Cronos – zeul timpului

Cronos - zeul timpuluiCel mai tanar dintre titani, fiu al lui Uranos, pune capat primei generatii de zei. Pentru a nu fi la randul sau detronat de progenitura sa, conform prezicerii parintilor sai, isi devoreaza proprii copii inca de la nastere. Reia, totodata sora si sotia lui, fuge in Creta pentru a-l naste pe Zeus. In locul lui Zeus, Reia ii da lui Cronos zeul timpului o piatra s-o manance. Ajuns la maturitate, Zeus ii administreaza tatalui sau un drog. Asta il face sa-i restituie pe toti copii inghititi, si, cu ajutorul lor, il fereca in lanturi pe Cronos. Apoi il mutileaza si deschide era celei de-a doua generatii de zei.

Cronos – zeul timpului

Cronos este adesea confundat cu timpul (Chronos). El devine pentru vechii interpreti ai mitologiei personificarea timpului. Cum se intampla adesea, aceste interpretari, desi sunt bazate pe un calambur, exprima totusi o parte de adevar. Cronos – zeul timpului, chiar cand nu este identificat cu zeul timpului, joaca acelasi rol cu timpul: devoreaza, pe masura ce da nastere. El isi distruge propriile creatii; secatuieste izvoarele vietii mutilandu-l pe Uranos si devine el insusi izvor, fecundand-o pe Reia.

Cronos – zeul timpului simbolizeaza forma devoratoare de viata, dorinta nesatioasa. Mai mult chiar, cu el incepe sentimentul duratei. El simbolizeaza teama de a avea un mostenitor, un succesor, un inlocuitor. Complexul lui Cronos este invers fata de cel al lui Oedip.

Robert Graves considera ca nu este un simplu calambur ceea ce a facut ca, inca din antichitate, Cronos sa fie identificat cu Chronos, inarmat cu coasa lui nemiloasa. Cronos este infatisat in compania unui corb, ca Apollo, Asclepios, Saturn si zeul britonilor primitiv Bran. Cronos inseamna probabil cioara, ca si cuvantul latin cornics si cel grec corone.

Corbul era pasare-oracol care se crede ca salasluieste in sufletul unui rege sacru, dupa ce acesta fusese sacrificat. Aceasta ipoteza ar apropia castrarea lui Cronos de un rit sacrificial si zeul mutilat transformat in pasare ar simboliza, in consecinta, sublimarea instinctelor.

Graves apropie mitul, raportat de Hesiod, de luptele care au opus invadatorii eleni, veniti din nord, locuitorilor din perioada pre-elenistica a Greciei. In timpul acela, castrarea era o practica curenta. Cea a lui Uranos, ca si cea a lui Cronos – zeul timpului, intr-un astfel de context istoric si sociologic, nu trebuie sa fie neaparat inteleasa intr-un sens metaforic. Mai ales daca se tine seama de faptul ca anumiti invingatori erau originari din Africa orientala unde, pana in zilele noastre, razboinicii gala poarta o mica secere in timpul luptelor pentru a-si castra dusmanii. Exista afinitati foarte mari intre riturile religioase din Africa orientala si cele din Grecia primitiva.

Simboluri, legende si mitologie la Cronos – zeul timpului

In traditia religioasa orfica, Cronos apare eliberat din lanturile sale, impacat cu Zeus, locuind in Insulele Preafericitilor. Este o impacare cu Zeus a lui Cronos, considerat ca un rege bun, primul care a domnit in ceruri si pe pamant, primul care a dat nastere legendelor Varstei de Aur. Dar numai dupa mutilarea sa si dupa incercarile prin care a trecut, Cronos, ca si Saturn, mai tarziu la romani, ar fi jucat acest rol de rege bun, al unei tari si al unui timp legendar. Cand oamenii au devenit rai, odata cu generatiile din epoca de bronz si de fier, Cronos i-a parasit urcand din nou in cer si retragandu-se acolo. Totusi, versiunea lui Hesiod este destul de diferita. Inaintea nenorocirilor sale, Cronos prezida un fel de Varsta de Aur.  Acest tablou idilic ne este infatisat in Munci si Zile.

Dar, oricare ar fi momentul in care Cronos – zeul timpului ar fi prezidat o Varsta de Aur, inainte sau dupa mutilarea lui, valoarea simbolului ar ramane aceeasi. Cronos este suveranul incapabil de a se adapta la evolutia vietii si a societatii. Fara indoiala, el doreste fericirea supusilor sai si pacea unei varste de aur. Dar este singurul domn, respinge orice idee de succesiune, nu concepe o alta societate decat a lui. Pentru a se transforma, lumea trebuie sa se revolte. In consecinta, Cronos, ori este emasculat de fiul lui, ori se intoarce in cer. Cu alte cuvinte, sau este expulzat, sau refuza sa serveasca o alta ordine decat cea pe care a conceput-o sau a dorit-o. Este imaginea insasi a unui conservatism orb si incapatanat.

La randul sau, el este invins. Daca domnia lui ramane legata de amintirea unei varste de aur, aceasta se datoreaza faptului ca ea decupeaza in timpul care se scurge, o perioada ideala care concentreaza realizarea tuturor visurilor si care trebuie neaparat sa ramana imobila. Aceasta este contradictia timpurilor, o oprire in evolutie, o sentinta de moarte. Cronos este seful potrivit pentru aceasta perfectiune stagnata. Fara indoiala, paradisul este perfect. Ca atare, ar trebuie sa nu fie schimbat si sa nu existe dorinta sa-l parasesti. Dar iata ca sosesc niste fiinte noi, cu toate posibilitatile lor de inovatie si de conflict, cu tendinta lor de a se dezvolta in libertate si putere. Cronos nu arputea admite asa ceva, ceea ce il condamna la o infrangere absolut necesara. El isi pierde puterea in cele din urma.

Lucrarea De defectu oraculorum de Plutarh evoca Insulele misterioase ale Hiperboreei. Acolo Cronos, adormit si pazit de Briareu, este intemnitat intr-o insula. Somnul este legatura nascocita ca sa-l tina pe loc. El are in jurul lui numerosi demoni care sunt valetii si servitorii lui. Cronos inlantuit sau adormit simbolizeaza inexistenta sau suspendarea timpului. Astfel putem apropia informatia greceasca de conceptiile celtice despre eternitate si despre Lumea de Dincolo.

(Visited 244 times, 1 visits today)
2 comments on “Cronos – zeul timpului
  1. NOname says:

    Ma cer despre Cronos nu despre alti zei :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *