Daca va intrebati cum a fost posibil sa se obtina atat de repede un vaccin eficient impotriva Covid-19, ei bine nu este vorba nici de magie, nici de un proces facut de matuiala sau fara o atenta analiza a tuturor aspectelor corelate.

In realitate, fara existenta anumitor elemente ceva mai iesite din comun, ar fi fost nevoie de ani de zile pentru a pune la punct un scut eficient impotriva actualei pandemii, dar aruncand o privire iscoditoare asupra evenimentelor care au avut loc in ultimii ani, lucrurile se profileaza intr-o lumina aparte.

Cum se face insa ca in decurs de numai un an omenirea dispune deja o jumatate de duzina de vaccinuri noi-noute, numai bune pentru a aduce un elogiu concret „triumfului muncii de cercetare stiintifica” si „succesului inteligentei umane”?

Nici nu e de mirare ca multe persoane manifesta suspiciune cu privire la „bebelusul ARNm” al caselor farmaceutice Pfizer/BioNTech si Moderna, plecand urechea pana si la cele mai nastrusnice scenarii complotiste lansate vreodata pe piata – ipoteze aparute precum ciupercile dupa ploaie, gata sa strecoare indoiala in sufletele celor ce nu sunt suficient de bine informati.

Pentru a raspunde in detaliu la eventualele nedumeriri ale acestora din urma, vom enunta in cele ce urmeaza, lista celor patru factori esentiali care au permis punerea la punct, controlul si distribuirea noilor vaccinuri anti-Covid-19 intr-un interval temporal atat de scurt.

Fiecare din acesti patru factori a detinut un rol crucial in acest context, dar nici unul din din ei un rol exclusiv: obtinerea rapida a vaccinurilor anti-Covid-19 a depins in mod sigur de caracterul simultan al impletirii lor.

Fara prezenta unuia din acesti patru factori, dezvoltarea vaccinurilor anti-Covid-19 ar fi necesitat mult mai mult timp, chiar ani si ani de zile.

 

Primul factor: Dinamismul cercetarilor de baza si liberul acces la baza de date

Motivul pentru care datele moleculare vizand infectia provocata de catre virusul actual au fost achizitionate rapid consta in faptul ca numeroase laboratoare din lumea intreaga pusesera deja la punct tehnologii rafinate pentru studiul virusurilor si caracteristicilor acestora genetice si biologice.

Datele privitoare la Covid-19, achizitionate intr-o prima faza de catre oamenii de stiinta chinezi si intr-o faza succesiva de cercetatorii de pe mai toate meridianele lumii, au fost accesibile tututor intr-un interval de timp extrem de redus.

China a demonstrat o promptitudine impresionanta in a izola virusul de indata, a caracteriza genomul si a pune cu generozitate la dispozitia lumii intregi datele care au permis crearea unui test diagnostic, realizand ca ceea ce definea intr-o faza precedenta cu un comunicat laconic „pneumonie suspecta inregistrata in Wuhan” constituia de fapt o amenintare mult mai grava”, se desprinde din volumul lui Roberto Burioni, „Virus, la grande sfida” (2020).

Starea de urgenta declansata de pandemie a facut astfel incat la nivelul comunitatii stiintifice internationale sa se perceapa intens necesitatea publicarii datelor inainte de a fi evaluate de un numeros grup de experti, asa dupa cum ar fi impus practica de rutina (asadar inainte de ceea ce numim in limbaj de specialitate „peer review”).

Date ceva mai nesigure, dar fara indoiala consultabile de indata, fiind accesibile tuturor – un fenomen la care au contribuit toate revistele stiintifice de reputatie mondiala, inclusiv cele care de obicei isi vand scump informatiile.

Fara aceasta formidabila retea de cunostinte de baza azi nu ar exista nici un vaccin anti-Covid-19.

 

Cel de-al doilea factor: Evolutia tehnologica exploziva

Vaccinurile actuale, incepand de la Ad5-nCov-ul chinezesc si continuand cu Sputnik V dezvolatat in Rusia, ChAdOx1 dezvoltat de AstraZeneca (Suedia/Anglia/Italia), mRNA-1273 produs de Moderna (SUA) si incheind cu Comirnaty (BNT162b2) al casei Pfizer/BioNTech, se bazeaza toate pe noile tehnologii ale utilizarii acizilor nucleici (ADN si ARN) – tehnologii care nu erau disponibile cu ani in urma.

A fost tocmai extraordinara flexibilitate a acestor noi tehnologii cea care a permis crearea de prototipuri pentru aceste vaccinuri intr-un timp record.

Cercetarile aplicative in vederea utilizarii acestor tehnologii in terapia anumitor boli infectioase debutasera deja cu multi ani in urma, in speranta descoperirii unui vaccin cu ajutor caruia ar fi putut fi invins cancerul – o perioada in care nu se ipotiza catusi de putin confruntarea cu o pandemie cumplita provocata de coronavirus.

Dar toti acei ani de lucru si studiu in laboratoarele oamenilor de stiinta au contribuit in mod considerabil la dechiderea unei largi si noi perspective in domeniul virusologiei in general.

Odata cu dezvoltarea acestui nou scut impotriva Covid-19, se poate spune ca s-a dat startul unei noi ere, in care va fi posibila aplicarea tehnologiilor elaborate in cursa crearii de numeroase alte formule salutare care vor prezenta o eficienta remarcabila in lupta impotriva altor patologii.

Varsatilitatea ingaduita de metoda „mesager” a noului vaccin constituie pe de alta parte o solutie spectaculoasa pentru a crea in timp record noi vaccinuri specifice pentru eventualele variante ale bolii, in cantitati suficiente pentru a fi distribuite in lumea intreaga.

 

Cel de-al treilea factor: Bani cu lopata

Guvernele multor tari precum SUA, China, Rusia dar si alte state si Uniunea Europeana, au investit cifre astronomice  (peste 10 miliarde de dolari), in paralel cu multiple organizatii internationale precum Coalition for Epidemic Preparedness and Innovation (CEPI), Global Alliance for Vaccines and Immunizations (GAVI) sau The Bill and Melinda Gates Foundation, in acesta lupta contra cronometru impotriva pandemiei.

Dar in ce mod aceste sume exorbitante au permis dezvoltarea rapida a vaccinurilor? 

In Occident, institutiile care dezvolta vaccinuri lucreaza de ani de zile sub semnul dinamicilor de piata astfel incat stiu bine (in pofida celor ce se declara din principiu impotriva vaccinurilor), ca producerea unui nou vaccin constituie o aventura costisitoare, riscanta si plina de complicatii.

Daca, in schimb, costurile si asadar riscurile sunt asumate in totalitate sau in cea mai mare parte de catre un investitor extern, proiectul devine instantaneu extrem de interesant, atragator si stimulant, deopotriva.

Riscul economic poate fi acoperit fie de finantari directe fie de achizitionarea anticipata a unui numar elevat de doze dintr-un vaccin care inca nu exista. Ambele forme de finantare nu constituie insa o garantie in cazul in care initiativa se demonstreaza un faliment, dar permit dezvoltarea unui vaccin in timp record.

Externalizarea riscurilor a permis ca de pe urma colaborarii Pfizer/BioNTech sa se obtina vaccinul Comirnaty cu o rapiditate fara precedent.

Intr-o alta ordine de idei, sumele disponibile au ingaduit organizarea unor enorme studii clinice de Faza 3, cu recrutarea concomitenta in diferite state ale lumii a unui numar elevat de persoane, monitorizate individual si studiate in mod repetat pentru perioada de vaccinare si in lunile succesive acesteia.

 

Cel de-al patrulea factor: Epidemia

Ritmul ingrijorator cu care s-a extins epidemia constituie cel de-al patrulea factor care a contribuit la accelerarea dinamicilor de dezvoltare a unui vaccin eficient.

Pe de alta parte, atata timp cat cercetatorii nu „dispun” de o epidemie in curs de desfasurare, nu reusesc sa achizitioneze la nivelul grupului aflat in observatie un numar suficient de mare de cazuri de boala, astfel incat studiul de Faza 3 se poate prelungi pe un termen nedefinit, incetinind mult procesul de dezvoltare a unui vaccin.

A fost tocmai dramaticul val de imbolnaviri cel care a accelerat lucrurile in acest context, conducand la aprobarea vaccinului mult mai rapid decat se estima.

 

Concluzii

Dezvolarea rapida a vaccinurilor anti-Covid-19, cel putin a celor produse in Occident, nu a avut loc sub semnul niciunei magii si nici nu a avut un caracter superficial; se poate spune ca-i lipseste doar un element pentru a fi desavarsit: nu se stie cat de lunga este perioada de imunitate pe care o confera.

Desigur, in viitorul apropiat cercetarile se vor extinde intr-o maniera spectaculoasa intrucat oamenii de stiinta mai au inca de clarificat aspectele legate de efectele vaccinului asupra copiilor, asupra femeilor insarcinate si asupra subiectilor caracterizati de diferite alte conditii speciale.

In prezent insa, gratie celor patru factori mai sus enumerati, care s-au impletit intr-o tesatura favorabila accelerarii producerii vaccinului, avem la dispozitie un instrument cu un impact considerabil asupra pandemiei si indeosebi asupra mortalitatii pe care aceasta a provocat-o la nivel global.

Provocarea pe care a lansat-o acest virus omenirii a generat o cursa fara precedent in randurile comunitatii stiintifice internationale, unind pentru prima data in istorie, intr-un mod pe cat de nefericit si de dramatic, pe atat de imperativ, fortele tuturor popoarelor lumii, pentru a le directiona catre un obiectiv benefic la nivel planetar”, remarca Roberto Burioni in volumul sau intitulat sugestiv „Virus, la grande sfida” (2020).

Depinde numai de noi sa invatam din aceasta lectie cutremuratoare si sa dam curs unor astfel de eforturi ingemanate intr-un unic fascicol si in alte contexte care produc inca rani dureroase natiunilor globului, pentru a inregistra in mod repetitiv succese destinate sa salveze milioane de vieti.

Nu exista motivatie mai puternica pentru om decat frica. Dar omul nu are nevoie de aceasta pentru a-si pune la treaba inteligenta, resursele si timpul, astfel incat sa-si imbunatateasca modul de viata, sanatatea si nivelul de siguranta. Daca pentru aceste prerogative se vor cheltui pe viitor sume importante, atunci se va putea spune ca banul va inceta sa mai reprezinte „ochiul dracului”, transformandu-se intr-un lucru minunat”, concluziona Burioni, nu fara o umbra de sarcasm, in lucrarea sa.

 

Bibliografie:

  1. Beaglehoe, Robert & Bonita, Ruth – „Epidemiologia di base”, 1997;
  2. Miller, Neil Z. – „Vaccini: guida per una scelta informata”, 2018;
  3. Richtel, Matt – „La miglior difesa: La nuova scienza del sistema immunitario”, 2019;
  4. Burioni, Roberto – „Virus, la grande sfida”, 2020;
  5. Forni, Guido – „Vaccino Covid, perche cosi presto”, 2020.

 

(Visited 35 times, 1 visits today)