Cartea tibetana a mortilor

Moartea este reala, vine neanuntata si nu poate fi ocolita. Desi invataturile despre moarte si despre experienta mortii nu mai sunt obisnuite in occident, ele au ramas o parte din viata zilnica a cultelor budiste din Himalaya.

Regatul Ladakh, considerat candva partea vestica a Tibetului este administrat astazi de guvernul indian. Se afla la 3.700 m altitudine, invecinat cu China si Pakistan. Pentru ca se afla intr-o zona geopolitica sensibila, strainilor li s-a interzis accesul pana in anul 1974. Drept urmare, cultura zonei Ladakh a ramas relativ neschimbata. In fiecare zi de an nou oamenii din Leh, orasul principal al Ladakh-ului, fac un pelerinaj in care practica prosternarea – un ritual budist stravechi. Prin prosternare in fata lui Budha, a invataturilor sale si in fata apostolilor sai, ei se roaga pentru ca toti cei ce sufera in aceasta lume sa-si gaseasca mintuire si pace durabila.
Conform invataturilor budiste, starea de veghe constanta (‘budhahood’) se gaseste in miezul fiecarei fiinte vii. Aceasta constienta fundamentala este esenta vietii. Desi transcede nasterea si moartea, a te naste presupune inevitabil suferinta bolii, batranete si moarte. Compasiunea pentru tot ceea ce are viata sta la baza acestei cai prin viata catre moarte.
Credinta in reincarnare este expresia acestei compasiuni.
Budismul a fost adus in Tibetul himalayan acum trei mii de ani de catre marele zeu indian Padma Sambhava. El a fost cel care a scris “Cartea tibetana a mortilor“. Aceasta carte este un ghid pentru cineva in pragul mortii, descrie procesul mortii ca tranzitie naturala. Textul explica cum, prin recunoasterea starilor mentale si a suferintelor fizice implicate, putem intra in contact cu esenta propriei noastre naturi. In acest fel, e posibila eliberarea de confuzie si frica.

Intr-un satuc situat pe cursul superior al riului Indu, a murit un batrin pe nume Poltman Tzering. Femeile din familie s-au adunat in bucatarie unde jelesc in amintirea lui.
“Cind imi zimbea, nu eram asa fericita, acum ca s-a dus, ma simt nenorocita.” Familia l-a chemat pe Chozan, ‘nagpa’ – yoghinul budist al satului sa isi exercite rolul de cititor al textului si sa ofere ofrandele cuvenite. Cind cineva moare, Bardo Thodol – Cartea tibetana a mortilor este citita zilnic timp de 49 de zile. Conform cartii, constiinta mortului zaboveste intre viata asta si urmatoarea 49 de zile.
In aceasta perioada el poate auzi, asa ca textul este citit cu glas tare pentru a-l incuraja si calauzi.
La inceput, textul este citit in prezenta corpului. Impachetat si pastrat cu grija, acest text – ca majoritatea cartilor tibetane – este alcatuit din pagini nelegate tinute intre doua coperti si a fost tiparit cu placi de lemn sculptate manual.
“O, fiu nobil, ceea ce se numeste moarte a sosit acum.
Pentru binele tuturor fiintelor, recunoaste Lumina Clara din fata ta.
Aceasta Lumina arzanda este insasi Iluminarea.
Este Adevarata Realitate, esenta realitatii tale.
Recunoasterea si eliberarea sint simultane.”
Cartea descrie cum, in momentul mortii, constiinta este separata subit de elementele ce alcatuiau viata zilnica. Mintea isi experimenteaza eliberarea prin lumina alba, pura si iradianta. Atat viata cat si moartea, sustine textul, sunt flux continuu de tranzitii nesigure, numite ‘bardo'(bar=intre, do=doi). In aceste stari intermediare, daca mintea nu-si recunoaste propria natura devine tot mai compacta pana ia o noua forma de viata.
“O, fiu nobil, este timpul sa-ti cauti calea.
Nu esti singur in drumul de iesire din lumea asta.
Toti cei pe care i-ai cunoscut au murit.
Nu mai poti ramine aici.
Trebuie sa gindesti astfel: trebuie sa renunt la acest trup si la aceasta lume, voi merge inainte, parasind frica si teroarea si voi recunoaste tot ceea ce mi se va arata ca fiind proiectii ale propriei mele minti!”
Chozan foloseste un vechi calendar astrologic pentru a stabili data incinerarii. Calculeaza in functie de data nasterii si cea a mortii lui Poltman Tzering. Incinerarea ar trebui sa se faca peste 10 zile. Din ce se vede, se pare ca Poltman Tzering ar fi fost porc salbatic in viata anterioara, si s-ar putea sa fie pasare in urmatoarea. Dar poate ca isi va insusi Bardo Thodol si se va intoarce in forma umana.
La inceputul secolului XX, W. Y. Evans-Wentz – un american ce a studiat antropologia la Oxford – a devenit interesat de reincarnare.
A calatorit in India unde a gasit o copie dupa Bardo Thodol. A sustinut financiar traducerea din tibetana in engleza si apoi publicarea cartii. El este cel care a numit-o “Cartea tibetana a mortilor”. Renumitul psiholog Carl Jung a spus ca a gasit in aceasta carte partenerul de-o viata care i-a dezvaluit secretele sufletului.
Proiectul A trai/A muri din San Francisco este, de peste 20 de ani, alaturi de cei aflati in pragul mortii. Scopul acestui proiect este de a-i face pe muribunzi sa dea sens acestui proces de tranzitie intre viata si moarte. Proiectul a fost creat plecand de la povestea, metafora mortii in cultura noastra, in care moartea este considerata un esec, un “dusman”, o “eroare” a universului. Astfel, sectia de terapie intensiva a unui spital devine camera cea mai tainica a templului vietii.
Pentru  a risipi toata aceasta frica – data de egalitatea pusa de medici intre moarte si esec, de exemplu – am considerat ca e nevoie de un nou sistem metaforic.
Sa incepem prin a va imagina in fata voastra, clientul sau pe cineva cunoscut aflat in suferinta si incercati sa simtiti intr-un mod deschis si direct cum anume sufera aceasta persoana. Simtiti “calitatea” suferintei.
Proiectul “a muri” creeaza un mediu pentru ca oamenii adinc infipti in materialismul filosofic sa poata experimenta si alta metafora a vietii, implicit a mortii.
Am observat ca cei mai receptivi sunt cei aflati ei insisi in pragul mortii. Ce crezi ca ti se va intimpla cand vei muri? In acest azil sunt ingrijiti cei cu speranta de viata de maxim 6 luni. Cei mai multi oameni nu vorbesc despre asta.
Constiinta paraseste trupul, apoi experimenteaza un sentiment de deplinatate, plenitudine si siguranta.
Imediat este atrasa de ceea ce este intotdeauna descrisa ca o incredibil de frumoasa lumina alba, clara si stralucitoare.
Nu s-a spus niciodata ca ar fi un sunet minunat sau un miros deosebit, ci ca e o lumina foarte frumoasa.
Motivul pentru care aceasta lumina este atat de frumoasa este faptul ca ea reprezinta adevarata ta natura.
E fascinant! Ai intilnit oameni care au trecut dincolo si s-au intors sa-ti povesteasca…
Din experientele lor in timpul mortii clinice si exista oameni in anumite traditii – in budismul tibetan, de exemplu care sint invatati sa treaca dincolo|in acea stare intermediara si sa ghideze mortul. Exista si carti-ghid care sa-i ajute pe oameni in aceasta calatorie, daca vrei sa-i zici asa.
Tokedun Rimpoche este staretul unei manastiri din Ladakh. Face aceasta vizita pentru a binecuvinta oamenii din sat, a-i invata si pentru a afla de starea lor. Tokedun Rimpoche ii invata tehnica ‘poah’ – o metoda unica in budismul tibetan – prin care constiinta este ajutata|sa se rupa de trup in momentul mortii.
Acesta este Stanjin, are 96 de ani si a urmat calea budista toata viata sa. Este foarte legat de aceste invataturi. Mai intii, vizualizeaza forma lui Budha-lumina nemarginita-Amytaius deasupra capului tau. Lasa-ti constiinta sa se ridice prin abdomen, prin trup si git, ca in final sa iasa prin crestetul capului. Dizolva-te in lumina din jur. In acest fel poti intra direct in tarimul pur al luminii. Incertitudinea starii intermediare nu te va afecta!”
Fiind in sat, trece si pe la Poltman Tzering pentru a tine ceremonia ‘poah’. Aduce ofrande de orz si unt si unge capul lui Poltman Tzering.
Poltman Tzering, ai murit! Lumina acestei lumi se stinge de tot!
Lumina celuilalt taram nu a aparut inca!
Trupul tau si-a pierdut orice sentiment. Aceasta inseamna moarte!
Elibereaza-te!”
Prin noi ofrande de orz si unt invoca binecuvintarea tuturor Budha si tuturor Luminatilor. Sangele de pe cap este un semn ca ceremonia a decurs bine. Daca vreun semn indica iesirea constiintei prin cap, atunci e bine! Inseamna ca, atunci cind a parasit definitiv trupul, constiinta nu a fost impiedicata. Ofrandele sunt lasate afara pentru a-l incuraja pe Poltman Tzering. Hraneste-te cu ofrandele noastre, Poltman Tzering!”
In fiecare zi Stanjin se prosterneaza de 100 de ori repetind cuvintele: Mintuirea mea e in Budha, in Dharma si in Sangha!” Rugandu-se astfel, Stanjin invoca intelepciunea lui Budha, a invataturilor sale si intelepciunea apostolilor sai pentru a ajuta toate fiintele in eliberarea de suferinta. Simte ca a realizat tot ce-i statea in putinta in viata asta. A trait sa-si vada familia bine si in siguranta, iar ultima sa dorinta este sa moara curind.

Va e frica de moarte? Nu! Toti murim intr-o zi! Toti suntem nascuti cu povara mortii pe umeri! N-am facut nimic rau, asa ca nu mi-e frica de moarte! Ce se intimpla dupa moarte? Deasupra sunt fiintele umane, jos e iadul! E destinul nostru sa murim! Cum de nu va temeti? Pentru ca vom renaste! Acest copil este reincarnarea cuiva. Toti sintem reincarnati. Ce a fost copilul in viata anterioara? Asta nu stiu! Desi trupul moare, constiinta dainuie intr-o continua reluare viata-moarte. De asta oamenii re-nasc! Stanjin s-a nascut la sfirsitul secolului trecut. A facut tot ce-a putut sa reziste iernilor aspre. Copil fiind, nu avea patura, asa ca dormea in pene de gaina.
Pentru hrana prindea pasari si animale salbatice in munti. Singurii bani in sat erau obtinuti prin vinzarea obiectelor mestesugaresti caravanelor ce calatoreau spre China. O parte a vietii mele a fost foarte dura dar am respectat intotdeauna invataturile budiste. Cind rostesc o mantra cu ajutorul acestei roti de rugaciune este pentru a-mi exprima dorinta ca toate fiintele din tarimurile de jos, animalele si fantomele flaminde, fiintele din iad, sa-si gaseasca toate mantuirea. Cat pentru mine, orice mi s-ar intimpla,|nu am nici un regret. Un lucru pe care m-au rugat sa-l fac azi – dar mai intii te intreb daca ti se pare potrivit – a fost sa-ti citesc un pic din “Cartea tibetana a mortilor” care este citita in mod traditional oamenilor|pentru a se familiariza cu aceste idei. Multumesc!|Imi vor fi utile informatiile astea intr-o zi! Asculta ce-ti spun, Bruce! Moarte este aproape si tu vei parasi aceasta lume! Dar nu esti singurul, caci moartea vine pentru toti oamenii de pe Pamint. Fii gata sa renunti la tot ceea ce ai trait|si rupe-te de oamenii de care te-ai legat. Daca te copleseste frica sau teroarea|atunci cind experimentezi realitatea mintii, tine minte urmatoarele si mergi mai departe: Recunoaste imaginile ce-ti vor aparea ca fiind propriile tale creatii. Mentine aceasta cunoastere si vei dobandi eliberarea.”
Au trecut 9 zile de la moartea lui Poltman Tzering. (Conform Cartii, daca decedatul a esuat in recunoasterea propriei esente, si daca nu a recunoscut nici Divinitatile Linistite intalnite ca fiind creatiile propriei minti acestea se vor transforma in personaje ingrozitoare si furioase.
Poltman Tzering, asculta fara distragere! Acum vor aparea miniosii bautori de singe! Trupurile lor sint rosu-inchis sau albastru-inchis,cu 3 capete, 6 brate si 4 picioare larg despartite. Cei 9 ochi te vor fixa terifiant! Au in miini cranii umane pline de singe|iar urletele lor sint tunete! Sint insotiti de un alai de astfel de creaturi de culori diferite, impinzind tot spatiul. Nu-ti fie teama! Nu te lasa derutat! Recunoaste-le ca fiind forme corporale ale propriului tau intelect. Nu-ti fie teama, pentru ca sunt divinitatile tale tutelare.
Daca intelegi asta, vei fi eliberat! Eliberarea apare simultan recunoasterii acestor lucruri!” Astazi e ziua in care il incinereaza pe Poltman Tzering. Calugarii au psalmodiat in casa, linga trup, inca din zorii zilei. In Ladakh, incinerarile sint considerate jertfe aduse focului. Pentru a se detasa complet de fostul trup, si pentru ca rudele si cei apropiati lui sa poata rupe legaturile emotionale create,
trupul este oferit focului. Substantele oferite alaturi de trup – unt, ulei, zahar, diferite cereale – reprezinta tot ceea ce este dezirabil, fortifiant si neprihanit pe aceasta lume.
Pentru a termina procesiunea, bunurile detinute de Poltman Tzering au fost donate manastirii. A doua zi dupa incinerare, calugarii scot la licitatie aceste bunuri pentru oamenii din sat. Doua zile mai tirziu, fiii lui Poltman Tzering ii cara cenusa pe munte si o lasa in voia elementelor. Poltman Tzering, asculta cu atentie! Trupul ce l-ai avut in viata asta iti este tot mai nedeslusit, iar trupul din viata urmatoare ti-e tot mai clar. Simtind asta vei deveni infricosat si trist. Nu exista loc in care sa te odihnesti si nici pauza in cautarea ta neincetata. Nu-ti pasa ce va fi in viata urmatoare, numai sa te nasti cit mai repede. Asa ca vei accepta orice ti se iveste. Ai grija, Poltman Tzering! Nu-ti fie teama! Cauta o reincarnare buna! Sau totusi ai putea sa-ti recunosti adevarata natura!” Cel de-al 14-lea Dalai Lama s-a retras in Dharamsala, India. S-a nascut in 1935, iar cinci ani mai tarziu a fost recunoscut drept reincarnarea ultimului Dalai Lama. In copilarie recunostea oamenii apropiati fostului Dalai Lama si obiecte folosite de acesta. Dupa recunoasterea sa oficiala a fost instruit cu rigurozitate asumindu-si rolul de autoritate absoluta, spirituala si|laica, a statului Tibet in anul 1950, la virsta de 15 ani. Daca accepti/crezi in faptul ca viata urmeaza vietii,atunci moartea devine un ‘moment prielnic’. La fel cum hainele tale devin vechi si le arunci ca sa-ti iei altele noi si dragute, tot astfel iti schimbi trupul, cind nu mai functioneaza cum trebuie, cu unul proaspat si plin de energie

Astazi, budismul a incetat sa existe in multe tari unde odata a inflorit. Cu toate acestea, in tarile unde inca se mai practica, a ramas un ghid si o sursa de nadejde, si continua sa exprime aspiratia oamenilor pentru bunastarea tuturor.

(Visited 20 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *