Artemis – zeita vanatorii

Artemis – zeita vanatorii

Artemis este una dintre cele mai adorate si cele mai vechi zeite ale Greciei Antice. La Roma echivalentul ei era Diana. Unii cercetatori cred ca numele ca si originea zeitei sunt pre-elene. Arcadienii credeau ca este fiica lui Demeter, iar mai tarziu a fost identificata cu Selene, zeita greaca a lunii. Deasemenea, a fost corelata cu zeita etrusca Artume si cea greaca Hecate.

Etimologic, se pare ca numele ei provine de la cultul ursilor dedicat zeitei in Attica, ca si ramasitele din perioada neolitica descoperite la pestera Arkoudiotissa si in povestirea despre Callisto care era de fapt la origini despre Artemis. Aceste cult a supravietuit din timpuri vechi legate de ritualuri samanice si totemice. Probabil o astfel de zeita a padurilor si vanatorii a fost venerata in era pre-minoica.

Callimachus povesteste cum la trei ani Artemis s-a asezat in poala tatalui sau Zeus si i-a cerut sa-i indeplineasca sase dorinte: sa ramana mereu fecioara, sa aiba multe nume ca sa fie diferentiata de fratele ei Apollo, sa fie Aducatoarea de Lumina, sa aiba un arc, sageti si o tunica ca sa poata vana dupa bunul plac, sa aiba 60 de fiice ale lui Okeanos sa-i serveasca drept cor si 20 de nimfe s-o serveasca. N-a cerut sa-i fie inchinat niciun oras, doar sa domneasca pe munte si sa ajute femeile in durerile facerii.

Artemis apare si in razboiul troian de partea Troiei, oras al carui patron era fratele ei geaman, Apollo. Ea era adorata in vestul Anatoliei in acele vremuri. Cele mai cunoscute locuri de venerare erau insula Delos (locul ei de nastere), langa Pireus si Sparta. Festivaluri in cinstea ei se dadeau si la Atena numite Brauronia (unde tinere fete cu varste intre 7 si 10 ani imbracate in robe interpretau roluri de ursi si erau primite in templu pentru a o servi pe zeita timp de un an). La Efes, in Ionia (Turcia) templul ei a devenit una dintre cele sapte mari minuni ale lumii antice

Fiica a lui Zeus si a lui Leto, Artemis este sora geamana a lui Apollo. Fecioara banuitoare si vindicativa, vesnic neimblanzita, ea apare in mitologie ca opusul Afroditei. Necrutatoare, pedepseste pe toti cei care nu o respecta, transformandu-i bunaoara pe unul din ei in cerb si dandu-l prada cainilor; in schimb ii rasplateste cu nemurirea pe adoratorii ei fideli, cum ar fi Hipolit, care isi plateste cu viata castitatea.

Artemis cea Zgomotoasa, sagetatoarea cu arcul de aur, sora Arcasului (Iliada), gonind prin munti si paduri, cu insotitoarele si cu haita ei, gata sa traga cu arcul, este salbatica zeita a naturii. Se arata nemiloasa indeosebi cu femeile care cedeaza in fata atractiei dragostei. Ea este deopotriva calauza de pe potecile castitatii si leoaica de pe cele ale voluptatii. A fost supranumita Stapana fiarelor salbatice. Mare vanatorita, ucide animalele care simbolizeaza blandetea si fecunditatea dragostei, cerbii si caprioarele, exceptie facand cele tinere si neprihanite, pe care le ocroteste ca pe niste fiinte sacre. Ocroteste de asemenea femeile insarcinate, femelele care asteapta pui, in vederea fetilor ce se vor naste. Fecioara fiind, ea este zeita nasterilor. I se aduc jertfe de animale salbatice sau domestice. A cerut moartea Ifigeniei pentru a pedepsi insulta adusa de Agamemnon, insa pe rug ii substituie o caprioara si o rapeste prin vazduh pentru a o face preoteasa la templul ei.

Ocrotitoare si uneori infricosatoare, Artemis domneste si peste lumea oamenilor, in care vegheaza asupra nasterii si dezvoltarii fiintelor. Este si zeita lunara, ratacind precum luna si zbenguindu-se printre munti, in timp ce fratele ei geaman, Apollo, devine un zeu solar. Artemis Selene se leaga si de ciclul simbolurilor fecunditatii. Salbatica fata de barbati, ea va juca rolul de protectoare a vietii femeilor. De aceea, cultul ei a fost considerat ca fiind derivat din cel al Marii Mume asiatice si egeene, deosebit de venerat la Efes si Delos.

Diana romana ar corespunde unei zeitati celeste indo-europene care asigura, dupa Dumezil, continuitatea nasterilor si avea grija de succesiunea regilor. Era de asemenea ocrotitoarea sclavilor. Inca din secolul al V-lea inainte de Hristos, a fost asimilata zeitei grecesti Artemis.

Artemis ar intruchipa, pentru anumiti analisti, latura pizmasa, dominatoare a mamei. Alaturi de Afrodita, opusul ei, ea ar constitui portretul integrat al femeii, atat de profund divizata in ea insasi atata timp cat nu a redus tensiunile nascute din acest dublu aspect al naturii sale. Fiarele de care Artemis se inconjoara sunt instinctele, inerente fiintei omenesti, care trebuie infrante pentru a se putea ajunge la acea cetate a celor drepti pe care, dupa spusele lui Homer, o indragea zeita.

Cultul Dianei nu este atestat in Galia inaintea epocii romane, insa extraordinara sa propagare este dovedita de modul in care Conciliile si alte adunari sau autoritati crestine au reactionat impotriva lui, pana spre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Este probabil ca Diana, care simbolizeaza aspectul virginitatii si supreme ale celei mai vechi mitologii italice sa-si fi insusit, modificandu-l, cultul unei divinitati celtice continentale, al carei nume seamana cu al ei si trebuie sa fi fost apropiat prin forma de numele De Ana sau zeita Ana irlandeza, Mama zeilor si ocrotitoarea artelor.

 

Bibliografie:

Rose, H. J. A Handbook of Greek Mythology, Dutton 1959, p. 112; Guthrie, W. C. K. The Greeks and Their Gods, Beacon 1955, p. 99.

Schmitz, Leonhard (1867). “Aeginaea”. In Smith, William. Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology 1. Boston. p. 26

(Visited 2,201 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *