Cat de real e Exorcismul?

Credinta ca demonii exista si ca pot poseda oameni este, desigur, un lucru demn de fictiune si filmele de groaza – dar este, de asemenea, una dintre convingerile religioase cele mai larg raspandite în lume. Cele mai multe religii sustin ca oamenii pot fi posedati de duhuri demonice (Biblia, de exemplu, povesteste sase cazuri in care Isus scoate demoni), si ofera drept arma exorcismele pentru a remedia aceasta amenintare.

Ideea ca spiritele invadatoare sunt în mod inerent rele este în mare masura un concept iudeo-crestin, insa in multe alte religii si sisteme de credinta se accepta posesia atat de catre entitati benefice cat si de cele malefice pentru perioade scurte de timp, dar mai putin frecvente – si nu în mod special alarmante – ca aspecte ale vietii spirituale. Spiritismul, o religie care a înflorit în America în anii 1800 si este înca practicata în cateva locuri astazi, invata ca moartea este o iluzie si ca spiritele pot poseda oameni. Miscarea New Age a îmbratisat deasemenea de mult timp o forma de posesie numita channeling, în care se spune ca spiritele celor morti pot locui corpul unui mediu si pot comunica prin intermediul lor. Sute de carti, si chiar unele simfonii, se spune ca ar fi fost compuse de spirite.

exorcism

Exorcisme fictive

Hollywood-ul, desigur, a fost primul dornic sa valorifice fascinatia continua a publicului legata de exorcism si de posedare demonica prin filmele deseori intitulate “bazat pe o poveste adevarata”. Exista nenumarate filme inspirate de exorcism, printre care “The Last Exorcism”, “Exorcismul lui Emily Rose”,” The Devil Inside ” si “Ritualul”– variind salbatic in calitate, originalitate si efecte. Cea mai mare influenta culturala, desigur, a venit de la clasicul “Exorcistul”. În saptamanile dupa ce filmul a iesit în 1974, un centru catolic din Boston a primit cereri zilnice pentru a efectua exorcisme. Scenariul a fost scris de William Peter Blatty, adaptat dupa best-sellerul din 1971 cu acelasi nume. Blatty a descris sursa de inspiratie pentru filmul sau ca fiind un articol din Washington Post pe care il citise în 1949 despre un baiat din Maryland care a fost exorcizat. Blatty a crezut (sau a pretins) ca a fost o relatare exacta, desi mai tarziu, cercetarea a aratat ca povestea a fost mai degraba senzationala, dar nici pe departe credibila.

Michael Cuneo, în cartea sa “Exorcismul american: expulzarea demonilor în Tara Abundentei,” il crediteaza pe Blatty si “The Exorcist” cu o mare parte din interesul modern din zilele noastre pentru exorcism. În ceea ce priveste acuratetea istorica, însa, Cuneo caracterizeaza activitatea lui Blatty ca o structura masiva fantezista care se odihneste pe o fundatie subreda reprezentata de jurnalul unui preot. A existat într-adevar un baiat care a suferit o exorcizare, dar practic toate detaliile sangeroase si senzationale care apar în carte si film au fost mult exagerate sau complet deformate.

Exorcisme reale

În timp ce multi oameni cred ca exorcizarile reale sunt relicve ale Evului Mediu, exorcismele continua sa fie efectuate, de multe ori pe oamenii care sunt emotionali si mental deranjati. Daca cei care practica aceste exorcizari sunt într-adevar posedati de spirite sau demoni este cu totul alta problema. Exorcismele se fac de obicei pe oameni cu o credinta religioasa puternica. În concluzie, exorcismul functioneaza in masura in care crezi in el. Deci aceasta se datoreaza mai mult puterii de sugestie si factorului psihologic: daca credeti ca sunteti posedati (si ca numai exorcizarea va va vindeca), atunci s-ar putea.

Cuvantul exorcizare provine de la cuvantul grecesc pentru juramant, “exousia”. Cum savantul de studii religioase James R. Lewis explica în cartea sa “Satanismul de astazi: O enciclopedie a religiei, folclorului si culturii populare”, –  “A exorciza astfel înseamna a merge de-a lungul liniei plasarii unui duh sau demon sub juramant – invocand o autoritate mai mare pentru obliga spiritul – mai degraba decat o reala “izgonire“. Acest lucru devine clar atunci cand entitatii demonice ii este poruncit sa paraseasca persoana, nu de autoritatea preotului, ci, de exemplu, prin formula “în numele Tatalui, si Fiului si al Sfantului Duh.”

Vaticanul a emis pentru prima oara linii directoare oficiale cu privire la exorcism în 1614 si le-a revizuit apoi în 1999. Potrivit Conferintei Episcopilor Catolici din SUA, semnele de posedare demonica includ putere supraomeneasca, aversiunea fata de apa sfintita si abilitatea de a vorbi în limbi necunoscute. Alte semne posibile de posedare demonica includ scuipatul, blestematul si “masturbarea excesiva.”

Împreuna cu o mana de exorcisti sanctionati de Vatican, exista sute de exorcisti auto-intitulati din intreaga lume. Dupa ce a participat la  50 de exorcisme în timpul cercetarii pentru cartea sa, Michael Cuneo afirma ca nu a vazut nimic supranatural sau inexplicabil: “nimeni nu a levitat sau si-a intors capul nefiresc, nu au aparut brusc si din senin zgarieturile demonice pe fata cuiva, am vazut doar multi oameni cu probleme emotionale de ambele parti ale ritualului.”

În timp ce majoritatea oamenilor se bucura de un film de groaza, credinta în realitatea literala a demonilor si in eficacitatea ritualului de exorcizare poate avea consecinte mortale. În 2003, un baiat de 8 ani autist din Milwaukee a fost ucis în timpul unui exorcism de catre membrii bisericii care au acuzat ca un demon a invadat trupul copilului. In 2005, o tanara calugarita din Romania a murit de mainile unui preot în timpul unei exorcism dupa ce a fost legata de o cruce, cu calus, si lipsita zile intregi de hrana sau apa într-un efort stupid de a expulza demonii din ea (celebrul caz Tanacu). Si în ziua de Craciun a anului 2010 în Londra, Anglia, un baiat de 14 ani pe nume Kristy Bamu a fost batut si înnecat de rudele sale care încercau sa exorcizeze un duh rau din baiat.

(Visited 23 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *