Citind carti precum “Shogun” de James Clavell, “Taiko” de Eiji Yoshikawa sau “Povestea celor 47 Ronini” de John Allyn am ramas cu o anumita perceptia asupra culturii japoneze. In special a samurailor. Ca sa nu mai vorbim despre filmele din ultima perioada: “Ultimul Samurai” cu Tom Cruise pana la cei “Sapte Samurai” din 1954.

 

In toate aceste momente crezi ca Japonia feudala era plina de samurai pusi pe sfada, cu sabia la brau si spranceana ridicata. Insa viata in societatea japoneza a acelei perioade era mult mai complexa. In special in manastirile buddhiste. In toata nebunia si razboiul asta continuu, o parte a Japoniei, cea mai retrasa, era scufundata in meditatii buddhiste.

 

Cum e viata intr-o manastirea japoneza buddhista?

Manastirile buddhiste au fost parte din peisajul cultural japonez inca din secolul al VII-lea. De atunci au ramas cele mai importante institutii, puternice deopotriva social cat si cultural.

 

In prezent, cele mai bune exemple de arhitectura antica si medievala in intreaga Japonia sunt direct legate de complexele de temple. Iar multe dintre aceste manastiri buddhiste sunt clasificate ca situri UNESCO. Calugarii care traiesc si muncesc aici servesc comunitatile avand un singur scop: atingerea iluminarii. Intre timp, ei mediteaza si produc unele dintre cele mai valoroase lucrari de arta, pictura, sculptura si caligrafie.

 

 

Citeste mai multe despre:

 

Cine a fost Buddha?

Simboluri folosite in buddhism

Cum e viata in India?

 

 

Buddhismul in Japonia

Buddhismul a fost prima oara introdus in Japonia din Asia in secolul al VI-lea. Manastirile au fost construite un secol mai tarziu cu sprijinul regentului Print Shotoku care a intrat in istorie cu viziunea sa. El a supervizat constructia a 46 de manastiri buddhiste si temple. Cele mai importante manastiri au fost Shitennoji, Hokoji si Horyuji. Deasemenea le-a oferit manastirilor pamant si scutire de taxe. Mai tarziu, imparatii erau dornici sa primeasca binecuvantarile acestor asezaminte monahale. Asadar, in scurt timp, acestea au devenit puternice din punct de vedere economic, dar si foarte influente pe plan politic.

S-a ajuns chiar la nivelul la care manastirile puteau sa plateasca pentru garzi inarmate. Cum serveau comunitatea? Ei bine, calugarii se ocupau de ritualurile funerare si ofereau un loc de studiu, biblioteci si adapost pentru nevoiasi. Probabil asa cum ar trebui sa se intample si la noi in tara. Calugarii mai ajutau si la constructia drumurilor, podurilor, lucrarilor de irigatii si ofereau rugaciuni la schimb uneori.

Urmatorul pas important in aceasta dezvoltare a aparut in secolul al XII-lea cand buddhismul zen a fost introdus din China. Aceasta versiune simplificata l-a facut mult mai accesibil oamenilor de rand. Prin urmare, viata monahala a inflorit in diferite centre. Influenta buddhismului zen se poate vedea in amenajarea gradinilor ce reprezinta o viziune asupra cosmosului. A urmat o perioada de declin si in secolul al XVII-lea, odata cu venirea confucianismului, manastirile s-au bucurat din nou de popularitate.

 

Buddhismul in Japonia a fost dominat in mare parte de barbati, dar au existat si ocazii cand femeile erau vazute favorabil. Pe Muntele Koya, unde se afla cele mai multe manastiri si muntele este considerat sacru, intrarea femeilor este interzisa. Se credea in acele vremuri ca femeia este inferioara barbatului si nu poate atinge aceleasi valente sprituale. Insa Evul Mediu a adus oarecum egalitatea, iar femeile au intrat in manastiri. Atunci nu era deloc neobisnuit ca o femeie sa se calugareasca pentru ca dorea sa evite o casatorie aranjata sau cand devenea vaduva.

 

Constructia manastirilor buddhiste

Templele buddhiste contin multe cladiri, fiecare o functie specifica. Exista cladiri special destinate venerarii, altele pentru intalniri, rugaciuni, antrenamente, unele pentru pastrarea relicvelor sacre si a lucrarilor de arta. Acestea sunt strict delimitate de camerele de locuit si alte facilitati. Inaintea perioadei medievale se considera ca trebuie sa existe un anumit tip de aranjament.

Desi fiecare templu este unic, cladirile principale includ intotdeauna:

  • portile (numite Mon) pentru a delimita intrarile,
  • turnul clopotului (numit Shoro) care ii cheama la rugaciune,
  • sala principala (numita Hondo) unde sunt tinute cele mai sacre imagini,
  • pagoda (numita To), un turn de lemn unde se tin relicvele sfinte si moastele,
  • sala de lectura (Kodo),
  • sala de meditatie (Zendo)
  • depozitul Sutra (Kyozo) unde se tin cele mai importante texte si scripturi buddhiste
  • mai exista si o cladire a fondatorului (Kaisando) unde se venereaza fondatorul templului,
  • temple mai mici (Tacho) ridicate de patroni bogati,
  • Casa Ceaiului (Chashitsu) unde se tin ceremoniile, de obicei langa o gradina speciala (roji)

In cadrul manastirilor buddhiste exista si altare shinto (numite Jinja) dedicate vechii religii japoneze care credea in zei protectori (kami)

De-a lungul istoriei au exista patru stiluri majore de construire a templelor:

  • Stilul japonez (Wayo) – in perioada Nara (710-794) – combina elemente din dinastia Tang: templele Kofukuji si Todaiji.
  • Stilul Marelui Buddha (Daibutsuyo) – sau stilul indian (Tenjikuyo) in epoca medievala, cu accent pe influenta Chinei de Sud: Marea Sala a lui Buddha si Marea Poarta de Sud de la templul Todaiji. 
  • Stilul zen (Zensbuyo) – sau stilul chinezes (Karayo) in in era medievala, vine de la dinastia Song (960-1279). E recunoscut dupa ferestrele in forma de clopot.  
  • Stilul Obaku – introdus din China in secolul al XVII-lea cu alei acoperite si multe decoruri sculptate.

 

Rutina unui calugar buddhist

Ce facea un calugar zilnic, rutina lui, depindea foarte mult de stilul de buddhism pe care il practica. Dar putem spune ca ziua unui calugar buddhist nu s-a schimbat prea mult din epoca medievala pana in prezent. Manastirile sunt conduse de un staret ce este asistat de cativa calugari seniori sau prelati. Calugarii trebuie mai intai sa astepte o perioada inainte de a fi numiti oficiali si lasati sa intre in manastire. Ca un calugar sa ajunga preot al templului este nevoie de trei ani de studiu. Ca sa fii invatator pentru alti noi calugari trebuie sa implinesti 12 ani de studii.

Templele puteau numara sute de calugari in perioada medievala. Astazi ajung la circa 30 de calugari. Exista foarte multe reguli si ele sunt foarte stricte. Acestea depind de secta sau de staretul manastirii. Ele fac referire la felul in care te imbraci, ce sa nu mananci, cum sa te porti, cum sa te inchini etc. Spre exemplu, calugarii buddhisti nu mananca carne, peste, sake sau mancaruri picante, trebuie sa ramana celibatari toata viata si nu au voie sa scuipe sau sa isi sufle nasul prea zgomotos.

Calugarilor buddhisti li se mai cere si sa mediteze circa 7 ore pe zi. Si tocmai din aceasta cauza au devenit faimosi in lumea intreaga. Meditatia poata lua forma de “stat jos si gandit” (zazen) sau de contemplare a ghicitorilor (koan). Ghicitorile variaza de la “cum era fata ta inainte de a te naste” la altele si mai ridicole! O sesiune de meditatie dureaza de obicei 30-40 minute. Dar cum nu au ceas calugarii folosesc betisoare parfumante care ard circa 30-40 minute.

Meditatiile pot lua si forma unui cantec din sutras, scripturile sacre, repetarea unor mantre, lucrul in gradinile spciale, mersul foarte incet sau construirea unei mandale – un tipar deosebit de complex din nisip colorat ce reprezinta invataturile lui Buddha.

Teoretic, calugarii ar trebui sa mediteze permanent. Chiar si cand mananca. Adica ar trebui sa se gandeasca, cu stomacul plin, la cel putin 5 lucruri: sa aprecieze mancarea, sa-si aprecieze meritul, puritatea, valoarea mancarii ca medicament si recunostinta pentru masa oferita.

Cand nu mediteaza calugarii sunt ocupati cu studierea textelor religioase, muncile zilnice, gradinaritul si alte treburi pentru comunitate. In unele temple turistice, calugarii pot indeplini chiar functia de ghizi pentru turisti. Mesele se iau in comun si in deplina liniste.

 

Cum arata ziua unui calugar buddhist?

O zi tipica din viata unui calugar buddhist zen incepe cu o trezire la ora 4 dimineata. Pana la 5 dimineata trebuie sa recite cantand din sutra, scriptura buddhista.

De la 5 la 7 dimineata meditatie si discutii cu staretul. Deabia la 7 dimineata se ia micul dejun cu orez, prune sarate si muraturi. De la 8 la 11 urmeaza curatenia si alte treburi gospodaresti. La 11 dimineata se ia pranzul constand in si mai mult orez, supa miso, legume gatite si ridichii murate. De la ora 13:00 la 16:00 urmeaza treburi casnice, iar la 16:00 o gustare similara pranzului. De la 17:00 la 20:30 din nou meditatie, iar la 9 se da stingerea.

Este o viata grea. Insa in trecut calugarii erau adesea si mari pictori, sculptori si caligrafi. Kukai, spre exemplu, in secolul al VII-lea, fondatorul buddhismului shingon, a fost un invatat, poet si artist faimos pentru caligrafia lui in toata Japonia. Unul dintre cei mai mari pictori japonezi a fost calugarul Sesshu din secolul al XIV-lea, specializat in pictura alb-negru. Asadar, aceste manastiri au contribuit la dezvoltarea vietii spirituale, dar si artistice in Japonia. Si continua sa o faca si astazi.

 

 

 

 

(Visited 95 times, 1 visits today)