acest fel cu care ne confruntam, fenomen care creste riscul legat de orientarea persoanelor aflate in dificultate catre diversi sarlatani sau si mai rau, catre vrajitori sau vrajitoare”, a explicat sacerdotul.

Tipul de societate in care traim, marcata de consumism, superficialitate, goana dupa bani, confort, vicii si profit imediat, favorizeaza acumularea de frustrari, dezamagiri si multe alte tipuri de suferinte profunde, care pot intipari rani adanci in sufletele a numeroase persoane, impingandu-le sa savarseasca gesturi disperate sau la rataciri periculoase, in cautarea frenetica a unor solutii tocmai acolo unde problemele tind sa se complice si mai mult.

Acesta este tabloul pe fondul caruia oamenii „lasa garda jos”, devenind victime ale raului sub diverse forme ale sale, de la abuzul de alcool la droguri si de la stari de depresie grava, la teren propice pentru instalarea unor „duhuri necurate” in propriul corp – concept care sustine intr-o masura considerabila ipoteza potrivit careia „omul isi construieste singur raiul si iadul, deopotriva”.

Din punct de vedere religios, drumul nu este insa fara intoarcere, chiar daca omul nu reuseste sa mai gaseasca suficiente resurse interioare pentru a se salva de unul singur – aici intervin multi alti factori, ce tin de contextul familial si social si pana la cel educativ si al disponibilitatii subiectului respectiv de a colabora in vederea regasirii linistii sale sufletesti si nu in ultimul rand, a celor ce-i sunt aproape si-i doresc binele.

Preotii exorcisti nu pot interveni in astfel de cazuri din proprie intiativa, ci doar atunci cand sunt chemati, cand li se solicita acest lucru, din partea familiei sau a prietenilor celor afectati – de regula, persoanele posedate nu accepta ideea ca „au o problema”, asa dupa cum se intampla cu mai toti cei ce prezinta tulburari comportamentale.

In acest context, psihologii si psihiatrii tind sa fie de acord cu prelatii, subliniind faptul ca primul pas catre rezolvarea problemei este acela de a accepta existenta ei, dar cand este vorba despre demoni care stapanesc trupurile unor persoane obisnuite, lucrurile sunt extrem de complicate, intrucat numai preotii bine instruiti si cu experienta in astfel de cazuri pot stabili un dialog direct cu duhul pierzator de suflet.

Trebuie avut în vedere faptul c? preotul care face exorcizarea se adreseaz? nemijlocit demonului ?i, prin puterea sa preo?easc?, îi porunce?te s? ias?. Dac? nu este priceput, poate fi v?t?mat el însu?i. Cel mai bine ?i mai cuminte este ca, în loc s? porunceasc? demonului ?i s?-l amenin?e, s? se roage lui Dumnezeu, prin intermediul Sfintei Liturghii, a Tainelor ?i a altor rug?ciuni, s?-?i trimit? Harul celui aflat în suferin??. Astfel, Harul lui Dumnezeu îl acoper? ca o rou? pe cel suferind, iar preotul nu mai este în primejdie de a fi prins în capcana ispitelor ?i de a c?dea în seme?ie sau în vreo r?t?cire”, afirma parintele Porfirie in  Antologie de sfaturi si indrumari (Ed. Bunavestire, Bacau).

 

Prefacatoria, agresivitatea si schimbarea tonalitatii vocii celui posedat – sunt numai cateva din elementele care marcheaza faza initiala a ritualului, urmata de etapa in care preotul demasca si constrange demonul sa-si spuna numele si de cea in care acesta din urma este alungat din trupul victimei cu ajutorul unor rugaciuni specifice.

Reprezentantii Bisericii subliniaza faptul ca pentru oamenii de rand, unicul mod in care pot lupta impotriva unui astfel de pericol infricosator este rugaciunea si taria credintei, precum si straduinta de a trai curat si onest zi dupa zi, cu atentie mare, intelepciune si discernamant, pentru a nu cadea prada ispitelor diavolesti.

 

Bibliografie:

  1. Cuneo, Michael W. – American Exorcism: Expelling Demons in the Land of Plenty, 2001;
  2. http://europa.today.it/attualita/possessione-satanica-vaticano-corsi-esorcisti-roma.html;
  3. https://www.ladige.it/popular/lifestyle/2018/04/17/richieste-esorcismo-crescita-card-simoni-anche-cellulare;
  4. https://www.queryonline.it/2014/03/03/resoconto-della-conferenza-il-diavolo-e-gli-esorcismi-tra-mito-realta-e-psicopatologia-bari-26-febbraio/
  5. Porfirie – Antologie de sfaturi si indrumari, Ed. Bunavestire, Bacau.

 

 

 

 

 

 

(Visited 80 times, 1 visits today)