Ce este religia?

Ce este religia?

Definitii: ce este religia?

Incercarea de a gasi o definitie acceptabila pentru “religie” este de la inceput sortita esecului. Altii au mai incercat inaintea noastra sa ajunga la un numitor comun. Acel numinous sau experienta religioasa, diferentierea neta intre sacru si profan, credinta in zei sau in Dumnezeu. Toate acestea pentru a descoperi adevarata “esenta” a religiei. Dar numeroase obiectii s-au ridicat in calea acestor incercari fie din cauza diversitatii covarsitoare a credintelor existente fie din cauza contraexemplelor care rasareau la orice pas. Deci, ce este religia?

O metoda care parea mult mai promitatoare a fost aceea a stabilirii acelor parti tipice pentru orice fel de religie – ritualul in speta sau adorarea. Cu toate acestea, nici aceasta perspectiva nu a fost incunanata de succes.

Intr-o masura mai mica sau mai mare religia va fi mereu un subiect controversat si intotdeauna va fi supusa regulilor subiectivismului.

Cea mai spinoasa problema in acest domeniu este aceea ca istoria religiilor nu poate fi studiata separat, ci trebuie vazuta ca parte a unui intreg mult mai mare. Marile religii s-au format in acele areale specifice marilor civilizatii (In India brahmanismul si buddhismul, in China confucianismul si Tao, in Orient – islamismul, in Occident – crestinismul, etc)

Originea religiei

Cum a inceput totul?

Ce este religia?

Antropologul englez  John Lubbock (1834–1913) in cartea sa “The Origin of Civilization and the Primitive Condition of Man, a conceput o schema evolutiva incepand cu ateismul  (absenta ideilor religioase) si continuand cu  fetisism, adorarea naturii si totemism (un sistem de credinte implicand relatia dintre un clan si un anumit animal), samanism (sistem centrat pe personajul samanului,fiinta cu puteri curative), antropomorfism, monoteism (credinta intr-un singur zeu), si, in sfarsit , monoteism etic.

Apoi etnologul E.B. Tylor (1832–1917), parintele antropologiei moderne, in cartea sa Primitive Culture a elaborat teza conform careia animismul este cea mai veche si de baza forma a religie. De aici se dezvolta fetisismul, credinta in demoni, politeismul si in final monoteismul care deriva din exaltarea unui mare zeu (precum zeul cerului) intr-un context politeistic. Un sistem similar a dezvoltat si  Herbert Spencer (1820–1903) in Principles of Sociology, considerand insa cultul stramosilor ca baza de plecare a religiei.

Mai tarziu, antropologul englez  R.R. Marett (1866–1943), in vadit contrast cu Tylor, a vazut in animism principala forta calauzitoare a religiei de orice fel. S-a bazat in afirmatiile lui pe idei precum mana, mulungu, orenda si asa mai departe (concepte familiare in Pacific, Africa, America), referindu-se la o putere supranaturala (un fel de “electricitate” supernaturala care se afla in toate lucrurile inconjuratoare indiferent daca sunt sau nu animate de spiritul vietii).

Foarte multi au incercat sa raspunda la intrebarea “ce este religia?” in fel si chip.

O alta figura importanta in acest lung demers pentru a descoperi originea religiei a fost Sir James Frazer (1854–1941) in cartea sa The Golden Bough, a creat aceasta schita: magie-religie-stiinta.

Andrew Lang (1844–1912) a venit cu teoria monoteismului primordial – adica triburi primitive diferite credeau intr-un zeu major – zeu al creatie si legislator moral.

Émile Durkheim (1858–1917)- Salomon Reinach (1858–1932)- Robertson Smith (1846–94)- Sigmund Freud (1856–1939) au fost cei care au considerat totemismul acel element indispensabil vietii religioase.

Acestia au fost precursorii acestui ilustru domeniu. Studiile care au venit dupa ei sunt mult prea complicate si elaborate pentru a putea fi declamate in acest scurt exposeu.

 

(Visited 84 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *