Ce legatura ar putea avea un basm romanesc precum Greuceanu cu mitologia greaca? Dar ce ati zice daca ar exista asemanari intre basmele romanesti si cele indiene? L-ati vedea pe Greuceanu facand yoga? Ce legatura ar putea avea Greuceanu cu filosofia orientala?

 

Spre deosebire de basmele Occidentului, basmele romanilor sunt o sursa a stravechii intelepciuni din popor din vremurile cele mai indepartate, cu radacini directe in mitologie si religie, preluand din acestea acele imagini si simboluri care s-au intiparit adanc in memoria colectiva.

Basmul este un sistem complex inchegat cu regulile (canoanele) si stereotipurile sale specifice, formale si de continut. Respingand ideea basmului ca relicva a unei mentalitati primare, ”depasite” sau a unei forme de degradare a mitului, cand subiectele se perpetueaza doar cu scopul amuzarii, fara a contine vreun miez adanc, povestile fantastice transmit un mesaj metafizic si numai cine nu vrea sa-l vada nu-l descopera. Basmele nu sunt produse spontane, ci creatii elaborate. E un text sacru si filosofic cu functii rituale.

 

Greuceanu si yoga tantrica

Asemanarea basmului Greuceanu cu yoga tantrica nu este deloc intamplatoare, yoga avand radacini puternice in structurile cele mai arhaice, aflandu-se intr-o conexiune permanenta cu mediul folcloric. Adica nu vi-l inchipuiti pe Greuceanu facand yoga. Nu vom merge atat de departe. Insa, paralela se bazeaza pe un mare numar de motive si imagini comune ce nu apar in mod izolat, grupandu-se in sisteme complexe la nivelul unor teme. Din fericire basmul Greuceanu, cules de Petre Ispirescu si publicat in 1882, a fost putin modificat de autor si la fel toate celelalte basme si povesti culese de acesta. Inspirescu nu a intervenit in structura arhetipala a basmului popular, prin arhetip intelegandu-se un model de constructie al naratiunii. Acesta include:

  1. afirmarea unei situatii perturbatoare, in acest caz furtul soarelui si al lunii de catre zmei, imparatia Imparatului Rosu ramanand in intuneric;
  2. actiunea pentru inlaturarea acestei situatii perturbatoare care include calatoria initiatica a Greuceanului, probele ritualice prin care trebuie sa treaca si pe care o va parcurge cu ajutorul fortelor supranaturale si a unor obiecte magice;
  3. infruntarea dintre fortele antagonice bine-rau prin disparitia situatiei perturbatoare, Victoria binelui prin restituirea astrilor pe cer.

Viziunea asupra cosmosului pleaca de la opozitia a doua lumi care se completeaza reciproc. E vorba despre perechea de astri care dau viata acestui principiu dual:

  • Soarele si curentul de foc al cerului
  • Luna, curentul acvatic si lumea subterana.

 

Soarele e auriu, apele sunt albastrui, iar opozitia albastru-galben e cea a simbolismului razboiului si apare si in Vede (scrierile sacre din India).

Incrucisarea curentilor celesti si terestri presupune locatia/locul creatiei unde se invartesc fortele calde ale cerurilor si fortele reci ale nivelurilor lumii subterane. Incrucisarea simbolizeaza calatoria extatica a samanilor ce se efectua in doua directii. Ambele astre sunt indispensabile echilibrului cosmogonic al lumii oamenilor.

Simbolistica tine de pacatul fiintei umane. Omul e pacatos in mod inerent deoarece se hraneste cu plante, animale, insecte etc. mai exact cu alte fiinte vii, producandu-le acestora durere si suferinta. Astfel, actiunea omului e o cautare a echilibrului intre cele doua forte complementare terifiante aflate in opozitie, omul situandu-se la mijloc intre cele doua. Deci, asocieri de calitati si defecte, de aceea viata omului e o neincetata datorie. Mai devreme sau mai tarziu trebuie sa plateasca ceea ce a mancat, dar mai ales sa-si agoniseasca singur hrana. Sufletul sau trebuie sa treaca printr-o purificare si-l va face sa-si plateasca datoriile. Trebuie sa plateasca pentru plantele si animalele mancate, iata la ce poate sluji o calatorie initiatica cu probele sale dificile, traiectoria purificatoare avand ca destinatie restabilirea echilibrului prin restituirea celor doi astrii. Lipsa indelungata a acestora ar duce la haos, la distrugerea lumii oamenilor. De aceea isprava (furtul) a fost savarsita de zmei, fapturi paraumane, din alta lume. Pentru oameni si lumea lor cele doua corpuri ceresti sunt extrem de importante, soarele fiind stapan pe partea calda si uscata a lumii, luna pe cea rece si umeda. Soarele se ingrijeste de roadele de la suprafata pamantului care cresc la caldura razelor sale, in timp ce luna protejaza tuberculii, radacinoasele, tot ceea ce creste sub pamant datorita ploii. Ne putem aminti, de asemenea, de calatoria acestor astri.

Potrivit conceptiilor yogine, dar si ale Americii Centrale si neolitice “romanesti” timpul isi face aparitia odata cu Soarele si Luna, mentionate mai sus, zmeii fiind astfel factori perturbatori de timp. Controlul fluxului substantei descrise sumar constituie singurul mijloc de “a insela” timpul (kala), de a-l aboli. Actul imbinarii celor doua principia opuse, ”Soarele” si“Luna”. Totoodata, aceasta paralela confera sens si faptului ca, in basm, pentru operatia de inviere, alaturi de “apa vie” (care deja a ajuns sa fie produsa si in zilele noastre, e necesara si “apa moarta”. Si astfel, de la Soare si Luna prin Timp s-a ajuns la tema importanta a mortii si invierii.

Cunoasterea acestei spiritualitati e taina sau mesajul basmului. Autorul/autorii avea(u) un sistem propriu de receptare, precum si deosebite calitati de a satisfice estetic fantezia si imaginatia auditoriului. Intr-adevar, spiritualitatea poate modifica datul natural, dar pentru a nu ne cantona intr-un idealism filosofic mai trebuie adaugat ca raportul individ-spatiu ambiental natural e mult mai complex decat s-ar crede. Spatiul-habitat influenteaza profund (relief, clima, flora, fauna etc.) bunaoara Greuceanu s-a transformat in porumbel nu in flamingo, strut ori pasare kiwi ori colibri) personalitatea colectivitatii umane cu care relationeaza, prin aceasta intelegand cultura si civilizatie.

 

Este Greuceanu un Prometeu autohton?

Greuceanu e un erou arhetip, desi culturile arhaice din care provin basmele nu detin un termen special pentru a desemna ipostaza de “erou”. Se pare ca e un concept impus de cercetatorii care au studiat aceste culturi, punand accent pe “eroul civilizator ”, ceea ce nu e cazul aici. El e un personaj inzestrat cu puteri deosebite (“nazdravan”), savarsind acte si gesturi exemplare. Fiind personajul principal al basmului care-i si poarta numele, participa activ cu mai mult sau mai putin entuziasm la toate momentele actiunii, fiind pus in numeroase situatii limita. E un personaj complex, avand trasaturi morale obisnuite (onoare, generozitate, omenie, curaj, asprime si implacabilitate in privinta dusmanilor, intelepciune cat de putina, prevedere cam tot pe atat, darzenie, energie, tenacitate de misionar crestin in Congo, devotiune, camaraderie, cinste, corectitudine, demnitate, bunatate etc.).

Dar e inzestrat si cu insusiri paraumane/supranaturale:

  • capacitatea de a se transforma intr-un animal ca zeitatile din mitologia indiana si din America Centrala,
  • pricepe graiul fiintelor din lumea de “dincolo” si a celor necuvantatoare,
  • isi recunoaste dusmanii trecuti prin diverse metamorfoze,
  • detine o unealta “nazdravana” ,amintind de zeul Thor.

Ceea ce e demn de retinut in ceea ce-l priveste e, printre altele, actiunea de inlaturare a unei situatii perturbatoare, materializata prin calatoria initiatica. Aceasta tine de motive si simboluri. Motivul eroului e mereu legat de cel alinitierii, numele sau fiind cunoscut si temut pana si in lumea de “dincolo”.

 

Ce este calatoria eroului? Misiunea eroului?

Simbolismul calatoriei tine de seria de incercari pregatitoare ale initierii ca progres spiritual. Pentru a distinge carei categorii de calatorii initiatice i se structureaza cea intreprinsa de Greuceanu (personala, misionara ori complexa), trebuie sa aflam intentia in ceea ce priveste calatoria si efectele ei. Orice calatorie initiatica are, in afara rolului ori functiei primare de initiere si alte functii primare si secundare. Calatoria exprima o dorinta profunda de schimbare in sine, o nevoie de noi experiente, e ca o Aventura, dar si ca o cercetare, lunga sa calatorie fiind insasi calea destinului sau, un dat. Studiind mai atent basmul, putem afirma ca respectiva calatorie initiatica a Greuceanului e una complexa, atat personala cat si misionara (el e in cautarea adevarului, trebuind sa probeze cu propriu-i palos cine a eliberat cele doua astre din puterea zmeilor). Cu toate ca Greuceanu dispune de o arma teribila, palosul, asemanarea cu Prometeu se opreste aici, eroul nostru nefiind un nerusinat sfruntat care sa-i infrunte pe zei. Lupta eroului cu zmeii si uciderea zmeoaicelor reprezinta triumful ordinii si stabilitatii asupra haosului (lipsa astrilor) si a celor care-l provocasera, o transfigurare escatologica intalnita si in religia iraniana a focului (vezi Avesta), motivul uciderii dragonului (aici apare zmeul ca personaj negativ) fiind foarte raspandit in lumea iraniana. Pe tot parcursul basmului Greuceanu e supus unor confruntari initiatice personale:

  • luptele cu zmeii, tema exemplara initierilor eroice,
  • eliberarea astrilor detinuti in cula (moment in care apare un element budist, degetul antropomorf, din diverse materiale, pe care acestia il utilizeaza ca amuleta pentru indepartarea raului),
  • uciderea zmeoaicelor,
  • intalnirea cu muma zmeilor,
  • intalnirea cu “diavolul cel schiop” care-i fura palosul in care se afla concentrata toata puterea lui.

El se bucura si de o imortalitate de ordin spiritual, de glorie, de perenitatea numelui sau, devenind model exemplar pentru toti cei ce vor sa-si depasasca conditia, sa persiste in memoria oamenilor. Eroizarea se explica prin faptele exceptionale in beneficiul comunitatii din care provine.

Eroul se distinge prin:

  • invulnerabilitate,
  • forta,
  • frumusete (trupeasca si sufleteasca),
  • traind intr-un “illud tempus” al simturilor, stimuland creativitatea literara si artistica, fiind supus slujitor al dharmei.

Astfel, basmul Greuceanu cuprinde ca valori: credinta, speranta, dragostea, adevarul, frumosul, binele, dar mai ales e bine cand totul se termina cu bine.

 

Basmul Greuceanu – structura si simbolistica

„A fost o data ca niciodata” este formula de inceput de basm care ne poarta spre lumea magica a eroului Greuceanu.  Dincolo de a fi doar o poveste de adormit copiii, basmul este o sursa a stravechii intelepciuni din popor, din timpurile cele mai indepartate, cu radacini directe in mitologie si religie, preluand din acestea acele imagini si simboluri care s-au intiparit adanc in memoria colectiva.

Basmul Greuceanu a fost cules de Petre Ispirescu si publicat in 1882. Toate basmele si povestile culese de Petre Ispirescu au suferit mici modificari fata de variantele culese in peregrinarile culegatorului de folclor, ceea ce constituia o practica obisnuita a acelor vremuri, asa cum arata Jean Boutiere (Originalitatea lui Creanga. Locul sau printre povestitorii populari europeni): „Editorii de proza populara au cizelat adesea povestile pe care le culegeau; in mod frecvent, de asemenea, ei au reconstituit variantele ideale, topind in una singura mai multe versiuni incomplete: Petre Ispirescu, cel dintai povestitor al Romaniei dupa Creanga, n-a procedat altfel.”

De structura arhetipala a basmului publicat de Ispirescu tin si o serie de simboluri si imagini, fiecare cu o semnificatie aparte pentru sursa populara a acestui basm. Fiind vorba despre un basm popular si nu cult, nu trebuie uitat aspectul transmiterii acestuia in mod oral, din gura in gura, ceea ce a favorizat o larga circulatie a firului naratiunii, insa nu neaparat a intelegerii simbolurilor cuprinse de acesta si pe care creatorii originali ai basmului le-au inclus in mod constient, cunoscandu-le semnificatia sau in mod inconstient, preluand tipare simbolice care circulau deja traditional in folclor.

Unul dintre simbolurile cele mai puternice ale basmului Greuceanu este cifra trei:

  • o calatorie de trei zile si trei nopti,
  • trei zmeoaice si trei zmei,
  • eroul se metamorfozeaza dupa ce se da de trei ori peste cap,
  • pe sfetnic il pedepseste cu trei lovituri de palos etc.

Cifra trei este in general cifra preferata in basme pentru numarul incercarilor ce trebuie depasite de erou. Tinand cont de faptul ca basmul este cules pe taram romanesc, fundamental crestin, simbolistica cifrei trei poate fi interpretata in stransa legatura cu religia crestina, unde desemneaza Sfanta Treime, fundament al acestei religii, prin Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Sfantul Duh. Fara doar si poate, este una din grilele de interpretare a simbolisticii pentru basmul Greuceanu, deoarece chiar eroul invoca in dese randuri instanta divina drept calauzitoare a parcursului sau personal ca fiinta si destin.

O alta interpretare a cifrei trei poate fi facuta in relatie cu lumile pe care Greuceanu le strabate in mod reversibil:

  • lumea de jos (moartea)
  • pamantul (toate actiunile sale)
  • cerul (prin implinirea destinului si reusita incercarilor initiatice).

Pana si valorile pe care le vehiculeaza personajul pot fi grupate in seturi de valori tripartite, dupa un model de baza care opereaza in ceea ce priveste virtutile etice fundamentale, asa cum le numeste  Ivan Evseev (Dictionar de simboluri si arhetipuri culturale). Astfel, basmul Greuceanu cuprinde ca valori credinta – speranta – dragostea si adevarul – frumosul – binele.

 

De ce este Greuceanu un basm popular?

Miturile îi au ca protagonisti nu numai pe zei, dar si pe oameni, printre care, de o importanta aparte, sînt miturile eroice. Folclorul românesc cunoaste un personaj eroic. Este vorba despre Fat-Frumos. Personajele de tip Fat-Frumos, cum ar fi si Greuceanul sau Harap Alb, constituie tema principala a unui numar mare de basme populare.

Ceea ce este de remarcat este faptul ca în basmele despre Fat Frumos se vad asemanari cu cîtiva eroi din mitologia greaca.

Personajul acesta este un erou solar, ipostaza antropomorfa a Sfîntului Soare, al carui cult are o traditie foarte lunga pe teritoriul Daciei preistorice. Romulus Vulcanescu spune ca solarismul este o dominanta mitica, proprie spiritualitatii pre-, proto- si române. Soarele si rosturile lui cosmice sînt esentiale pentru conceptia si viziunea poporului român despre viata si lume.  Cultul Soarelui a fost prezent peste tot în lume. El a dominat stravechile mari civilizatii, prin figurile zeilor-eroi giganti care erau niste întrupari ale fortelor creatoare, ale izvorului vital de lumina si caldura reprezentate de Soarele. Sa ne amintim de cultul zeului Ra în Egipt sau de zeul solar grecesc Apollo ori de divinitatea iraniana Mithra.

Fat Frumos are caracter de mesager. El este uneori considerat calauza a soimanelor sau a celor frumoase. Precizam ca soimanele sînt niste fiinte feminine, noua zîne,  nevazute, care umbla, joaca si cînta noaptea, din cimpoaie, fluiere si viole. Datorita numarului lor si legaturii lor cu muzica, pot fi comparate cu cele noua muze din mitologiile greaca si latina, conduse de zeul solar Apollo.

Apoi, Fat Frumos are o emblema de faptura solara. Este vorba despre calul nazdravan, palosul de aur, fluierul vrajit si soimul. Mai ales soimul este un simbol prin excelenta solar, el fiind atributul zeului egiptean Ra.

În basmele românesti, Fat Frumos se poate naste într-un mod miraculos. Adesea el creste foarte repede, devenind matur la o vîrsta mica. Motivul acesta este atestat si la greci (Heracles omoara doi serpi fiind înca prunc) si la indieni (pruncul Krisna omoara un demon).

Motivul eroului este mereu legat de cel al initierii. Greuceanu ne ofera un alt tip de erou si un exemplu de pastrare, sau, cel putin, de adaptare secundara a unui motiv comun mitologiilor indoeuropene:

Puterea eroului ascunsa în ceva uneste acest basm, de exemplu, cu legenda biblica despre Samson, care a pierdut forta sa supraumana dupa ce i s-a taiat parul.

Greuceanu detine un palos. Cum am mai vazut, palosul (de aur) este unul dintre atributele lui Fat Frumos.

Zmeii constituie o categorie a fiintelor imaginare antropomorfe, care pot fi comparate cu gigantii din mitologia greaca. Sunt niste fiinte cu chip de om, uriasi cu o coada solzoasa, care umbla calare pe cai nazdravani cu mai multe inimi, vorbesc ca oamenii, locuiesc în palate, au femei, copii.

Imaginatia populara confunda uneori zmeii cu balaurii, desi cele doua feluri de fiinte sînt cu totul diferite.

Balaurii, sinonimi cu dragoni, sunt la randul lor niste serpi uriasi si puternici, cu solzi si cu aripi, varsa foc din gura, au mai multe capete. Imaginea româneasca de dragon nu difera, deci, de imaginea lui universala.

La rusi si polonezi, sensul primitiv al cuvantului este acela de sarpe înaripat, dar în folclorul românesc el a fost modificat si înlocuit cu balaurul.

Balaurii sunt de diferite feluri: unii de apa si altii de uscat, locuind si acestia în vai adânci si umede, si în sfârsit altii de vazduh, în legatura cu ploile, grindina, furtunile, cei care sunt mai tarziu imblanziti de Solomari.

Problema noastra, însa, este aceea de a explica arhaismul motivelor prezentate în basmul Greuceanu.

Balaurul este o fiinta mitica care reprezinta fortele atmosferice. Balaurii vazduhului sunt de obicei invizibili si au legatura cu fulgerul, ploaia, tunetele, norii. Vin din credintele slavilor si locuiesc in norii negri sau in lacuri, distrug averi si ameninta sa manance Soarele.

Vedem deci o influenta slava în motivul zmeului-balaur în folclorul românesc. Balaurul si zmeul joaca aici acelasi rol: fura sau mananca Soarele. Transformarea sarpelui în balaur, care dupa cum am vazut apare atît în credintele românesti, cît si cele slave este un motiv general.

 

Care este simbolistica sarpelui?

Sarpele a perturbat ordinea lumii, însusindu-si valorile cosmice centrale, simbolurile vietii. Cu actul acesta cauza reactia zeului furtunii, ce ducea la duelul  cosmogonic.

Duelul cosmogonic, termenul aparut în Dictionarul mitologiilor popoarelor indoeuropene, a fost tema mitului central în reconstruita mitologie indoeuropeana. Reminiscentele lui se pot vedea în astfel de mitologii indoeuropene, precum ar fi cea indiana (duelul între Indra si Vrtra) si greaca (cel mai important acela dintre Zeus si Tifon). La fel este în Greuceanu, unde zmeii, furînd cei doi astri principali, perturba ordinea lumii. Mitul duelului cosmogonic s-a degradat apoi, devenind lupta unui erou împotriva monstrului. Tocmai aici se poate face paralela între Greuceanu si Heracles,  ucigatorul Hidrei. De altfel, Greuceanu pare a fi una dintre acele ipostaze ale lui Fat Frumos care poate fi comparata cu Heracles. Greuceanu nu are nevoie de ajutorul nici unei fiinte supraumane, cum a fost, de exemplu, cazul lui Harap Alb. Lupta lui cu zmeii poate fi comparata cu Heracles, care a participat la gigantomahie, învingîndu-i pe adversarii sai prin forta fizica si nu cu ajutorul unei arme. Desi puterea lui sta în palos, el îl foloseste numai pentru a-i ucide pe uriasii deja învinsi. Ceea ce îi diferentiaza pe cei doi eroi este faptul ca Greuceanu are puterea de a se transforma într-o forma animala. Trasatura aceasta, care, în mitologia greaca sau cea indiana a fost tipica numai zeitatilor, în basmele românesti adesea se vede si la eroi.

În ceea ce priveste motivul rapirii unei femei de dragon (în basmele românesti si de un zmeu), el pare a fi tot o versiune a duelului cosmogonic, motivul avand ca echivalent mitul monstrului acvatic care era sa o manance pe Andromedas?i a fost omorat de Perseu.

Ajutorul lui Greuceanu este al doilea motiv care pare a izvorî dintr-o credinta mai arhaica. Faurul pamîntului pare a fi reminiscenta mitului de fierar, important în multe culturi. La indoeuropeni a jucat si el un rol în duelul cosmogonic. Fierarul l-a ajutat pe zeul furtunii, pregatindu-i armamentul (Hefaistos a produs fulgerele pentru Zeus, fierarul mitologiei indiene Tvastr i-a facut lui Indra vajra). Trebuie remarcat faptul ca “faur” este în româna sinonim cu fierar, fiind însa un cuvînt învechit.

 

GREUCEANU (basm popular) – Tema, Titlul, Subiectul de Petre ISPIRESCU

Basmul este o specie a epicii populare (de regula in proza) si culte, cu o raspandire mondiala, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti frumosi, zane, animale nazdravane etc.) aflate in lupta cu forte nefaste ale naturii sau ale societatii, simbolizate prin balauri, zmei, vrajitoare etc, pe care ajung a le birui in cele din urma.

Tema este comuna basmelor populare, adica lupta dintre bine si rau din care iese invingator intotdeauna binele, dreptatea, cinstea etc,caracteristici esentiale ale optimismului uman.

Titlul este numele personajului principal. Eroului nu i se dezvaluie originea, cum se intampla in alte basme. Se precizeaza doar ca Pe vremea aceea, se afla un viteaz pe nume Greuceanu”. Nu este nici fiu de imparat, nici mezinul unei familii modeste, ci un viteaz care isi lua inima in dinti”, incumetandu-se sa-si ofere imparatului Rosu slujba pentru a elibera Soarele si Luna din captivitatea zmeilor, acesti impielitati vrasmasi ai omenirii”.

Subiectul acestei opere literare reprezinta o impletire de fapte si situatii reale cu altele fantastice sau miraculoase intre care nu exista hotare. Ca in orice basm, predominante sunt situatiile supranaturale fata de cele realiste, spre deosebire de poveste in care domina realul. Formula introductiva de la inceput A fost odata ca niciodata” proiecteaza actiunea intr-un spatiu nelimitat si intr-un timp nedeterminat. Imparatul Rosu era foarte mahnit ca niste zmei au furat de pe cer Soarele si Luna. Dadu de stire ca viteazul care le va aduce va primi pe fata lui de sotie si jumatate din imparatie, iar cine nu va izbuti va fi pedepsit prin taierea capului. Desi imparatul se dovedeste drept si ferm in hotararea de a pedepsi eventuala neizbanda, Greuceanu este cu atat mai hotarat:

-Fie, marite imparate, chiar de-as sti ca voi pieri, tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de bunavoia mea.”

Pe Greuceanu insa, in primul rand, il determina sa riste dragostea de oameni, care, fara soare (simbol al vietii, al luminii, al cunoasteriI) si fara luna (simbol al linistii, al pacii si al poezieI) nu puteau trai. insotit de fratele sau, Greuceanu ajunse la Faurul Pamantului, un personaj cu virtuti supranaturale.Un sfat de trei zile si trei nopti cu acesta il pregateste sa infrunte vicleniile zmeilor. Dupa plecarea lui Greuceanu, Faurul Pamantului face din fier chipul lui Greuceanu, apoi porunci sa arda cusnita ziua si noaptea”. La o rascruce de drumuri, cei doi frati se despart. Un cutit infipt in pamant si cate o basma purtata de fiecare va avea menirea de a da de stire unuia despre soarta celuilalt. intors mai devreme, fratele Greuceanului constata ca e curat cutitul, iar Soarele si Luna au revenit pe cer. in acest timp, Greuceanu, prefacut mai intai in porumbel si apoi in musca, afla de la zmeoaice cand se intorc zmeii de la vanatoare din Codru Verde. Codrul Verde apare ca un taram al interdictiei pentru oameni, f nud stapanit de zmei, aici aflandu-se locul tainic unde erau Soarele si Luna in captivitate. Greuceanu se lupta cu zmeii. Dupa ce-i invinse pe zmeul cel mic si pe fratele acestuia, el se lua la lupta cu tatal zmeilor;un tartor catranit”. Lui i se adreseaza curajos Greuceanu:,,Vino sa ne batem, in sabii sa ne taiem, in suliti sa ne lovim, ori in lupta sa ne luptam”. Lupta cu tartorul zmeilor este descrisa cu mult dinamism:Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile; in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitele; apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pe altul de se cutremura pamantulAsa lupta nici ca s-a mai vazut!”. Cu ajutorul miraculos al corbului care-i aduce lui Greuceanu un cioc de apa dulce si acesta se inzdraveni, il vari pe zmeu pana la gat in pamant si, dupa ce afla unde se gasesc Soarele si Luna, ii reteza capul. Cu degetul mic de la mana dreapta a zmeului – drept cheie- deschide cula”, eliberand Soarele si Luna. Gestul eroului capata dimensiuni titanice:Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna, le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare”. Gestul nobil al lui Greuceanu a fost bine primit de colectivitate: Oamenii, cand vazura iarasi soarele si luna pe cer, se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii”.

Exemplu de modestie, eroul traieste sentimentul simplu al datoriei implinite:Iara el multumit ca a scos la bun capat slujba, o lua la drum”.

Firul actiiuni se complica la intoarcere. Fratii se regasesc sanatosi si pornesc spre Faurul Pamantului, urmariti de cele trei zmeoaice metamorfozate in: parul cu pere de aur”, gradina cu flori si fantana”, norul ca un vartej”, apoi ca o flacaruie”. Scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu una in pamant vrea sa inghita pe Greuceanu”, dar Faurul Pamantului ii vari pe gat chipul de fier inrosit. Din trupul ei se ridica un munte de fier, prilej de veselie pentru mester.

Greuceanu va trece cu bine si peste ultima incercare. Diavolul schiop fura, prin viclesug, palosul lui Greuceanu, dand palosul unui sfetnic care se substituie eroului, pentru a se imbogati, in final, Greuceanu il iarta pe faptas, iar basmul se incheie cu uciderea zmeoaicelor si nunta lui Greuceanu cu fata imparatului Rosu, semn al victoriei binelui asupra raului.

 

Greuceanu – Basm Popular de Petre ISPIRESCU

Greuceanu este un basm popular si are ca tema lupta dintre bine si rau, Binele este reprezentat de Greuceanu, care asemeni lui Vat-Frumos lupta impotriva zmeilor care reprezinta raul. Raul pe care-l fac zmeii-consta in faptul ca fura soarele si luna de pe cer, adica lumina, imparatul Rosu promite celui care le va aducerea ii va da fiica de sotie si o jumatate de imparatie. Multi voinici se oferira, dar nu reusira. Acest element arata caracterul exceptional al lui Greuceani), care se roaga de imparat sa-i ierte pe ceilalti voinici, caci el va aduce inapoi soarele si luna. Greuceanu pleaca impreuna cu fratele sau la Faurul Pamantului si se sfatuiesete cum sa duca lupta. Apoi, Greuceanu se desparte de fratele sau, dupa ce se inteleg asupra semnelor prin care sa cunoasca fiecare soarta celuilalt. Fratele lui Greuceanu rataceste fara njei un rost prin lume si se intoarce la locul-despartirii. Greuceanu insa ajunge la palatul zmeilor, se preface in porumbel si apoi in ivjsca pentru a afla unde sunt zmeii, cand si pe unde se vor intoarce. Greuceanu se ascunde sub un pod pandind intoarcerea zmeilor de la vanatoarea din Codrul Verde.- Ei se va lupta cu zmeul cel mic si cu cel mijlociu si-i va omori. Cu zmeul celmare fut ta a fost grea. Greuceanu il baga in pamant pana la gat. El afla de la zmeu ca soarele si lima erau inchise intr-un turn iar cheia era degetul.cel mic al zmeului. ii ia zmeului degetul cel mic, il ucide, gaseste cula din Codrul Verde si arunca soarele si luna pe cer.

Oamenii multumesc lui Dumnezeu ca a dat putere lui Greuceanu in lupta impotriva zmeilor, La intoarcere, Greuceanu se intalneste cu fratele sau si loveste zmeoaicel. care voiau sa se razbune. De aceea luasera” forma unui par cu roade si a unei gradini inflorite. Mama zmeilor ii urmareste pana la Faurul Pamantului. Acesln pregateste un chip de fier al lui Greuceanu inrosit in foc. Muma zmeilor il inghite si moare, prefacandu-se intr-un munte de fier. Greuceanu dovedeste de mincinos pe sfetnicul, care, cu ajutorul diavolului, ii furase palosul si sustinea ca se luptase cu zmeii.

Basmul Greuceanu este o creatie epica in proza cu personaje fantastice si intamplari exceptionale imaginare, relizate,in scopul unei invataturi morale. Eroul principal Greuceanu, este viteaz, curajos, inteligent, bun cu toata lumea.

El intervine pentru iertarea voinicilor, care nu au reusit sa se lupte cu zmeii si chiar a sfetnicului mincinos, care a vrut sa-i fure rasplata, Greuceanu ofera un model de comportare morala, fiindca a ierta, a avea mila, nu numai pentru flacaii cazuti in inchisoare pentru orgoliul lor, ci si fata de dusmanul sau, inseamna a respecta normele de viata crestina.

Greuceanu are atributele lui Fat-Frumos, care este o personificare a mitului Sfantul Soare. EI are un palos fermecat si acesta ii da o putere deosebita asupra zmeilor, asa cum au arhanghelii asupra demonilor. Lupta sa este impotriva vrajmasilor zmei, personificari ale demonilor, si reprezinta razboiul .simbolic cu lumea cazuta in puterea fortelor intunericului.

Urmeaza apoi un razboi direct cu demonul care-i fura palosul, adica puterea, si-l da sfetnicului. Capacitatea lui Greuceanu de a se transforma in porumbel, in musca, in buzdugan, reflecta intelegerea deosebita a poporului ndstru fata de lumea ce ne inconjoara. Ea este o lume a formelor ce pot fi schimbate. Cel care es-te etern este spiritul. El poate prin puterea lui sa realizeze orice metamorfoza.

Soarele si luna sunt simboluri ale constiintei universale. Ele patroneaza ca in balada Miorita o nunta simbolica dintre spirit, reprezentat prin pastor ca principiu masculin (mirele) si natura, ca principiu feminin (“O mandra craiasa / A lumii mireasa”). Zmeu le fura pentru a impiedica in mod simbolic lumina, adica spiritul sa existe in lume si sa o conduca. Actele lui Greuceanu au astfel sensul de a restabili echilibrul cosmic pentru a face posibila existenta lumii si a oamenilor.

in acelasi timp el nimiceste fortele raului, cate vor in esenta sa distruga lumea. Faptul ca el obtine jumatate din imparatia lumii, adica a imparatului Rosu, arata restabilirea echilibrului dintre spirit si lume. Nunta cu fata imparatului Rosu exprima, ca si in Povestea lui Harap Alb de Ion Cjeanga, unirea dintre spirit si natura.

Stilul din basmul Greuceanu are trasaturile stilului popular adica este expresiv, bogat, nuantat, cu multi termeni dialectali si regionali, cu expresii ale limbii vorbite, fiindca oralitatea este o trasatura caracteristica a stilului popular.

Simbolurile concentreaza firul naratiunii: “luna si soarele”, “chipul lui Greuceanu din fier”, “se face un porumbel”, “cheia este degetul meu cel mit”, “cutitul ruginit”, “basmalele vor fi rupte la mijloc”; Hiperbolele au rolul de a impresiona prin exagerarea efectelor: “se zguduia unul pe altul de se cutremura pamantul,,, “a lovit stana de se cutremura pamantul,,, “cu o falca in cer si cu alta in pamant,,.

 

 

 

(Visited 599 times, 1 visits today)