Craniul – simbolism si reprezentare

Craniul, salas al gandirii, si deci al conducerii supreme, este capetenia celor patru centre, prin care triburile bambara isi rezuma reprezentarea lor macrocosmica a Barbatului, celelalte trei centre fiind asezate la baza sternului, in buric si in sex. Pe altarele societatii initiatice Kore, patru oale pline cu apa cereasca, stransa din prima si ultima ploaie a anului, figureaza aceste patru puncte; oala centrala reprezentand craniul, contine patru “pietre de fulger” ce materializeaza focul ceresc, expresia spiritului si a inteligentei lui Dumnezeu si avatarul sau microcosmic, creierul uman, forma a oului cosmic si, asemenea lui, matrice a cunoasterii.

In numeroase legende europene si asiatice, craniul omenesc este considerat un omolog al boltii ceresti. Astfel in Grimnismal, craniul uriasului Ymir devine la moartea acestuia bolta cerului. Tot astfel, dupa Rig-Veda, bolta cereasca este formata din craniul fiintei primordiale. Gilbert Durand stabileste pe buna dreptate o paralela intre valorizarea verticalitatii in planurile macrocosmosului social (arhetipurile monarhice), ale macrocosmosului natural ( sacralizarea muntilor si a cerului) si ale microcosmosului uman. Ceea ce explica la fel de bine numeroasele forme de cult ale craniilor ( craniile stramosilor sau craniile- trofee), ca si analogiile cosmogenetice mai sus mentionate.

Din aceeasi lege a analogiei intre microcosmosul uman si macrocosmosul natural provin asimilarile ochilor cu luminile ceresti si ale creierului cu norii cerului.

Cultul craniului nu se limiteaza la sfera umana. La popoarele de vanatori, trofeele animalelor joaca un rol ritual important care este legat deopotriva de afirmarea superioritatii umane atestate prin prezenta in sat a craniului unui mare vanat si de grija de a pastra viata: craniul este intr-adevar varful, culmea scheletului, care constituie ceea ce este nepieritor in timp, deci un suflet. Astfel poate fi insusita energia sa vitala.

Titus Livius povesteste ca galii cisalpini care in anul 216 i. Hr au surprins si au distrus, intr-o ambuscada, armata consulului roman Postumius, au luat cu ei ramasitele trupesti si capul taiat al magistratului cu mare alai.

Cea mai comuna interpretare simbolica a craniului este o reprezentare a mortii si a mortalitatii, dar s-a schimbat odata cu timpurile moderne astfel incat apare in ultima perioada drept subiect de moda mai degraba decat reprezentand simbolismul istoric.

Craniul uman reprezinta partea cea mai reprezentativa a corpului uman. Aduceti-va aminte de scena lui Hamlet. Creierul uman are legatura stransa cu recunoasterea fetelor si acest simbolism nu se poate separa de cel al fetei umane in general. Din acest motiv, moartea si viata sunt simbolizate de craniu.

Mai mult decat atat, unii pot gasi un craniu uman atragator si pot fi fascinati de acesta, in timp ce altii il vor respinge. In societatea noastra predomina cultura conform careia craniile sunt asociate cu moartea si raul. Cu toate acestea, pentru unele societati antice se crede ca a avut simbolui opuse, în cazul în care anumite obiecte, cum ar fi craniile de cristal reprezinta “viata“: onorarea umanitatii din noi si întruchiparea constiintei.

Cel mai cunoscut simbolism modern pentru public este cel din scena lui Hamlet din Shakespeare. In Anglia elisabetana erau emblematice pentru aventurieri si prostituate. In Mexic, craniile umane reprezinta Ziua Mortilor. Pictorii venetieni din secolul al XVI-lea au elaborat diverse alegorii morale pentru patronii lor si tema “memento mori” a devenit una comun raspandita.

Cu timpul, reprezentarile craniului in arta si literatura devin ele insele un simbol.

Il vom regasi mai tarziu pe insigna trupelor naziste SScapul de mort (Totenkopf) care reprezinta depasirea fricii si a mortii prin loialitate absoluta. Se spunea chiar ca daca este tatuat pe antebrat te va ajuta sa inseli moartea. Craniul insotit de cele doua oase incrucisate reprezinta semnul pentru otrava. Acelasi semn pe fundal negru reprezinta steagul piratilor – moarte, violenta, timp limitat – toate caracteristici care conduceau viata unui talhar pe mare condamnat.

Craniul mai poate fi interpretat drept simbol al puterii si drept avertisment cand era ridicat in tepele cetatilor – ganditi-va la Turnul Craniilor construit de otomani in 1809 din craniile sarbilor rebeli.

Bautul dintr-un craniu este prezentat in obiceiuri irlandeze ca o imputernicire. La fel in Peru si in Noua Guinee. Templul zeitei Kali din India este decorat cu aceste cranii, dar zeita daruieste si viata. In perioada Evului Mediu tarziu si a Renasterii timpurii, pictorii nordici si italieni plaseaza craniul lui Adam la picioarele crucii si al dealului Golgotei (cuvant ebraic pentru “locul craniului”) pentru a fi mantuit de sangele lui Hristos.

Mai tarziu apare si asocierea craniului cu sarpele prezenta in subculturile gotice. Sarpele este simbolul zeului htonian al cunoasterii si imortalitatii pentru ca isi leapada pielea. Tot sarpele pazeste Gradina Hesperidelor si apoi apare si in Eden. Sarpele iese intotdeauna din craniu prin ochi, in simbolism asta inseamna cunoasterea care persista dincolo de moarte, iar sarpele detine secretul.

El mai poate fi intalnit alaturi de “Vanitas” sau cu o coroana de trandafiri morti “Carpe Diem“.

Craniul mai era folosit drept cupa sacra, vas sacru pentru libatii la serbari. El a mai servit drept cupa pontifilor si preotilor din templu. Simbolismul craniului se intalneste cu cel al capului, considerat ca un trofeu de razboi. Mai trebuie mentionate de asemenea craniile din sanctuarele celtice din sudul Galiei unde exista si o sala a craniilor.

Din cauza asocierii sale ca centru spiritual el este considerat drept salasul fortei vitale a trupului si spiritului. Taind capul unui mort un primitiv isi insusea cele mai personale amintiri ale acestuia si isi mai insusea forta vitala a defunctului. Asa se explica gramezile de cranii descoperite la sapaturi. La fel, in alchimie craniul este vazut ca receptaculul vietii in operatiile lor de transmutare.

In francmasonerie, craniul simbolizeaza ciclul initiatic: moartea trupului, preludiu al renasterii la un nivel al vietii superior si conditie a domniei spiritului. Simbol al mortii fizice, reprezinta si renasterea Omului Nou.

(Visited 170 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *