Cum s-a prabusit civilizatia Maya?

Maiasii au fost intotdeauna o enigma. Cu cateva decenii in urma, gloria oraselor lor ruinate, precum si scrierea lor frumoasa, dar nedescifrata facusera ca multi cercetatori sa-si imagineze o societate pasnica de scribi si preoti. Cand epigrafistii au reusit, in cele din urma, sa descifreze basoreliefurile maya, a reiesit o imagine mai intunecata, a unor dinastii razboinice, a rivalitatilor intre curtile regale, a unor palate arse din temelii. Istoria maya a devenit o fresca cu date precise si personaje puternic conturate.

Dar au ramas mistere profunde, printre care ce anume a determinat saltul final al civilizatiei maya catre maretie? Cam in perioada in care renumele lor s-a confruntat cu un val de schimbari care a traversat lumea maya. Ceea ce fusese o adunatura de orase izolate a devenit o retea socio-culturala care si-a extins legaturile cu vecinii si cu alte culturi si a atins culmile realizarilor artistice care definesc perioada clasica maya.Schimbari climatice, conflicte interioare sau epidemii? Toate aceste intrebari raman in mintea cercetatorilor. Noile dovezi si informatii ne ofera o privire asupra acestei societati din trecut.

Fiecare civilizatie are apogeul si declinul ei. Dar nicio cultura cunoscuta nu a avut o crestere asa spectaculoasa si o disparitie atat de brusca ca imperiul mayas, aparent inghitit de jungla, dupa secole de evolutie urbana, culturala, intelectuala dar si agricola.

Ce nu a mers bine? Cele mai recente descoperiri nu indica o eruptie cataclismica, un cutremur, sau epidemii de ciuma asa cum se crezuse, ci mai degraba,  face referire la schimbarile climatice ale vremii.

Dar, mai intai, au venit anii de apogeu, aproximativ intre 300 – 660. La inceputul perioadei numite Maya Classic, circa 60 de orase maya adaposteau intre 60.000 si 70.000 de oameni, raspandindu-se ca o panza de paianjen peste o mare parte din Guatemala, Belize, Mexic si peninsula Yucatan.

Inconjurata de piramide, piete, terenuri de fotbal si cladiri guvernamentale, filosofia urbana Mayasa a dezvoltat  un calendar solar foarte precis, a pus bazele astronomiei si astrologiei. Fermierii, de asemenea, au ridicat terase si au inventat metode noi de agricultura intensiva pentru a hrani populatia crescanda a oraselor.

Apoi a venit dezastrul, un declin care a durat cel putin doua secole. Pana in anul 1100 locuitorii oraselor infloritoare ale civilizatiei Mayase par sa se fi ridicat pur si simplu si sa fi plecat in noapte. Intrebarea care circula pe buzele tuturor este de ce si mai ales unde?

In secolul al XIX-lea, cand exploratorii au inceput sa descopere ruinele napadite de jungla ale “oraselor pierdute”, teoreticienii si-au imaginat ca o imensa eruptie vulcanica sau un cutremur, poate chiar o pandemie la nivel local a distrus aceasta civilizatie stralucita.

Dar oamenii de stiinta de azi, in general, sunt de acord ca prabusirea Mayasilor are multe radacini, toate interconectate – suprapopularea, razboiul, foametea, seceta. In momentul de fata, cel mai bun domeniu de cercetare spre care ne putem indrepta atentia pare sa fie cel al schimbarilor climaterice.

Raspunsul e in picaturile de ploaie

Cel mai recent studiu climatic legat de civilizatia Maya a fost publicat in revista Science. Acesta analizeaza stalagmitele cu spirale neregulate dintr-o pestera din Belize. Formate de apa si minerale care picura de sus, stalagmitele cresc mai repede in anii ploiosi, oferind oamenilor de stiinta o evidenta exacta a tendintelor precipitatiilor istorice. Astfel de probe au fost folosite pentru evaluarea vremii mergand inapoi cu 2000 de ani.

Printre tendintele relevate de stalagmitele din  Belize, cercetatorii au declarat ca perioada timpurie clasica Mayasa a fost neobisnuit de umeda, mult mai umeda decat cu o mie de ani inainte. In tot acest timp, populatia a inflorit, beneficiind de agricultura si produsele ei.

In timpul celor mai umede decenii, 440 – 660, orasele s-au inmultit. Toate semnele distinctive ale civilizatiei Maya – sofisticatele sisteme politice, arhitectura monumentala, complexele religioase – au fost in perioada de maxima stralucire.

Schimbari climatice

Dar vraja de circa 200 de ani care a tinut pamantul roditor parea sa se fi spulberat. Atunci cand pendulul astronomic al sortii a batut, mayasii asteptau vremuri grele.

Sistemele mayase au fost fondate pe aceste modele climatic-agronomice. Cand tiparele s-au schimbat, hrana s-a imputinat, orasele nu si-au mai putut hrani locuitorii. Dezvoltarea i-a adus intr-un impas.

Secolele urmatoare, de la cca 660 la 1000, s-au caracterizat prin secete repetate si uneori seceta extrema. Agricultura a scazut si conflictele sociale au crescut.

Sistemul Maya religios si politic s-a bazat intotdeauna pe convingerea ca cei care conduc sunt mereu in comunicare directa cu zeii. De aici si setea de sange si sacrificii – pentru a multumi zeii si multimea.  Atunci cand aceste conexiuni divine nu au reusit sa produca ploi si recolte bune, tensiunile probabil s-au dezvoltat.

Spre exemplu, in 25 de ani, intre 750 si 775, 39 de onducatori si-au inscris pe stele si moumente numele, dand dovada rivalitatii, setei de razboi si a climatului tensionat.

Iar vremurile se anuntau tot mai grele.

Inregistrarile bazate pe datele din stalagmite sugereaza ca intre 1020 si 1100 regiunea a suferit cea mai lunga perioada uscata din ultimii 2.000 de ani. Cu aceasta, studiul sugereaza, ca esecul culturi Maya se datoreaza foametei, migratiei in masa si mortilor din cauza foametei prelungite.

In momentul in care spaniolii au debarcat in secolul al XVI-lea, populatiile Maya interioare erau slabite enorm, scaderea lor demografica atingea si 90%, iar centrele urbane au fost in mare parte abandonate. Marile orase au fost curand revendicate de padure.

O poveste moralizatoare?

Se pare ca mayasii insisi au fost vinovati pentru dezastrul societatii lor. Colapsul lor s-a datorat construirii oraselor si fermelor in detrimentul padurii. Defrisarile pe scara larga au redus fluxul de umiditate din sol catre atmosfera, intrerupand ciclul natural si reducand substantial cantitatile de ploaie. Mayasii au distrus padurea si pana la urma asta s-a intors impotriva lor.

Potrivit simularilor pe calculator din Geophysical Research Letters o astfel de atrocitate ar fi dus la scaderi de 5 pana la 15% a umiditatii in contextul in care chiar si o scadere de 10% este considerata o catastrofa ecologica.

Aceasta tendinta ar putea fi si un avertisment pentru societatea moderna. In prezent, padurea dispare facand loc fermelor si oraselor, iar temperaturile globale continua sa creasca. In acet fel, putem risca aceeasi soarta care a lovit societatea Maya. Multi sustin ca societatea noastra este mult prea dezvoltata si diferita, insa avertismentul ramane de rau augur.

Unde au plecat mayasii?

Foarte multe studii au incercat sa raspunda la aceasta intrebare. In Jurnalul Proceedings al Academiei Nationale de Stiinte, B.L. Turner si Jeremy Sabloff, un membru al Comitetului National Geographic pentru cercetare si explorare, au incercat sa corecteze unele conceptii comune gresite, incepand cu ideea ca civilizatia Maya a disparut dupa ce au sosit conchistadorii.

Ea nu a incetat sa existe. Chiar si astazi exista inca membrii ai vechii populatii Maya, pastrandu-si cultura, traditiile lor ramanand neatinse. Dar nu mai exista acele orase gigant, iar asta e ciudat. Ele au revenit padurii.

De-a lungul istoriei la nivel mondial, rareori poti gasi o populatie atat de mare, sustinuta, care tocmai a plecat si nu s-a mai intors. Cea mai aproapiata analogie care imi vine in minte este abandonarea finala si brusca a complexului  Angkor Wat din Cambodgia in secolul al XV-lea.

Studiul lui Turner concluzioneaza ca mediul natural s-a recuperat destul de repede dupa secolele uscate. Dar mayasii nu si-au putut recupera cetatile glorioase si nici faima apusa.

La intrebarea unde au fugit mayasii, unde s-au refugiat, Turner ne indica linia coastelor. Fugind de foame, istoviti, fara orase interioare, Mayasii s-au mutat pe linia tarmului. Comertul, de asemenea, s-a mutat, de la caile terestre la rutele costiere, sugereaza el.

Cu viata relativ confortabila de pe coasta, orasele interioare Mayase  ar fi fost pur si simplu uitate, spune Turner. Niciun cutremur catastrofal, nicio pandemie, niciun blestem, ci mai degraba o migrare treptata spre tarmuri si coaste, unde viata ar fi fost prielnica si hrana mai usor de gasit. Asta pana au ajuns spaniolii.

(Visited 86 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *