Spectrul sumbru al epidemiilor s-a abatut asupra omenirii inca din cele mai vechi timpuri, secerand vieti cu nemiluita – in momentele in care s-au dezlantuit, oamenii au privit neputinciosi chipul hidos al unei morti inerente, amintindu-si cat sunt de fragili pe fata acestui Pamant.

Analizand cele mai distrugatoare pandemii din lume ne-am dat seama ca intre ele exista corelatii. Majoritatea au pornit din Asia si au trecut prin Italia ca poarta de acces spre Batranul Continent. Deasemenea, pentru majoritatea dintre ele inca nu s-a gasit un vaccin.

Cititi mai multe despre Mituri despre epidemia de coronavirus

 

Lupta cu epidemii infricosatoare – un salt in trecut

In cele ce urmeaza, vom incerca sa prezentam o mini-serie a unor boli cumplite ce au decimat populatii intregi din vaste teritorii de-a lungul istoriei, aducand schimbari radicale pe harta lumii si impunand un peisaj care a dat peste cap de fiecare data planurile ambitioase ale celor mai stralucite minti aflate la carma unor natiuni, imperii sau principate.

Numitorul comun al acestora prezinta trei componente ale caror caracteristici invita la o majora reflectie asupra erorilor pe care oamenii continua sa le faca, in ciuda faptului ca istoria le pune la dispozitie nenumarate marturii cu privire la lectiile pe care le au de invatat:

  • Pandemiile tind sa prezinte aceeasi origine: Asia;
  • Impotriva anumitor agenti patogeni responsabili pentru provocarea lor inca nu s-a inventat un vaccin;
  • Durata aproximativa a unei pandemii este de 1-3 ani.

 

De-a lungul anilor, trecerea virusilor de la o persoana la alta stimuleaza procesele imunitare naturale, astfel incat oamenii izbutesc sa treaca printr-un nou val de virulenta – din ce in ce mai slaba – pana la atingerea unui nivel similar gripei de sezon.

Situatia se calmeaza ulterior, pana in momentul in care un alt virus emerge, dand startul unui nou ciclu, unei noi batalii.

Cititi mai multe despre 10 MITURI SI STIRI FALSE DESPRE CORONAVIRUS

 

Moartea neagra – ororile unei pandemii infricosatoare

ciuma neagra

De o violenta fara seaman, boala infectioasa care a ras de pe suprafata Pamantului circa o treime din populatie in secolul al XIV-lea – „ciuma neagra”, cunoscuta si sub denumirea de „pesta bubonica” – a constituit unul din cele mai cumplite episoade pandemice din intreaga istorie a omenirii.

Transmitandu-se de la sobolan la om prin ciupiturile puricilor, bacteria Yersinia pestis, responsabila pentru provocarea bolii, este un bacil studiat indelung de catre comunitatea stiintifica, din pricina agresivitatii formei de zoonoza pe care o produce, fiind chiar avansat ca potentiala resursa pentru fabricarea de arme biologice, de catre mintile malefice ale unor adepti ai distrugerii in masa.

Dar daca si in ziua de azi efectele cunoscute ale acestui agent patogen continua sa fie atat de temute, nu e dificil de imaginat groaza oamenilor din trecut, asupra carora s-a abatut o molima despre care nu reuseau sa inteleaga mare lucru, in afara faptului ca le poate atrage o moarte in chinuri groaznice.

Boala era pusa pe seama unor alinieri neobisnuite a astrelor sau pur si simplu era socotita o pedeapsa de la Dumnezeu, dinaintea careia oamenilor nu le mai ramanea decat sa-si faca semnul crucii si sa inalte rugaciuni fierbinti pentru a nu se numara printre cei destinati sa-si dea sufletul intr-o maniera atat de infricosatoare.

Lupta impotriva bolii se reducea la izolarea pe cat posibil a cazurilor cunoscute, in timp ce membrii instariti ai societatii se grabeau sa se retraga la domeniile lor din provincie – zone mai putin afectate de epidemie – unde asteptau sa treaca valul amenintator al contagierilor masive.

Specialistii sustin teoria potrivit careia boala a fost introdusa in Europa pe rutele faimosului „Drum al Matasii”, din China, trecand prin Italia – unul din cele mai importante nuclee continentale pentru schimburile de marfuri cu asiaticii si nu numai, inca din timpul Imperiului Roman.

Nu exista un vaccin contra ciumei, care sa fie unanim acceptat de catre autoritatile internationale, ci doar sporadice propuneri avansate de catre specialistii americani si australieni, blocate ulterior spre comercializare intrucat nu se cunoaste profilul lor de siguranta si gradul de eficacitate.

Ravagiile produse de aceasta pandemie s-au extins pe o perioada de cativa ani.

Cititi mai multe despre Teoriile conspiratiei si Noua Ordine Mondiala

 

Holera – generatoare a sase mari episoade epidemice in istorie

Cu manifestari initiale discrete, holera s-a transmis prin intermediul apei contaminate si alimentelor pastrate si preparate in conditii necorespunzatoare de igiena, din pricina unei bacterii gram-negative patrunse in intestinul uman – Vibrio cholerae – rezistentA la tratamentele de orice fel, care a fost responsabila pentru declansarea unor episoade de epidemie explozive, demonstrand o accentuata agresivitate in ceea ce priveste raspandirea de tip pandemic.

Dupa cateva zile destinate incubatiei, boala declansa tulburari digestive, apoi violente stari de voma pana la deshidratare, febra, coma si eruptii cutanate, iar in unele cazuri, antrena complicatii grave, precum pneumonia, parotidita sau septicemia.

Primele cazuri de holera au aparut in Asia, documentele istorice atestand cea dintai epidemie grava de acest tip in India, in anul 600 i.e.n., cu reveniri succesive, infiltrandu-se dupa ani de zile si in Europa prin fluxurile comerciale si de trupe ale Marii Britanii vehiculate in teritoriile indiene in scopul atasarii acestora la patrimoniuL propriului imperiu.

Valuri de holera s-au abatut asupra Batranului Continent in repetate randuri, la Londra, Viena, Berlin, Paris, in Crimeea si in mai toate teritoriile in care calitatea apei si a hranei lasau mult de dorit in perioada razboiului, dar nu au crutat nici Rusia, Afganistanul sau America Latina, provocand milioane de victime.

Desi exista un vaccin impotriva holerei, acesta ofera o protectie de 85% in primele 6 luni, procentul scazand apoi la 50-65% in primul an si ajungand sub 50% dupa 2 ani.

Tratamentul se bazeaza pe antibiotic, insotit de eforturile de rehidratare a organismului, lupta impotriva bolii punand accent pe segmentul profilactic, respectiv pe regulile de respectare a igienei standard.

In functie de contextul si de aria geografica in care s-au declansat, episoadele pandemice de holera au durat intre 12 si 36 de luni.

Cititi mai multe despre TOP ZECE EPIDEMII IN LUME, DE-A LUNGUL ISTORIEI

 

Gripa spaniola – cireasa de pe tortul Primului Razboi Mondial

Ca si cum marea conflagratie ce lua sfarsit in anul 1919 nu ar fi facut suficiente victime, gripa spaniola debuta cu un an inainte de instaurarea pacii, ca protagonista a seriei de boli infectioase de tip „aviar”, transmisa prin intermediul unui virus H1N1 de la pasari la om.

Spania a fost un stat care si-a declarat neutralitatea in timpul Primului Razboi Mondial, asadar gazetele locale au publicat cu sarg informatii necenzurate despre aparitia, evolutia si gradul de virulenta al bolii, timp de ani de zile.

Totusi, in ciuda numelui sau care sugereaza apartenenta la o natiune latina, originile flagelului gripei spaniole au fost semnalate in ziua de 4 martie a anului 1918, in incinta unitatii militare americane din Fort Riley, Kansas (SUA), unde circa 100 de militari se trezira in zori de zi cu simptomele unei boli misterioase.

Dar daca gripa spaniola a fost catalogata ulterior de catre specialisti in categoria „aviarelor”, cum se face ca toti acei bravi soldati s-au capatuit cu ea concomitent, tocmai in sanul unui fort american, unde era putin probabil sa se vina in contact cu un agent patogen de tip H1N1?!?

Raspunsul a fost formulat dupa mai bine de o suta de ani, de catre un grup de cercetatori japonezi, care au investigat cu insistenta asupra posibilelor surse de infectare de la vremea respectiva, ajungand la concluzia ca responsabilitatea i-ar fi revenit… bucatarului chinez al unitatii, care a servit la masa un meniu pe baza de carne de fazan lasat la fezandat dupa o reteta indoielnica…

Cat adevar se afla in aceasta supozitie e dificil de stabilit in ziua de azi, dar daca sursa declansarii unei pandemii ce a secerat milioane de vieti s-ar afla tot in palmaresul unui asiatic, asta ar fi chiar o varianta ce frizeaza incredibilul!

Cititi mai multe despre SITUATIA GLOBALA SI NATIONALA A EVOLUTIEI PANDEMIEI COVID-19: DATE SI STUDII STIINTIFICE

 

SIDA – descoperiri spectaculoase ale existentei de sute de ani

A durat mult si pana s-au identificat originile unei alte pandemii, asociate de aceasta data vremurilor moderne – SIDA – sindromul imunodeficientei umane dobandite – al carei protagonist este virusul HIV.

Degetul acuzator al cercetatorilor nu a putut fi indreptat de aceasta data asupra vietuitoarelor necuvantatoare, ci tocmai asupra omului insusi – modul de transmitere fiind de la om la om, prin contact sexual, contaminare cu sange infectat sau de la mama la fat.

Cum HIV se regaseste exclusiv in lichidele biologice – sange, sperma, secretii vaginale sau lapte matern – de data aceasta omul se vede constrans sa-si recunoasca pe deplin rolul nefast in raspandirea pandemica a virusului.

In urma efectuarii unor analize aprofundate asupra epavelor unor corabii spaniole si britanice scufundate in Marea Galbena si Marea Chinei de Est, cercetatorii au ajuns insa la concluzia ca boala era prezenta inca din vremuri de mult apuse: potrivit opiniei acestora, anumiti membri ai echipajelor ce au efectuat primele contacte cu Tara Soarelui Rasare, ar fi suferit de SIDA fara sa stie, intrucat la vremea aceea boala si manifestarile sale nu erau cunoscute inca.

Nici flagelul SIDA, care a condus si inca mai conduce la curmarea de vieti omenesti fara numar, nu beneficiaza de un vaccin, in pofida tuturor straduintelor comunitatii stiintifice internationale de a realiza unul.

Cititi mai multe despre MASURI DE PREVENTIE SI INFORMATII DE BAZA COVID-19

 

Vizionarii de ieri, neluati in seama de contemporanii lor

In anul 2005, o serie de epidemiologi  si virusologi cu spirit vizonar in contextul aparitiei si ciclicitatii pandemiilor, lansau semnale de alarma cu privire la posibilitatea declansarii unei epidemii cu o virulenta iesita din comun in decurs de circa 15 ani.

Unul din acestia, americanul Michael Osterholm (n. 1953), director al Centrului de Cercetare si Gestiune a Bolilor Infectioase din cadrul Universitatii din Minnesota, semnala faptul ca se prevede o pandemie cauzata de un virus extrem de contagios, provenit de la animale, invitand autoritatile locale si internationale la adoptarea unor masuri de prevedere si de organizare serioasa a tuturor sectoarelor ce ar putea fi implicate in gestionare unei veritabile calamitati.

Nu pot fi prevazute efectele unui astfel de eveniment, nu se poate stabili cu exactitate momentul declansarii sale, dar ceea ce se poate afirma cu siguranta este ca va bate la usa curand, avertiza la vremea respectiva reputatul epidemiolog, ale carui afirmatii nu au fost insa pe deplin acceptate ca posibil scenariu al unui nou val pandemic, spre nefericirea noastra, a tuturor celor ce azi ne straduim sa facem fata dusmanului Covid-19.

Cititi mai multe despre MITURI DESPRE IMUNITATE SI LEACURI BABESTI

 

 

Bibliografie:

  1. Freschi, Franc – „Storia documentata della Epidemia di Cholera-Morbus”, 1835;
  2. Hays, J.N. – „Epidemics and Pandemics: Their Impacts on Human History”, 2002;
  3. D’Amato Alberto – „Epidemie e pestilenze nella storia”, 2005;
  4. Ujvari, Stefan Cunha – „Storia delle epidemie”, 2012;
  5. McNeill, William Hardy – „La peste nella storia. L’impatto delle pestilenze e delle epidemie nella storia dell’umanità”, 2012.

 

(Visited 68 times, 1 visits today)