Cruciadele – drumul spre iad

La 480 km nord de Ierusalim, drumul pelerinilor trece prin Ma’arrat al-Numan. În miezul iernii anului 1098 acest orasel a fost invadat de canibali, oameni care au mers 3.000 km pentru a face bine în numele lui Cristos. “În Ma’arrat trupele noastre au fiert paganii adulti. Au pus copiii la protap si i-au devorat.”
Aceasta a fost prima cruciada.

Acestia au fost pelerini la razboi. Ce i-a transformat pe cruciati în monstrii? Începem cautarea unui raspuns în Constantinopol. Exact asta e si ideea. Poate acum nu are treaba nimeni cu turcii, dar acum 900 ani aici era capitala Imperiului Roman. Numele latin era Byzantium. Aici nu se vorbea latina, era un oras grec. Si îl numeau Constantinopolis. Grecii l-au numit Eis Tin Polin, in prezent este numit Istanbul si toti cred ca e turcesc. Nu e de mirare ca îl numeau Byzantium. Daca împaratul din Constantinopol sau Byzantium sau Eis Tin Polin sau cum s-ar numi, care se numea Alexios, ar vedea minaretele, s-ar rasuci în mormant. Si-a petrecut toata viata aparand acest maret oras crestin de musulmani. Turcii erau luptatori nomazi din Asia Centrala proaspat convertiti la Islamism. Au invadat Orientul Mijlociu si o parte a imperiului lui Alexios. 20 de ani mai tarziu, Alexios era pregatit sa-i goneasca dar avea nevoie de mai multi soldati.

E anul 1095 si turcii si-au stabilit capitala la numai 160 km de Constantinopol.
Împaratul Alexios a decis sa ceara ajutor de la fratii crestini din vest. Asa ca i-a trimis o scrisoare Papei cerandu-i ajutorul. La prima vedere, e o idee foarte buna. De fapt, Alexios nici macar nu putea sa-si imagineze efectul pe care îl va avea aceasta  scrisoare.
Aceasta scrisoare va fragmenta lumea. Alexios era conducatorul Bisericii Bizantine si a presupus ca Papa va actiona ca un oficial bizantin si anume sa recruteze cativa soldati profesionisti. Era o presupunere gresita. Europa era plina de soldati profesionisti. Barbarii care au distrus Imperiul Roman au construit o societate bazata în întregime pe lupta. S-au convertit la Crestinism si au recunoscut autoritatea Episcopului Romei pe care îl numeau Papa. Dar Papa nu era un oficial bizantin. Era un politician ambitios ce construia o superputere.

În centrul puterii era Manastirea Cluny din Franta. Odinioara erau biserici separate, fiecare condusa de jefuitori înarmati care controlau o parte din teritoriu. Dar asta a fost. Cluny vorbea despre o Biserica mai mare, una care îngloba toate bisericile si controla toate bisericile, prelatii si crestinii. În zilele noastre, cel mai mare spatiu închis din lume este Pentagonul.
În secolul XI era Cluny. În 1073, un preot din Cluny devenea Papa Gregory VII. Si el a început sa ceara ca oamenii în armuri sa se plece în fata puterii Bisericii sau sa suporte mania Domnului. Nimanui nu i s-a permis sa-i stea în cale.
Singura data în istoria papalitatii, un grup de reformatori radicali a pus mana pe putere. Printr-o serie de masuri surprinzatoare, care includeau excomunicarea Patriarhului Constantinopolului, înlaturarea regelui Germaniei si a Sfantului Imperiu Roman din pozitia de Patron, adunarea nobililor din toata Europa pentru protectia papalitatii, cerandu-le episcopilor sa fie liberi, dar vasali Romei. Într-o serie de miscari uimitoare, acesti extremisti au transformat complet papalitatea. Ceea ce se întampla în Biserica Catolica era ca Papa devenea conducator de stat.
Devenea Crestinatatea unita sub conducerea Papei. Papa Gregory a creat o miscare militanta, revolutionara care lupta pentru a prelua controlul asupra întregii lumi, pentru a o face cu adevarat crestina. Succesorul Papei Gregory, Urban, continua munca începuta. Si apoi scrisoarea Împaratului i-a cazut în poala. Papa a decis sa foloseasca scrisoarea lui Alexios ca scuza pentru crearea propriei armate pentru cucerirea Estului. Cand Papa vorbea despre eliberarea Tarii Sfinte, se referea la aducerea acesteia sub puterea Papei, a Bisericii Catolice. Puteti spune ca nu era un plan în spiritul credintei. Iisus a predicat iubirea fata de dusmani, nu exterminarea lor. Cuvintele lui Iisus erau o problema pentru toti cavalerii crestini. Daca un cavaler era atacat, el trebuia sa-si ucida atacatorul si toate rudele acestuia. Dar Domnul a poruncit credinciosilor sa-si întoarca obrazul si sa nu se apere. De exemplu un razboinic bogat ca Tancred de Hauteville. Chiar si într-o zi proasta ar fi omorat pe cineva. Daca îti permiteai un echipament de calitate erau mici sanse sa fii ucis. Era antrenat sa-i nimiceasca pe cei slabi. Dar biograful lui Tancred a scris ca acest sensibil tanar de 17 ani era foarte îngrijorat ca Dumnezeu nu-i aproba crimele. Acest conflict de moralitate a fost reteta pentru instabilitate psihica. Putem recunoaste cu totii în Tancred un exemplu clasic de schizofrenie. Cavalerii nu au ursuleti de plus. Nu-i de mirare ca se aflau în criza. Papa s-a întors la Cluny si a început sa-si puna planurile la punct, de a crea Armata Bisericii. Apoi a convocat Consiliul Bisericii în Catedrala Clermont. A lasat sa se afle ca va face un anunt foarte important la sfarsitul întalnirii. Toata lumea era foarte nerabdatoare. Nimeni nu stia despre ce era vorba, dar stiau ca va fi ceva neobisnuit.

“Un neam blestemat, un neam îndepartat de Dumnezeu, a invadat tara acelor crestini.” Multimea adunata la acest eveniment era atat de numeroasa, încat au trebuit sa tina întalnirea pe un camp, în afara catedralei. Cel care a pictat tabloul 400 de ani mai tarziu nu a facut-o exact. “Fratii vostri sunt fie înrobiti în casele lor de alti stapani, sau au fost alungati din ele, sau au fost fortati sa fie sclavi în tara lor.” Nu era chiar asa. Invazia turcilor avusese loc cu 20 de ani în urma. Si tratau crestinii chiar rezonabil. Picturi ca aceasta sunt un fel de tabloide medievale. Turcii au masacrat numai arabi, dar Papa instrumenta un razboi. Si pentru a-l face, a oferit o solutie spectaculoasa problemei de a fi un cavaler crestin. Christos a fost gresit interpretat. Era un pacat sa ucizi alti crestini. “Sunteti aroganti cu mandria voastra mare. V-ati ridicat asupra fratilor vostri si i-ati ciopartit. Ar trebui sa tremurati de frica pedepsei. Ar trebui sa va temeti sa ridicati mana împotriva fratilor vostri crestini. Este mai putin rau sa ridicati sabia împotriva sarazinilor. Este singurul razboi acceptat.”  Dilema lui Tancred era rezolvata. Datoria lui de crestin era sa mearga si sa ucida în numele Domnului. Biograful lui era entuziasmat. “În sfarsit, ca si cum s-ar fi trezit dintr-un somn, vigoarea lui a crescut. Puterea i-a crescut, a deschis ochii. Curajul sau a crescut.”

Papa propunea un razboi cu rol de penitenta.  Un razboi care-l ajuta pe om sa obtina izbavirea. Razboiul ca o forma de devotiune. Daca cineva considera postul penitenta, rugaciunile devotiune, acest razboi este echivalentul unei rugaciuni. Nu exista nimic similar în istoria crestinismului. Era un fel de a-l imita pe Christos. Foarte ciudat, deoarece Christos era mai degraba un pacifist care avea mai multe în comun cu Ghandi decat cu acest tip de crestinism agresiv.

“Preotul va spune: Mergeti! Episcopul va spune: Mergeti! Papa va spune: Mergeti! Duceti crucea la Ierusalim. Pelerini, la razboi!”

Chemarea Papei s-a raspandit în Europa. Pentru a avea succes, Biserica a gasit o distributie importanta. Raymond, Conte de Toulouse care luptase deja cu maurii în Spania. Acum priviti-l cum îi zdrobeste în Ierusalim. Raymond si-a luat familia cu el. Se astepta sa devina liderul cruciadei. Mergea împreuna cu Ducele Godfrey de Lorena. Ducele Godfrey era într-o situatie dificila acasa. Ar fi dat orice sa conduca cruciada.  Hugh de Franta. “Se crede norocos deoarece fratele sau este regele Frantei, dar din pacate nu are bani. Este înca unul care vaneaza averi. “Alaturati-va celor mai mari cavaleri din toate timpurile în misiunea de eliberare a Bisericii Sfantului Mormant de necredinciosii însetati de sange. Calariti cu eroii, castigati-va un loc în Rai, trimitand necredinciosi în Iad.

Biserica nu avea la dispozitie filme,dar avea mijloace pentru informare în masa. Iar cruciada a fost primul mesaj catre public. Impactul era uimitor. Mai avusesera loc razboaie sfinte înainte. Acesta era nou. Un pelerinaj de razboi. Pelerinii trebuiau sa poarte o cruce pentru a arata ca au depus juramantul de a ajunge la Ierusalim. Urmau sa fie excomunicati daca dezertau. Celor care participau li se iertau greselile din aceasta viata sau din urmatoarea. Era o idee complet radicala si revolutionara care venise din partea Papei deoarece… era prima de acest fel.
Cu alte cuvinte, ca urmare a promovarii Primei Cruciade, Razboiul Sfant în Crestinism a luat un nivel mai radical
si ceea ce a surprins a fost felul în care oamenii au raspuns.”Barbarii necredinciosi au invadat si au devastat Biserica Domnului în Orasul Sfant al lui Christos. L-au depopulat prin sabie, jaf si incendii. I-au circumscris pe crestini si le-au varsat sangele pe altar.”Nu se mai întamplase asa ceva. Asa ceva nu trebuia sa se întample. Acestia erau nomazi. Acestea erau comunitati care au încetat lucrul, si-au facut bagajele, si-au luat la revedere de la prieteni si au plecat în lume.
Ce i-a determinat s-o faca? Un lucru e clar. Biserica avea o putere foarte mare asupra oamenilor. A reusit sa transforme Raiul în ceva la fel de real ca Pamantul. Biserica prevestea apropierea Zilei Judecatii de Apoi iar focul Iadului era foarte real. Toti oamenii care merg acolo si mor, fie pe drum sau în lupta cu paganii, vor fi izbaviti de pacate. Domnul i-a dat Papei puterea de a ierta pacatele celor care merg. Averile inamicilor vor fi ale voastre. Le veti confisca averile si va veti întoarce învingatori sau veti muri în glorie. Luati-va sabiile! E voia Domnului! E voia Domnului! Papa se astepta sa ridice o armata. A obtinut o migrare în masa. si nimeni nu stie cati au pornit la drum. Pentru a duce la îndeplinire misiunea, erau pregatiti sa urmeze orice lider, inclusiv o gasca inspirata divin.

 

(Visited 22 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *