Printre comunitatile etnice din Romania se numara si o serie de minoritati cu o identitate proprie, cultura, traditii, religie si obiceiuri mai putin cunoscute, dar care au reusit sa se pastreze de-a lungul timpului nealterate, caracterizand matrici bine definite in acest context.

 

Minoritati din Romania: ceangai, lipoveni, rromi si tatari – traditii, cultura, ritualuri

Potrivit statisticilor oficiale, in anul 2015, Romania numara peste 230 de mii de persoane cu rezidenta in tara noastra, dar nascuti in alte tari, preponderent fiind cei cu originile in Republica Moldova, Italia si Spania.

Astazi avem 18 astfel de comunitati importante:

  • Asociatia Italienilor din România
  • Asociatia Liga Albanezilor din România
  • Asociatia Macedonenilor din România
  • Asociatiei Partida Romilor „Pro-Europa”
  • Comunitatea Rusilor Lipoveni din România
  • Federatia Comunitatilor Evreiesti din România
  • Forumul Democrat al Germanilor din România
  • Uniunea Democrata Maghiara din România
  • Uniunii Armenilor din România
  • Uniunea Bulgara din Banat
  • Uniunea Croatilor din România
  • Uniunea Culturala a Rutenilor din România
  • Uniunii Democrate Turce din România
  • Uniunea Democratica a Slovacilor si Cehilor din România
  • Uniunea Elena din România
  • Uniunii Polonezilor din România
  • Uniunii Sârbilor din România
  • Uniunea Ucrainenilor din România
  • Uniunea Democrata a Tatarilor Turco – Musulmani din România

In acest material insa, ne vom referi inbdeosebi la cateva din comunitatile etnice recunoscute din vechime drept conlocuitoare in tara noastra si anume la ceangai, lipoveni, rromi si tatari, desi plaiurile noastre gazduiesc multe alte etnii ce s-au impamantenit de secole printre romani, cum ar fi de pilda sasii, secuii, maghiarii, evreii, armenii, macedonenii sau, in ultima perioada, arabii si chinezii, care par sa se inscrie pe o curba ascendenta a imigrarii in Europa de Est, incantati de oportunitatile din aceasta zona a globului.

Minoritatile din Romania beneficiaza de o zi dedicata – Ziua Minoritatilor Nationale, stabilita printr-o Hotarare de Guvern (nr. 881/9 dec.1998), cu data in 18 decembrie, in semn de recunoastere a grupurilor structurate pe sabloane spontane, unificatoare si bine definite, cu cetatenia romana si cu particularitati etnice, lingvistice si culturale specifice.

Acestea isi pastreaza peste vreme propria identitate culturala, traditiile si aparteneta religioasa, far sa altereze legaturile trainice si constructive cu populatia majoritara romana.

 

Cine sunt ceangaii din Moldova?

Distingandu-se prin bogatia traditiilor, artei populare si particularitatilor lingvistive, ceangaii din Romania numarau, potrivit recensamantului din anul 2011, doar 1536 de persoane, dar statisticile neoficiale confirma prezenta unui numar mult mai mare de reprezentanti ai acestei etnii pe teritoriul tarii noastre.

Datele prezinta o variatie spectaculoasa, daca ne raportam la estimarile stiintifice cuprinse in lucrarea dedicata, semnata de Prof. Dr. Tanczos Vilmos, care mentioneaza faptul ca in 110 localitati din Moldova, numai in perioada 1992-1996 se aflau peste 100 de mii de ceangai.

Populatia care face parte din aceasta categorie minoritara se exprima in graiul ceangan, care prezinta sonoritati similare limbii maghiare, amestecate intr-un dialect particular cu regionalisme moldovenesti, in functie de regiunea de referinta.

Modul de exprimare contine nuante arhaice, ca si cum ar fi desprins dintr-un dialect medieval, fara influente moderne specifice reformei lingvistice introduse si extinse in ultimele secole.

Ceangaii din Romania, asa cum este si firesc, au adoptat de-a lungul timpului o multime de termeni romanesti, pe care-i utilizeaza insa in vorbirea curenta cu un accent aparte, mai cu seama in Bacau, Neamt, Iasi si Vrancea, unde fonetica locala impleteste graiul ardelenesc cu cel romano-moldav.

Fenomenul se manifesta indeosebi in mediul rural, unde agricultura si cresterea animalelor reprezinta ocupatia de baza, care atrage dupa sine un anumit mod de exprimare, caracteristic celor ce interactioneaza in acest context.

Ceangaii din Tara Barsei in schimb, utilizeaza un dialect orientat catre graiul secuiesc, cu puternice influente maghiare, dispunand de mijloace organizative specifice pentru a putea participa la slujbe religioase luterane sinodo-presbiteriene.

Pastrarea traditiilor constituie una din prioritatile culturale ale ale ceangailor, care detin grupuri folclorice participante la manifestari interne si internationale, cu prilejul carora isi prezinta particularitatile portului popular, ale cantecului si jocului specifice.

Nu putine au fost insa manifestarile folclorice in cadrul carora ceangaii din Romania au cucerit publicul de peste hotare prin frumusetea dansurilor si costumelor lor populare.

Printre instrumentele muzicale care starnesc ropote de aplauze la festivaluri, baluri si spectacole, se numara cobza si vioara, manuite cu iscusinta de instrumentistii ceangai, iubitori ai baladelor, cantecelor de catanie, ceardasurilor si invartitelor ametitoare.

Dar aceasta etnie minoritara din Romania a daruit peisajului cultural si o serie intreaga de personalitati de seama, printre care se numara scriitorul Demeter Lakatos, activista pentru drepturile omului Tinka Nyisztor, folcloristul si preotul romano-catolic si calugarul minorit Inocentiu Ioan Petras sau prim-lautarul Zerkula Janos, pentru a enumera doar cateva din acestea.

 

Cine sunt lipovenii din Dobrogea?

Lipovenii din Dobrogea isi au originile in vechiul teritoriu rusesc si numara azi peste 40 de mii de persoane cu rezidenta stabilita in tara noastra, indeosebi in judetul Tulcea, dar si in anumite zone din Braila, Constanta si Ialomita.

Denumirea de lipoveni deriva in realitate de la unul din liderii acestei etnii Filip Pustoviat, ai caror adepti erau cunoscuti sub apelativul de „filipoveni” – credinciosi de rit vechi emigrati in Moldova in secolul al XVIII-lea, opozanti ai reformei patriarhului Nikon.

Dupa cum precizeaza scriitorul si istoricul Mihai Tiliumeanu in lucrarea sa intitulata Istoria cazacilor din Dobrogea, denumirea de „lipoveni” isi are propria sa justificare:

Motivul pentru care denumirea de lipoveni a fost acceptata de ceilalti credinciosi de rit vechi a fost unul practic: rascolnici sau simpli tarani, fugiti din motive religioase sau pentru a scapa de serbie, ei nu se puteau numi rusi, din moment ce intre Poarta si Imperiul Tarist se semnasera conventii de extradare reciproca a cetatenilor celor doua state. Acceptand denumirea de lipoveni, termen cu vagi conotatii etnice, staroverii rusi se puneau la adapost de primejdia ce venea dinspre Rusia.

Oameni simpli si deprinsi sa lupte cu vicisitudinile unor ierni aspre si cu un trai modest, lipovenii s-au adaptat rapid la conditiile de viata din Dobrogea, unde apele Dunarii si pasarile cerului le asigura o hrana mult mai variata si mai generoasa decat in teritoriile de origine.

Priceputi in ale pescuitului, impletitului, si constructiei de ambarcatiuni de mici dimensiuni, lipovenii si-au pastrat de-a lungul timpului traditiile si obiceiurile, bucurandu-se de o popularitate aparte in randurile romanilor, pentru maiestria lor in preparea de bucate pe baza de peste si verdeturi.

La randul lor, lipovenii din Romania isi au propriile personalitati care au adus o contributie importanta culturii, artei si sportului in tara noastra, cum ar fi de pilda laureatul de patru ori cu aur la canoe Ivan Patzaichin, jurnalistul si scriitorul Ioan Chirila, faimosii boxeri Calistrat Cutov si Simion Cutov, Mitropolitul Ambrosie (Amvrosii Popovici) sau actorul Vlad Ivanov.

 

Originile rromilor si istoria lor in Romania

Desi in prezent exista tendinta de a evita utilizarea denumirii populare a rromilor, respectiv cea de „tigani”, in limbajul de zi cu zi, grupul etnic desemnat cu acest termen este unul din cele mai cunoscute in lume, din pricina unei evidente inclinatii a membrilor sai de a se muta frecvent dintr-un loc in altul, fara a da prea multa importanta frontierelor si barajelor culturale si lingvistice cu care se confrunta in cadrul unui proces continuu de migrare in toate directiile.

Denumirea starneste insa si in ziua de azi polemici serioase, considerandu-se ca termenul de „tigan” ar detine conotatii ofensive si jignitoare, ca si cum ar desemna din start o persoana cu un comportament blamabil.

Mai mult decat atat: avocatii si aparatorii drepturilor rromilor din Romania, sustin ca apelativul de „tigan” izoleaza cetateanul rrom si-l transforma intr-o victima a discriminarii, solicitand utilizarea exclusiva a termenului de „rrom”, asa cum a fost adoptata printr-un amendament, ca denumire oficiala in dictionare.

Paradoxurile legate de aceasta etnie apar ca ciupercile dupa ploaie de indata ce se incearca abordarea subiectului „origini, istoric, numar estimat”. Niciuna din aceste chestiuni nu a fost limpezita pana in prezent, controversele legate de locul in care ar fi fost semnalati rromii pentru prima data fiind semnificative.

Parerile cercetatorilor si istoricilor sunt impartite, dar prima atestare documentara dateaza din anul 1385, odata cu actul de donatie a domnitorului Tarii Romanesti catre Manastirea Tismana, prin care se transfera in patrimoniul acesteia o serie de posesiuni din vecinatatea orasului Turnu Severin, printre care se aflau si 40 de salase de „atigani”.

Rromii sunt poate cei mai ambitiosi subiecti cand vine vorba despre pastrarea traditiilor, fiindu-le recunoscute cu usurinta portul, sonoritatea dialectelor proprii si nu in ultimul rand, particularitatile folcloristice.

Dansul si muzica se afla din cele mai vechi timpuri pe lista de prioritati a rromilor, care par sa nu aibe nevoie de o instruire speciala atunci cand se pune problema notelor muzicale sau a ritmului – orice este bun de transformat intr-un instrument muzical si orice prilej este potrivit pentru joc si petrecere.

Influenta rromilor asupra populatiei majoritare din Romania este mai puternica decat s-ar putea crede, iar istoria tarii noastre o demonstreaza din plin, incepand cu problematica aderarii la Uniunea Europeana din anul 2003, care se izbea de chestiunea maritusului fortat al fiicei regelui Cioaba, Ana Maria, in varsta de numai 12 ani, cu un pretendent minor la randul sau, in varsta de 15 ani.

Traditia casatoriilor intre minori a fost ulterior interzisa oficial de catre regele Cioaba, ceea ce a satisfacut din plin pretentiile baroanei Emma Nicholson, cea care a criticat aspru autoritatile de la Bucuresti in cadrul Raportului Uniunii Europene pentru toleranta manifestata fata de acest gen de traditii ale rromilor, ce includeau si „tranzactionarea” casatoriilor.

Rromii sunt si in ziua de azi insa invaluiti intr-o aura de legenda si mituri cu iz tribal indial, care le plaseaza originile undeva in perioada anilor 550 i.e.n., ca protagonisti ai unor grupuri nomade, cucerite de imparatul persan Cyrus cel Mare in Scitia Mica, pana pe malul Dunarii, in teritoriile Bulgariei actuale.

Din punct de vedere religios, rromii sunt adeptii multor practici considerate pagane, desi in vremurile moderne multi dintre acestia se declara apartenenti ai ritului ortodox, in linie cu religia predominanta din tara noastra.

Exista insa si o comunitate insemnata de rromi, in Babadag in special, unde acestia apartin cultului musulman, insumand circa 1% din totalul populariei de rromi de pe teritoriul romanesc.

 

Cine sunt tatarii crimeeni din Constanta?

Originile tatarilor din tara nostra sunt inradacinate in populatia razboinica ajunsa la gura de varsare a Dunarii, in perioada infloritoare a actiunilor de expansiune ale Hoardei de Aur, din secolul al XIII-lea.

Descendentii acestora s-au stabilit initial in Isaccea, extinzandu-se ulterior intr-un teritoriu lipsit de populatie din Dobrogea, la acestia adaugandu-se si tatarii crimeeni adusi de otomani in aceasta zona spre sfarsitul secolului al XVI-lea.

Estimarile din ultimii ani dezvaluie faptul ca in Romania s-ar afla aproximativ 24.650 de tatari, cu o concentrare deosebita in Constanta, Tulcea si Braila, insa numarul real al acestora ar putea fi mult mai mare, asa dupa cum releva documentele unor organizatii locale.

Tatarii din Romania apartin cu precadere cultului musulman si isi definesc propria identitate sustinand programul unui partid infiintat dupa 1989, ca organizatie etno-confesionala, sub denumirea de Uniunea Democratica a Tatarilor Turco-Musulmani din Romania.

In programul acesteia este prevazuta prioritatea „propasirii neamului tataresc prin renasterea spiritualitatii specifice”, desi in afara legaturilor firesti cu tatarii din Crimeea si din alte tari, pare sa nu existe prea multe cai de realizare a acestui deziderat.

In mai toate tarile lumii exista comunitati mai mari sau mai mici de tatari, dar din punct de vedere socio-cultural acestia tind sa se integreze perfect in mediul in care si-au stabilit resedinta, mentinandu-si traditiile si obiceiurile intr-o maniera discreta, locala si fara prea multa publicitate.

In Constanta, tatarii crimeeni sunt cunoscuti drept „singura populatie nascuta si care traieste in Europa, dar avand cultura si traditie asiatica”, asa cum vin definiti de catre istoricul Tasin Genil intr-un material publicat in 2010, la nivelul platformei National Geographic, „fugiti din calea razboaielor ruso-turce, pentru a-si defini o viata pasnica si armonioasa, plamadind cu drag coltunasi si serbet cu scortisoara si lamaie”…

 

 

Bibliografie:

  1. Language, Religion and National Identity in Europe and the Middle East: A historical study”, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam, 2006;
  2. Deacu, Elena – „De unde provin strainii din Romania si care sunt tarile care gazduiesc cei mai multi romani”, 2017;
  3. Bradateanu, V. – „Minoritatile nationale din Romania – intre aspiratii si realitati”, 2017;
  4. Tiliumeanu, Mihai – „Istoria cazacilor din Dobrogea”, 2014 – cap. III, IV;
  5. Cupcea, Adriana – „Turcii si tatarii din Dobrogea”, Institutul Pentru Studierea Problemelor Nationale, Cluj-Napoca, 2015.

 

 

 

(Visited 46 times, 1 visits today)