Probabilitatea ca actuala pandemie de Covid-19 sa imprime in memoria colectiva anumite lectii esentiale pentru face fata pe viitor unor situatii similare, tinde sa se micsoreze pe masura trecerii timpului, dupa cum ne-a demonstrat istoria insasi.

Omenirea uita treptat efectele devastatoare ale valurilor de epidemii cumplite cu care se confrunta, astfel incat se regaseste vesnic „nepregatita” in momentul in care un nou tip de virus lanseaza focurile de artificii ale unei pandemii emergente.

 

Ce invatam din epidemia de coronavirus?

La aceasta stare de fapt a contribuit si vanitatea dobandita in urma descoperirilor stiintifice din domeniul medical, odata cu lansarea pe scara larga a maxi-antibioticelor care in teorie ar fi trebuit sa anihileze complet atacurile bolilor infectioase pe viitor.

De notat in acest context aprecierile unor reputati epidemiologi precum Sir Frank Macfarlane Burnet (1899-1985), care sustinea cu ceva timp in urma ca

una din caracteristicile esentiale ale bolilor infectioase ce vor urma va fi marcata de banalitatea acestora”.

Acesta constituie argumentul unor dezbateri colective din cadrul comunitatii stiintifice internationale, la nivelul careia se avanseaza de fiecare data propuneri de protocoale dedicate, ale caror puncte bine definite ar trebui respectate cu promptitudine in caz de aparitie a unui nou agent patogen periculos.

Formulele predefinite nu corespund insa noului tablou socio-economic in care populatia globala se regaseste in momentul respectiv, astfel incat este cu neputinta sa se aplice ad litteram indicatiile precedente.

Cititi mai multe despre Mituri despre epidemia de cornavirus

 

Ce zic savantii si poetii?

In ciuda particularitatilor specifice insa, lectii pretioase pentru viitor se pot desprinde cu usurinta din aceste experiente dramatice, dupa cum afirma istoricul american in medicina Charles Ernest Rosenberg (n. 1936) intr-o analogie a scenariilor pandemice si structura unei opere literare, ambele alcatuite din introducere, cuprins si incheiere.

In opinia autorului, orice pandemie debuteaza discret, semnalele acesteia fiind ignorate de cea mai mare parte a populatiei, inclusiv de catre autoritati, pana ce lucrurile incep sa capete dimensiuni majore, apropiindu-se in mod evident de pragul declansarii semnalului de alarma efectiv.

„Cuprinsul” evenimentelor ar fi marcat de desfasurarea dramatica a atacului concret al bolii si de caracteristica transmisibilitatii rapide a acesteia, ce transforma starea de inertie a oamenilor intr-o tendinta de panica, regasindu-se intr-o situatie in care constientizeaza ca sunt complet lipsiti de aparare dinaintea unui dusman perfid, pe care nimeni nu-l cunoaste.

In fine, ce-a de-a treia si ultima etapa ar fi constituita de mult-asteptatul capitol al „Incheierii”, in care focarele de boala se sting, oamenii isi reiau activitatile intrerupte fortat de situatia de criza, iar lucrurile tind sa revina la normalitate.

La randul sau, reputatul scriitor irlandez si laureat al premiului Nobel pentru literatura in 1925, George Bernard Shaw (1856-1950), sustinea conceptul potrivit caruia

marile epidemii ale lumii sunt imprevizibile, capricioase si cu un potential distructiv incontrolabil, asemenea unor animale salbatice carora omul nu reuseste sa le puna botnita”.

Si celebrul regizor american George Orson Welles (1915-1985) utiliza un termen de comparatie neobisnuit pentru a caracteriza bolile molipsitoare care au secereta milioane de vieti omenesti de-a lungul istoriei, catalogandu-le drept

otravuri letale in forma pura, secretate de natura pentru a regla conturile intre om si planeta”.

Dar insusi Hipocrate – parintele medicinei – aborda acest argument intr-o maniera unica, socotind ca

molimile dau nastere unei sarguinte fara seaman din partea oamenilor de a lupta pentru supravietuire, intrucat poduc o moarte lenta si plina de suferinta”.

In versiuni mai mult sau mai putin romantate, opiniile unor minti stralucite ale omenirii contribuie negresit la creionarea unor prospective aparte in contextul actualei pandemii, din hatisurile careia omul va iesi cu singurata complet schimbat.

Cititi mai multe despre 10 mituri si stiri false despre coronavirus

 

Nu avem un vinovat pentru boala, dar avem o mie pentru consecintele ei!

Istoria a demonstrat ca pentru marile epidemii nu a fost nicicand posibil sa se indrepte degetul acuzator asupta unei persoane anume, dar nimic nu l-a impiedicat pe om sa critice aspru felul in care autoritatile vremirilor respective au gestionat situatia.

Masurile si deciziile adoptate de autoritati nu se ridica niciodata la nivelul asteptarilor populatiei, iar gura lumii-i sloboda si vesnic dispusa sa invinovateasca un carmuitor sau altul, in functie de nemultumirile fiecaruia in parte.

Acesta este unul din motivele care contribuie la accentuarea tensiunilor in perioadele unor astfel de crize – manifestare ce se prelungeste chiar si dupa diminuarea sau stingerea pandemiilor, atunci cand se trage linie si se socotesc pierderile suferite.

Politicienii, sistemele organizationale si administrative si in general aproape orice gen de entitate structurala care detine un rol cat de cat semnificativ in societate, sunt destinate sa suporte repercursiunile nemultumirilor generale ale comunitatii, ceea ce nu face decat sa intareasca valabilitatea teoriei potrivit careia niciun gen de societate reuseste sa satisfaca omul, indiferent cate eforturi s-ar depune in aceasta directie sau, dupa cum spune o vorba din batrani, „la nunta mare nu poti sa multumesti pe toata lumea”.

In aceste conditii, mintile ceva mai pragmatice ale analistilor comportamentelor sociale invita la autocontrolul impulsurilor distructive care irosesc resurse pretioase in faza de regres pandemic si la canalizarea energiilor catre renasterea si revigorarea economico-sociala generala.

Citeste mai multe despre Epidemia de coronavirus: istoric si patologie

 

Adevarul despre trasul de timp… pandemic

Oricat ar parea de extravagant, „trasul de timp” in perioada in care pandemiile lovesc omenirea s-a demonstrat un factor de o importanta covarsitoare din pricina mai multor considerente, a caror analiza dezvaluie lucruri demne de luat in seama:

  • Pe masura trecerii timpului exista sanse sa se puna la punct metode de tratament eficiente pentru persoanele afectate de boala;
  • Sporesc eforturile in directia prepararii unui vaccin specific (desi pentru marile pandemii ale lumii nu s-a reusit nici pana in ziua de azi o astfel de performanta);
  • Se dobandeste treptat ceea ce cunoastem azi sub denumirea de imunitate de turma;
  • Se diminueaza presiunea asupra sistemelor medicale, astfel incat se poate trata gradual persoanele internate in clinici si spitale, acordandu-se atentia si grija cuvenita fiecarui pacient in parte;
  • Nu in ultimul rand, se ia in calcul si posibilitatea ca virusul sa manifeste un comportament de tip sezonier, asteptandu-se conditii de temperatura si umiditate neprielnice raspandirii acestuia.

Cititi mai multe despre Teoriile conspiratiei si Noua Ordine Mondiala

 

Viata – un dar pretios, lectia de supravietuire

Cu siguranta, cea mai intensa si mai coplesitoare lectie oferita de episoadele dramatice ale epidemiilor in masa ramane cea menita sa ne deschida ochii asupra propriei noastre vulnerabilitati si a efemerului ce-si pune amprenta pe existenta noastra.

In mod instinctiv, omul tinde sa se puna la adapost de amenintare, avand in ADN-ul sau sculptata formula arzatoare a dorintei de supravietuire.

Azi, mai mult ca oricand, in jungla tehnologiilor moderne si a unei existente care nu ezita in a se cupla si intrepatrunde cu realitatea virtuala, viata omului se distinge in topul celor mai pretioase daruri dobandite in mod firesc, in ciuda faptului ca nu totdeauna omul insusi pare sa priceapa acest lucru.

Cele mai teribile metode de autodistrugere au fost imaginate de oameni pentru oameni, cele mai distructive arme continua sa faca ravagii in zonele in care oamenii continua sa se razboiasca dintr-o pricina sau alta si cele mai periculoase vicii ucid silentios milioane de oameni care sunt perfect constienti cat de mult rau isi fac cu mana lor, intr-o cursa nebuneasca, ce nu pare sa cunoasca un punct final.

Intr-un astfel de decor, dupa cum spunea nu fara o oarecare doza de sarcasm bine proportionat Cella Serghi (1907-1992), intr-o formulare cu valoare de postulat,

ori devii amar, ori devii mai bun – a treia alternativa e doar moartea”.

 

In asteptarea unui altfel de Robin Hood

O alta lectie pe care ar fi indicat sa ne-o insusim in astfel de situatii, se raporteaza la vesnica antiteza dintre lumea celor puternici si bogati si cea in care traiesc cei saraci si cei firavi, desi in teorie ambele categorii vietuiesc sub aceeasi bolta instelata.

In asteptarea unui altfel de Robin Hood al lumii moderne, in masura sa compenseze balanta imaginara a resurselor, sa nu uitam ca bolile lovesc amarnic in patura celor coplesiti de lipsuri, subreziti fizic si psihic, dandu-le adesea lovitura de gratie pentru ca nu detin cele de trebuinta in momentele de restriste.

Dar asta nu inseamna ca cei instariti pot dormi linistiti cu capul pe perna – ciuma, holera, gripa spaniola si alte molimi ucigatore inregistrate de-a lungul istoriei omenirii, au lovit crunt pana si capetele incoronate:

  • regele Alfonso al XI-lea fu rapus de ciuma,
  • printul Simion al Rusiei tot ucis de ciuma,
  • Luigi al XV-lea muri de variola,
  • iar pe meleagurile noastre, insasi Regina Maria suferi cumplit din pricina gripei spaniole.

Iata ce scria Regina Maria, cea care fu numita in perioada sa de plina glorie „imparateasa tuturor romanilor”, in jurnalul personal, concluzionand cu o remarca de avertizare:

„deci aceasta e celebra gripa spaniola – ei bine, de acum stiu ca nu e de gluma cu ea”.

„… o boala oribila, dureroasa, cum n-am avut in viata mea: zile intregi de febra chinuitoare si greata, slabiciune, halucinatii crunte si insomnie neintrerupta, pana am crezut ca voi innebuni”.

N-ar fi rau deloc asadar daca intr-o astfel de conjunctura tensionata si dramatica, am invata cu totii sa daruim semenilor nostri cate putin din propriile resurse, dandu-le o sansa in plus la supravietuire, chiar daca asta nu inseamna ca ne vom transforma peste noapte in eroii din legendara Padure Sherwood, mai cu seama stiind bine ca nici aceia nu avut parte de un sfarsit tocmai fericit…

 

 

Bibliografie:

  1. R. Bonita, R. Beaglehole & Kjellstrom, Tord – „Basic Epidemiology”, 2006;
  2. Quammen, David – „Spillover: Animal Infections and the Next Human Pandemic”, 2012;
  3. Innocenzi, Giulia – „VacciNazione: Oltre ignoranza e pregiudizi, tutto quello che davvero non sappiamo sui vaccini”, 2017;
  4. Spinney, Laura – „1918. L’influenza spagnola: La pandemia che cambio il mondo”, 2018;
  5. Richtel, Matt – „La miglior difesa: La nuova scienza del sistema immunitario”, 2019;
  6. European Centre for Disease Prevention and Control – „Rapid risk assessment: Coronavirus disease 2019 (COVID-19) pandemic: increased transmission in the EU/EEA and UK”, 2020.

 

 

(Visited 113 times, 1 visits today)