Aurul zeilor

Considerat prin traditie ca cel mai pretios dintre metale, aurul este metalul perfect. In cmhineza, acelasi caracter grafic, Kin, desemneaza aurul si metalul. El are stralucirea luminii. In India se spune ca aurul ar fi lumina minerala. Este definit ca un produs al focului solar, regal, ba chiar divin. In anumite tari, carnea zeilor e facuta din aur, cea a faraonilor egipteni deasemenea. Imaginile lui Buddha sunt aurite, semn al iluminarii si perfectiunii absolute. Fundalul icoanelor bizantine – uneori si acela al imaginilor budiste – e aurit: rasfrangerea luminii ceresti. 

In diferite regiuni si in special in Extremul Orient se crede ca aurul se naste din pamant. Caracterul Kin primitiv evoca pepitele subterane. Ar fi produsul unei gestatii indelungi suferite de un embrion sau rezultatul transformarii, al desavarsirii unor metale obisnuite. Este copilul dorintelor pe care le are natura. Alchimia se multumeste sa implineasca si sa accelereze transmutarea naturala: ea nu creeaza materia originara. E de la sine inteles ca obtinerea metalului pretios nu reprezinta scopul adevaratilor alchimisti, caci, daca lutul poate sa fie transformat in aur, cum sustine Nagarjuna, Shri Ramakrisna stie prea bine ca aurul si lutul sunt totuna. Culoarea simbolica a aurului este, in China, albul si nu galbenul, ce corespunde pamantului. Transmutarea este o mantuire; transformarea plumbului in aur, ar spune Silesius, inseamna transformarea omului de catre Dumnezeu in Dumnezeu. Acesta este corpul mistic al alchimiei spirituale. 

Aurul – lumina reprezinta, in general, simbolul cunoasterii, yangul esential. Aurul, spun brahmanele, este nemurirea. De unde utilizarea lui literala: in China, ca si in India s-au pregatit elixiruri de nemurire pe baza de aur. Parul redevine negru, dintii reincep sa creasca, dar mai ales omul care a urmat regimul acesta devine zhenren (barbat adevarat). Prin cunoastere, deci, si nu prin elixiruri, care nu sunt decat simbolul activ, omul atinge nemurirea pe pamant.

In afara de aceasta, trebuie sa ne amintim, in legatura cu perfectiunea, caracterul primordial al Varstei de aur traditionale, cacio varstele ce urmeaza (de argint, de bronz, de fier) marcheaza etapele descendente ale ciclului.

La azteci, aurul este asociat cu pielea cea noua a gliei de la inceputul anotimpului ploios, inainte ca acesta sa inverzeasca. El este un simbol al reinnoirii periodice a naturii. Din acest motiv, Xipe Totec, dumnezeul nostru, Jupuitul, divinitatea ploii de primavara si a renasterii firii, este si zeul aurarilor. Jertfele oferite acestui zeu sangeros erau jupuite si preotii lui se imbracau cu pielea acestora vopsita in galben asemenea frunzei de aur.

Dupa cronica lui Guaman Poma de Ayala, locuitorii din Chincha-Suyu, partea de nord-vest a imperiului incasilor, asezau in gura mortilor frunze de coca, de argint si de aur. Fara indoiala, in gestul acesta pot fi regasite si semnificatiile simbolice de ying si yang ale argintului si aurului. 

S-a descoperit in Urall o legatura intre aur si sarpele mitic: marele sarpe al pamantului, marele trantor este stapanul aurului. El apare uneori sub forma unei reptile purtand o coroana de aur, alteori sub forma unui barbat imbracat in galben, avand ochii negri, parul negru, si pielea foarte inchisa la culoare. Se spune ca pe acolo pe unde trece el, aurul se aduna; ca daca se supara, poate sa-l ia cu el in alta parte. Totul ingheata pe unde trece el, chiar si focul, desi in timpul iernii el domoleste vremea si topeste zapada. Asocierea aceasta cu caracter chtonian ilustreaza o credinta foarte raspandita, conform careia aurul, metal pretios prin excelenta, reprezinta taina cea mai adanca a pamantului. 

In toata Africa de Vest aurul este considerat metalul regal, acesta fiind unul din miturile de baza, cu mult inainte sa i se atribuie aurului o valoare monetara. Diferite proverbe ne arata si cauzele acestei credinte; aurul nu rugineste, nu se murdareste. Aurul este postamentul cunosterii, tronul intelepciunii; dar daca veti confunda soclul si cunoasterea, el va cadea peste voi si va strivi. Fiti calaretul averii, nu calul care o duce in spinare. Aurul este un metal ezoteric prin excelenta, din pricina puritatii sale si a caracterului sau inalterabil. Se gaseste sub 11 straturi de pamant si de minerale diferite. Aduce fericirea daca e folosit cum trebuie, adica pentru aflarea cunoasterii; daca nu el grabeste pieirea celui care il detine. Metal ambiguu, aurul prezinta si el dualism orginar: este o cheie ce poate deschide multe usi, dar si greutatea lui are doua taisuri. E tot atat de greu sa-l utilizezi cum trebuie pe cat este de dificil sa ti-l procuri. 

La dogoni si la triburile bambara, aurul este chintesenta aramei rosii, care la randu-i reprezinta vibratia originara materializata a duhului lui dumnezeu, cuvant si apa, verb ce fecundeaza.

Aceasta manifestare spirituala, principala si cosmologica a materialului galben se regaseste si se precizeaza in mitul sarpelui-curcubeu. Intr-adevar, sarpele care isi musca coada, simbol al continuitatii, incolacit in jurul pamantului, pentru ca acesta sa nu se dezintegreze, este spirala si miscarea dintai a creatiei care roteste astrele; el este de asemenea si stapanul aurului. Este sarpele-curcubeu-soare, acest slujitor universal.

In Haiti, acesta devine zeul bogatiei, iar aurul simbolul bogatiei materiale, care este ea insasi principiul simbolic al bogatiei spirituale. Regasim astfel, in gandirea popoarelor africane, sensul alchimic si ezoteric al aurului, asa cum este conceput de gandirea traditionala europeana si asiatica.

Pentru triburile bambara, aurul simbolizeaza si focul purificator, iluminarea. 

In traditia greaca, aurul evoca soarele si intreaga lui simbolistica – fecunditate, bogatie, dominatie, centrul al caldurii, dragoste, daruire, lacas al luminii, cunoastere, stralucire. Lana de aur adauga un coeficient din simbolismul acesta animalului pe care il acopera. Lana de aur devine insemnul stapanului si al inteleptului. 

Aurul este o arma de lumina. La sacrificiile oferite zeitatilor uraniene nu se foloseau decat cutite de aur. Tot astfel, druzii, nu taiau vascul decat cu o secera de aur. Apollo, zeul soare, purta vesminte si arme de aur. Hermes, initiatul, zeul psihopomp, mesagerul divin si zeul comertului, mai era si zeul hotilor, ilustrand astfel ambivalenta aurului. Dar cei din vechime considerau acest ultim titlu al zeului un simbol al tainelor ascunse cunoasterii oamenilor de rand: preotii protejau aurul, ca simbol al luminii, de privirea celor profani.

La egipteni, aurul era carnea soarelui si, prin extensie a zeilor si a faraonilor. Zeita Hathor era aurul intrupat. Aurul conferea daruire divina si, ca urmare, culoarea galbena a devenit fundamentala in simbolistica funerara. In fine, tot din cauza acestei identificari cu lumina solara, aurul a fost unul dintre simbolurile lui Iisus, Lumina, Soarele, Orientul. Asa vom intelege de ce artistii crestini l-au reprezentat pe Iisus cu parul blond auriu ca Apollo si i-au asezat o aureola pe cap.

Numai ca aurul este o comoara ambivalenta. Daca aurul-culoare si aurul-metal pur sunt simboluri solare, aurul-moneda reprezinta un simbol al pervertirii si exaltarii impure a dorintelor, materializarea celor spirituale si estetice, o degradare a nemuritorului in muritor.

 

(Visited 12 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *